ROMANY GAZ GROUP v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
ROMANY GAZ GROUP v. MOLDOVA (CtEDO, 2010)
Reclamantul, Grupul Romany Gaz, este o societate înregistrată în Moldova. A fost reprezentată în fața Curții de către dl F. Nagacevschi al „Avocaților pentru Drepturile Omului”, o organizație neguvernamentală din Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 octombrie 2000, societatea reclamantă a încheiat un contract cu Comgaz-Plus („C-P”), o societate de stat. În conformitate cu contractul, societatea reclamantă s-a angajat să producă și să instaleze mai multe sisteme de încălzire a gazelor naturale și de distribuție a energiei termice pentru municipalitatea Ungheni.
După ce și-a îndeplinit partea din contract, societatea reclamantă a cerut C-P să plătească echivalentul de 160.000 de dolari americani (USD) în conformitate cu contractul. C-P nu a plătit. Prin acorduri suplimentare, părțile au convenit că societatea reclamantă va produce și va instala mai multe sisteme suplimentare de încălzire a gazelor naturale. CP nu a plătit din nou, dar la 1 octombrie 2003 a încheiat un nou acord cu societatea reclamantă, în temeiul căruia s-a angajat să plătească acesteia din urmă valoarea rămasă (158.862 USD) în termen de douăzeci și patru de luni. Părțile au convenit, de asemenea, că, în cazul în care suma nu a fost plătită timp de trei luni consecutive, societatea reclamantă ar avea dreptul de a solicita întreaga datorie plus daunele acumulate în temeiul acordurilor anterioare, adică 409.671.
Deoarece C-P nu a plătit din nou, la 27 mai 2004, societatea reclamantă a inițiat proceduri judiciare, susținând echivalentul de USD 568.533. În acțiunea sa de judecată, societatea reclamantă a indicat că se află într-o situație financiară foarte proaspătă, care nu are bani în contul său bancar după plata parțială a taxelor de judecată, conform declarației bancare pe care le-a prezentat-o în cadrul procedurii, cerând o prelungire a termenului pentru plata rămasă. La 1 iunie 2004, camera de apel a Curții Economice a hotărât să nu examineze acțiunea judecătorească din cauza nefuncției societății reclamante de a plăti în totalitate taxele judecătorești (15.000 de euro (EUR) și a dat societății reclamante o lună să plătească în întregime.
La 23 iunie 2004, aceeași instanță a prelungit termenul de plată a taxelor judecătorești până la 15 septembrie 2004. Societatea reclamantă a apelat, referindu-se la situația financiară slabă, susținând că art. 6 din Convenția va fi încălcat în cazul în care instanțele au refuzat să-și examineze cazul, deoarece nu are nici o modalitate de a plăti taxele de judecată. La 15 iulie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul, constatând că societatea reclamantă nu a plătit integral taxele de judecată. În răspunsul la plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție, instanța a afirmat că instanța de judecată „a avut competența de a ține seama de cererea societății reclamante de a plăti taxa de judecată în tranșe pe baza situației sale financiare slabe și de a ordona o prelungire a termenului de plată a taxei de judecată, care a fost stabilită la 1 iunie 2004”.
Prin urmare, nu a existat nicio încălcare a dreptului de acces al societății reclamante la o instanță. La 15 septembrie 2004, camera de apel a Curții Economice a returnat acțiunea judiciară a societății reclamante fără să-l examineze din cauza nefuncției sale de a plăti integral taxele de instanță. Societatea reclamantă nu a contestat această decizie în fața Curții Supreme de Justiție.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.