CtEDO 15.06.2010 Auto

AFFAIRE MEHMET KURT ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.06.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MEHMET KURT ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET KURT ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 20313/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 iunie 2010 DEFINITIVF 15/09/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Mehmet Kurt și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Iș 20313/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care șase resortisanți ai acestui stat, domnii Ahmet Kurt, Mehmet Kurt și Hasan Kurt și Ms Medine Kurt, Derya Güneș și Fatma Ișik, născuți în 1931, 1960, 1965, 1957, 1968, 1973 și reședinți ai Șanlurga, au sesizat Curtea la 7 mai 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 19 martie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. (a) expropria parcelele nr. 402 și 622 ale reclamanților, care aparțineau satului Așa La 8 februarie 1999, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamanții au intentat împreună o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere în fața instanței de mari instanțe din Nizip (adică instanța din Nizip). printr-o hotărâre din 30 decembrie 1999, instanța a acordat o indemnizație suplimentară de expropriere de 1 424 280 800 de lire turce (TRL) (aproximativ 2 625 EUR (EUR) la Ahmet Kurt și o compensație de 854 568 480 TRL (aproximativ 1 575 Despăgubirile suplimentare acordate lui Ahmet Kurt, Medine Kurt, Hasan Kurt și Mehmet Kurt au fost însoțite de dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 27 februarie 1999. La 22 mai 2000, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 4 noiembrie 2002, administrația i-a plătit lui Ahmet Kurt suma de 3 981 263 000 TRL (aproximativ 2 400 EUR la această dată) și fiecărui alt reclamant suma de 2 567 292 000 TRL (aproximativ 1 550 EUR la această dată). Procedura privind parcela nr. 622 La 8 februarie 1999, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamanții Mehmet Kurt și Hasan Kurt au intentat o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere în fața instanței. 10. Prin hotărârea din 27 aprilie 2000, instanța a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de expropriere de 9 870 168 000 TRL (aproximativ 17 670) La 27 noiembrie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. 12. La 2 decembrie 2002, administrația le-a plătit celor doi reclamanți suma de 29 939 180 594 TRL (aproximativ 19 985 EUR la această dată). (1) Reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată, la momentul faptelor, în Turcia. Aceștia se plâng, de asemenea, că durata excesivă a procedurilor de despăgubire a încălcat dreptul la audierea cauzei lor într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. 14. Invocând art. 35 alineatul (1) din Convenție, guvernul invocă mai întâi neobosirea căilor de atac interne și, prin urmare, susține că reclamanții ar fi trebuit să exercite acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul de obligații și sugerează că reclamanții nu au ridicat obiecțiile pe care le formulează în fața Curții. 15. Curtea a concluzionat deja că acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiunilor este inexistentă (Akac. Turcia, 23 septembrie 1998, § 37, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 VI). Excepția formulată în acest sens trebuie, prin urmare, respinsă. În lipsa de a fi putut stabili că reclamanții dispuneau de o cale de atac eficientă pe plan intern, a doua excepție a guvernului trebuie, de asemenea, respinsă. 16. Curtea arată, de asemenea, că obiecțiile reclamanților nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. 17. În ceea ce privește fondul, Curtea a abordat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Kuzu c. Turcia, nr. 13062/03, 17 ianuarie 2006 și alții, Turcia, nr. 2620/05, 24 ianuarie 2008 Ak Comisia consideră că, în cazul de față, guvernul nu a furnizat niciun element sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită. Comisia constată că, după mai mult de doi ani de la luarea deciziilor interne definitive, administrația și-a plătit datoriile reclamanților. Comisia constată că această întârziere în plata indemnizațiilor suplimentare acordate de instanțele interne, care este imputabilă administrației expropriante, a făcut ca reclamanții să sufere un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Curtea consideră că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor (a se vedea Valid Y Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 20. În ceea ce privește chestiunea aplicării articolului 41, fiecare reclamant solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale și 10 000 EUR pentru prejudicii morale. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea kuș c. Turcia iulie 1997, §§ 35-36 și 39, Rec. 1997 IV) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 1 688 EUR lui Ahmet Kurt, 839 EUR individual lui Medine Kurt, Derya Güneș, Fatma Ișik și 5 980 individual pentru Mehmet Kurt și Hasan Kurt pentru daune materiale. De asemenea, Curtea decide să acorde suma de 2 000 EUR în comun reclamanților pentru prejudiciile lor morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate, întrucât nu au fost prezentate cereri, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde reclamanților de sume în acest sens. 22. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în cărți turce la rata aplicabilă la data Regulamentului nr. 1 688 EUR (mii de șase sute optzeci și opt de euro), plus orice sume care pot fi datorate ca impozit, pentru daune materiale aduse lui Ahmet Kurt ii. 839 EUR (opt sute treizeci și nouă de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune materiale aduse Medine Kurt, Derya Güneș și Fatma Ișisk, individual; iii. 5 980 EUR (cinci mii nouă sute nouă sute nouăzeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune materiale aduse Mehmet Kurt și Hasan Kurt, individual iv. 2 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale aduse reclamanților, în comun. că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 15 iunie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-13
0,97
AFFAIRE KURTUCU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KURTUCU ET AUTRES c. TURQUIE ( Requêtes n os 31301/05, 4532/06 et 19640/06 ) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2010 DÉFINITIF 13/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2010-06-15
0,97
AFFAIRE ADEM YILMAZ DOĞAN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ADEM YILMAZ DOĞAN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 25700/05) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 15 juin 2010 DÉFINITIF 15/09/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2010-03-16
0,97
AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERKMEN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 6950/05) ARRÊT ( Fond ) STRASBOURG 16 mars 2010 DÉFINITIF 16/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2007-01-23
0,96
AFFAIRE KURT ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KURT ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 13932/03) ARRÊT STRASBOURG 23 janvier 2007 DÉFINITIF 23/04/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2009-12-15
0,96
AFFAIRE TURAN ET TURFAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TURAN ET TURFAN c. TURQUIE (Requête n o 1413/03) ARRÊT STRASBOURG 15 décembre 2009 DÉFINITIF 15/03/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de fo
Sursă