CASE OF JALLOH AGAINST GERMANY

Rezoluția CM/ResDH(2010)53 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Jalloh, împotriva Germaniei (Declarația nr. 54810/00, hotărârea din 11 iulie 2006, Marea Camera) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la administrarea forțată a emeticii împotriva reclamantului, constituind tratamente inumane și degradante și utilizarea dovezilor obținute în timpul procesului, încălcând dreptul de a nu se incrimina (violații la articolele 3 și 6, punctul 1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)53 Informații privind măsurile de a respecta hotărârea în cazul Jalloh împotriva Germaniei Cazul introductiv Cazul se referă la tratamentele inumane și degradante suferite de reclamant datorită administrării forșabile a emeticelor de a obține dovezi. În 1993, poliția a văzut că reclamantul a luat două pungi mici de plastic din gură și le-a dat cuiva pentru bani. Ei au arestat reclamantul pe suspect de droguri, după care el a înghițit o altă pungă pe care a avut-o în gură. Nu sunt găsite droguri pe persoana reclamantului, procurorul a ordonat administrarea unei emetice în conformitate cu art. 81a din Codul de Procedură Penală. Această dispoziție a fost interpretată de multe instanțe și scriitori germani ca o bază juridică suficientă pentru a asigura dovezi prin interferență cu integritatea fizică a suspectului fără consimțământul său. Reclamantul a fost dus la un spital în care a refuzat să ia medicamente pentru a induce vărsături. Apoi a fost reținut de patru polițiști în timp ce un medic a administrat forțat emetice prin tub nasogastric și prin injectare. Reclamantul a regurgitat apoi o geantă mică care conține 0,2182g de cocaină. În procedura penală ulterioară, el a fost condamnat și condamnat la o condamnare la șase luni de închisoare suspendată cu condamnarea la probă. Curtea Europeană nu a fost convinsă că administrarea forțabilă a unui emetic este indispensabilă în acest caz pentru asigurarea dovezilor, menționând că autoritățile au realizat pe deplin că reclamantul vând droguri numai în cantități mici, astfel cum a depus de sentința impusă. Prin urmare, recurgerea la o emetică nu a fost indispensabilă, deoarece dovezile ar fi putut fi obținute prin mijloace mai puțin invazive (cum ar fi eliminarea prin procesul normal al naturii). În ceea ce privește riscurile de sănătate, Curtea nu a fost convinsă că administrarea forzibilă a unui emetic, o metodă care a cauzat deja două decesuri în Statul pârât, a avut doar riscuri neglijabile pentru sănătate. În ceea ce privește modul în care s-a administrat emetica, Curtea a constatat că a existat o utilizare a forței care se adună la brutalitate și, în plus, să provoace sentimente de frică, anxietate și inferioritate în reclamant, apte să-l umilească și să-l demineze (art. 77-79 și 82) (violația articolului 3). În plus, cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil și la dreptul său de a nu se incrimina din cauza faptului că instanțele se bazează în mod decisiv pe dovezi obținute în încălcarea Convenției. De asemenea, Curtea Europeană a remarcat că, în circumstanțele acestui caz, interesul public în asigurarea condamnării reclamantului nu ar putea justifica recurgerea la o astfel de ingerință gravă cu integritatea fizică și mentală (§117-119) (violație a articolului 6§1). Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 868,88 EUR 868,88 EUR Plătit la 5/10/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. La 10/12/2007 Curtea de district Mönchengladbach a hotărât, la cererea avocatului reclamantului, să redeschidă procedura penală. În august 2009, avocatul a informat Curtea de District că reclamantul a fost încă în străinătate și nu a furnizat informații suplimentare cu privire la repatrierea sa presupusă în Germania. Cu toate acestea, o nouă ședință este posibilă numai dacă reclamantul este prezent. În aceste circumstanțe, nu s-a considerat necesară nicio măsură individuală. II. Măsuri generale în ceea ce privește încălcarea articolului 3, practica administrării emeticelor pentru obținerea dovezilor a fost abandonată în mod expres în Länder care l-a folosit (Berlin, Bremen, Hamburg, Hessen și Renania de Nord Westphalia). În ceea ce privește încălcarea articolului 6§1, în conformitate cu autoritățile germane, se presupune că, având în vedere efectul direct al Convenției în Germania, cerințele prezentei dispoziții ale Convenției și jurisprudenței Curții Europene vor fi luate în considerare în viitor, după publicarea și diseminarea hotărârii Curții, prevenind astfel încălcări similare. În acest context, trebuie remarcat faptul că toate hotărârile Curții Europene împotriva Germaniei sunt disponibile public prin site-ul Ministerului Federal al Justiției (http://www.bmj.bund.de Themen: Menschenrechte , EGMR). Hotărârea a fost, de asemenea, trimisă instanțelor în cauză, administrațiile locale (toate administrațiile de stat de justiție, toate Ministerurile de Justiție ale Länder Landesjustizverwaltungen ) și autoritățile federale (Ministrii Federale de Interne și de Sănătate). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală decât cele luate, că măsurile generale vor preveni încălcări similare și că Germania a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)53

