CASE OF IMRET AGAINST TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF IMRET AGAINST TURKEY (CtEDO, 2010)
Rezoluția CM/ResDH(2010)73 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului İmret împotriva Turciei (domanda nr. 42572/98, hotărârea din 10/01/2006, finală la 10/04/2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la: lungimea excesivă de detenție a reclamantului în custodie de poliție (de șapte zile înainte de a fi adusă la judecător: încălcarea articolului 5 alineatul (3) și a dreptului său la un proces echitabil de către o instanță independentă și imparțială datorită prezenței unui judecător militar în cadrul instanței de securitate de stat care l-a judecat și l-a condamnat (violația articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)73 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul İmret împotriva Turciei Rezoluției Prezentare Cazul se referă la durata excesivă de detenție a reclamantului în custodie de poliție, timp de șapte zile înainte de a fi adus în fața judecătorului (violația art. 5§3). Cazul se referă, de asemenea, la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil de către o instanță independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar pe bancă a instanței de securitate de stat care l-a judecat și a condamnat (violația articolului 6§1). 3000 EUR 620 EUR 3620 Plăți la 06/07/2006 b) Măsuri individuale Reclamantul a fost condamnat în decembrie 1998 la trei ani și nouă luni de închisoare. Se pare că a fost eliberat în septembrie 2002. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articoluluiui 5§3 Cazul prezintă similarități cu cele ale Sakık și alții împotriva Turciei (alegerea din 26/11/1997) încheiată prin Rezoluția ResDH(2002)110, după adoptarea de măsuri generale de către autoritățile turce. 2) Violația articolului 6§ 1: Cazul prezintă asemănări cu cel al Çıraklar împotriva Turciei (juriul 28/10/1998) încheiat prin Rezoluția Finală DH(99)555, în urma modificărilor legislative și constituționale care modifică componența instanțelor de securitate a statului și încheie funcțiile judecătorilor militari și procurorilor militari în aceste instanțe. La 07/05/2004, Parlamentul a aprobat un amendament constituțional de abolire a instanțelor de securitate a statului. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul art. 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri