Secțiunea a patra, care a avut loc la 8 iunie 2010, într-un comitet format din Giovanni Bonello, președinte, Lech Garlicki, Ján Šikuta, judecători și Fatoș Arac Având în vedere declarația din 23 februarie 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Grzegorz Misiukanis, este un resortisant polonez, născut în 1984 și rezident la Łomża. Guvernul polonez ( La 30 septembrie 2006, reclamantul a fost arestat de poliție. În octombrie 2006, acesta a fost pus în detenție preventivă pe o perioadă de trei luni, pe motiv că era suspectat de apartenență la o asociație a infractorilor ale căror activități ar fi constat în organizarea traficului de droguri; detenția reclamantului a fost prelungită în mod regulat de către autorități, în timp ce acțiunile acestuia din urmă au fost respinse. Prin Ordonanța din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel din Białystok, hotărând cu privire la cererea Tribunalului Regional din Łomża, a autorizat prelungirea detenției reclamantului pentru trei luni consecutive, respectiv până la 30 decembrie 2008. Comisia a considerat că, în pofida duratei detenției preventive, aceasta trebuia menținută, deoarece aceasta era singura modalitate de a menține buna funcționare a procedurii. Curtea de apel se rezuma la complexitatea cazului, care viza numeroase infracțiuni reproșate asociației răufăcătorilor la care reclamantul era suspectat că aparținea. La 22 decembrie 2008, Curtea de Apel de la Białystok a prelungit detenția reclamantului pentru șase luni consecutive, respectiv până la 30 iunie 2009, subliniind riscul de coluziune din partea reclamantului și a complicilor săi în cazul eliberării persoanei în cauză și precedă complexitatea procedurii referitoare la 17 acuzați. La 18 iunie și 15 octombrie 2009, Curtea de Apel a prelungit detenția reclamantului până la 30 decembrie 2009. Aceasta s-a referit la gravitatea faptelor reproșate de acesta din urmă și la necesitatea de a menține buna funcționare a procedurii judiciare, în special la necesitatea de a asigura prezența inculpaților la audieri. Cu toate că a observat prelungirea procedurii, Curtea de Apel a considerat că a fost cauzată de circumstanțele care nu sunt imputabile autorităților, în special de amploarea cazului. Din elementele prezentate de guvern reiese că, printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Regional din Łomża l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și i-a aplicat o pedeapsă de șapte ani și șase luni de condamnare. GRIEF invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamantul denunță durata detenției provizorii. Printr-o scrisoare din 23 februarie 2010, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere și a invitat Curtea să șteargă cazul din rol în temeiul articolului 37 din Convenție. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit pentru să plătească reclamantului, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 4 150 PLN. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acesteia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale (...) Prin scrisoarea din 20 martie 2010, reclamantul a informat că acceptă suma oferită de guvern. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv a cărui existență [ea] constată că nu mai este justificată continuarea examinării cererii. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului și având în vedere declarația reclamantului, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la întrebarea adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine]. Prin urmare, trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține, precum și de cele ale declarației reclamantului decide, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cazul rolului. Fatoș Aracci Giovanni Bonello Grefier Adjunct Președinte
de la requête n
o
51439/08
présentée par Grzegorz MISIUKANIS
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant le 8 juin 2010 en un comité composé de
:
Giovanni Bonello,
président,
Lech Garlicki,
Ján Šikuta,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 octobre 2008,
Vu la déclaration du 23 février 2009, par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Grzegorz Misiukanis, est un ressortissant polonais, né en 1984 et résidant à Łomża. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 30 septembre 2006, le requérant fut arrêté par la police. Le 2
octobre 2006, il fut placé en détention préventive pour une période de trois mois, au motif qu'il était soupçonné d'appartenance à une association des malfaiteurs dont les activités auraient consisté à organiser le trafic des stupéfiants.
La détention du requérant fut prolongée régulièrement par les autorités
tandis que les recours de ce dernier furent rejetés.
Par une ordonnance du 26 septembre 2008, la cour d'appel de Białystok, statuant sur la demande du tribunal régional de Łomża, autorisa la prolongation de la détention du requérant pour trois mois consécutifs, soit jusqu'au 30 décembre 2008. Elle estima qu'en dépit de la longueur de la détention préventive, celle-ci devait être maintenue, étant donné qu'elle constituait le seul moyen susceptible de préserver la bonne marche de la procédure. La cour d'appel se référa à la complexité de l'affaire, portant sur des nombreuses infractions reprochées à
l'association des malfaiteurs à laquelle le requérant était soupçonné d'appartenir.
Le 22 décembre 2008, la cour d'appel de Białystok prolongea la détention du requérant pour six mois consécutifs, soit jusqu'au 30 juin 2009. Elle souligna le risque de collusion de la part du requérant et de ses complices en cas de libération de l'intéressé et mît en avant la complexité de la procédure qui concernait 17 accusés.
Les 18 juin et 15 octobre 2009, la cour d'appel prolongea la détention du requérant jusqu'au 30 décembre 2009. Elle se référa à la gravité des faits reprochés à ce dernier et à la nécessité de préserver la bonne marche de la procédure judiciaire, en particulier le besoin d'assurer la comparution des accusés aux audiences. Bien qu'elle ait observé l'allongement de la procédure, la cour d'appel estima qu'il était dû aux circonstances non imputables aux autorités, notamment à l'ampleur de l'affaire.
Il ressort des éléments produits par le Gouvernement que, par un jugement du 25 novembre 2009, le tribunal régional de Łomża déclara le requérant coupable des faits et lui infligea une peine de sept années et six mois de réclusion.
GRIEF
Invoquant l'article 5 § 3 de la Convention, le requérant dénonce la durée de sa détention provisoire.
Par une lettre du 23 février 2010, le Gouvernement a informé la Cour qu'il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l'affaire du rôle en vertu de l'article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu'il reconnaît la durée excessive de la détention provisoire du requérant.
Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à
verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 4 150 PLN. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage
».
(...)
Par une lettre du 20 mars 2010, le requérant a fait savoir qu'il acceptait la somme offerte par le Gouvernement.
La Cour rappelle que l'article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l'une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l'article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête.
».
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement et eu égard à la déclaration du requérant, la Cour estime qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête (article
37 § 1 c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l'existence d'une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l'espèce, elle considère que le respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses protocoles n'exige pas qu'elle poursuive l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
). Dès lors, il y a lieu de la rayer du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu'elle comporte, ainsi que de celles de la déclaration du requérant
;
Décide
, en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l'affaire du rôle.
Fatoș Aracı
Giovanni Bonello
Greffière adjointe
Président