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Jalloh against Germany

(Application No. 54810/00, judgment of 11 July 2006, Grand Chamber)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern the forcible administration of emetics against the applicant, amounting to inhuman and degrading treatment and the use of the evidence obtained during the trial, violating the right not to incriminate oneself (violations of Articles 3 and 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)53

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Jalloh against Germany

Introductory case summary

The case concerns inhuman and degrading treatment suffered by the applicant due to the forcible administration of emetics to obtain evidence.

In 1993, police saw the applicant take two tiny plastic bags out of his mouth and give them to someone for money. They arrested the applicant on suspicion of drug-dealing whereupon he swallowed another bag that he had in his mouth. No drugs being found on the applicant’s person, the prosecutor ordered the administration of an emetic under Section 81a of the Code of Criminal Procedure. This provision was interpreted by many German courts and writers as a sufficient legal basis to secure evidence through interference with the suspect’s physical integrity without his or her consent. The applicant was taken to a hospital where he refused to take medication to induce vomiting. He was then restrained by four policemen while a doctor forcibly administered emetics by nasogastric tube and by injection. The applicant then regurgitated a small bag containing 0.2182g of cocaine. In the subsequent criminal proceedings, he was convicted and sentenced to a six months’ suspended prison sentence with probation.

The European Court was not convinced that the forcible administration of an emetic was indispensable in this case for the purpose of securing evidence. It noted that the authorities fully realised that the applicant was selling drugs only in small quantities, as testified by the sentence imposed. The recourse to an emetic was thus not indispensable, as the evidence might have been obtained by less invasive means (such as elimination by the normal process of nature). Concerning the health risks, the Court was not convinced that forcible administration of an emetic, a method which had already caused two deaths in the respondent state, carried only negligible health risks. As to the way in which the emetic was administered, the Court found that there was use of force verging on brutality, and moreover such as to arouse feelings of fear, anxiety and inferiority in the applicant, apt to humiliate and demean him (§77-79 and 82) (violation of Article 3).

Furthermore, the case concerns a violation of the applicant’s right to a fair trial and his right not to incriminate himself due to the decisive reliance of the courts on evidence obtained in violation of the Convention. The European Court also noted that, in the circumstances of this case, the public interest in securing the applicant’s conviction could not justify recourse to such a serious interference with his physical and mental integrity (§§117-119) (violation of Article 6§1).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

10

000 EUR

5

868,88 EUR

15

868,88 EUR

Paid on 5/10/2006

b) Individual measures

The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. On 10/12/2007 the Mönchengladbach District Court decided, at the request of the applicant’s counsel, to reopen the criminal proceedings. The hearing set for 18/04/2008 had to be cancelled as the applicant had left Germany before the summons was sent. In August 2009, the counsel informed the District Court that the applicant was still abroad and gave no further information on his presumed return to Germany. However, a new hearing is possible only if the applicant is present. In these circumstances, no individual measure was deemed necessary.

II.

General measures

As regards the violation of Article 3, the practice of administering emetics to obtain evidence was expressly abandoned in the

Länder

which had used it (Berlin, Bremen, Hamburg, Hessen and North Rhine

‑

Westphalia).

Concerning the violation of Article 6§1, according to the German authorities, it is assumed that in view of the direct effect of the Convention in Germany that the requirements of this provision of the Convention and the European Court’s case-law will be taken into account in the future, after the publication and dissemination of the Court’s judgment, thus preventing similar violations. In this context it should be noted that all judgments of the European Court against Germany are publicly available via the website of the Federal Ministry of Justice (

http://www.bmj.bund.de

;

Themen: Menschenrechte

, EGMR). The judgment was also sent out to the courts concerned, local administrations (all state administrations of justice, all Ministries of Justice of the

Länder

-

Landesjustizverwaltungen

) and federal authorities (Federal Ministries of Interior and of Health).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no other individual measure than those taken is required, that the general measures will prevent similar violations, and that Germany has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies