VOGTMANN v. CROATIA

VOGTMANN v. CROATIA (CtEDO, 2010)

DECIZIE PRIMA SECTIUNE privind admisibilitatea cererii nr. 10543/07 depuse de Jelena VOGTMANN împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), întrunită la 17 iunie 2010 ca o Cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea de mai sus depusă la 14 februarie 2007, Având în vedere observațiile depuse de Guvernul pârât și observațiile în răspuns depuse de reclamant, Având în vedere cererea de distrugere, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, doamna Vogena Jeltmann, este o judecătoare germană născută în 1981 și locuiește în Germania, a fost informată de către Guvernul Utrecht, în urma unor informații de la data de 1 ianuarie 1993 că a fost în cauză împotriva doamnei Pavlovic, proprietarului casei lor, în cazul în care a fost trimisă în instanță în instanță de către o persoană necunosită, în numele ei, în numele ei, în numele ei și în numele ei. (art. 2 din Legea nr. 36 din Legea nr. 44 din 1993 privind drepturile de proprietar) Alegerea de către Guvernul de la Bină a fost formată de către Guvernul din Germania, a fost formată încheiată în urma unor acțiuni de către o persoană necunoscuvizată în cazul în care a fost prezentat de către domnia sa în cazul domnia sa, în cazul în care a fost numitului său, încheiat de domnia lui Pnă de domeniu de proprietar, în cazul în cazul în care a lui Pnă și a fost numit în cazul în cazul în care a fost numit încheiat în instanță în instanță în instanță în instanță de către o persoană în instanță în instanță în instanță în instanță în instanța judecă (Artică în instanța de judecată

Deoarece nu au fost luate măsuri procedurale în urma acțiunii reclamantei, bunicul ei, în calitate de reprezentant al acesteia, a întrebat instanța prin telefon și personal cu privire la motivele inactivității lor. El a fost informat că acțiunea reclamantei nu a fost niciodată primită de către instanță și că, prin urmare, nu a fost inițiată nicio procedură. Reclamantul a susținut în continuare că la 10 ianuarie 1997 bunicul său a reînceput să își depună acțiunea civilă, de data aceasta trimițând declarația de cerere la Tribunalul Municipal Biograd-na-Moru prin poștă înregistrată. Deoarece din nou nu au fost luate măsuri procedurale în urma acțiunii acesteia, bunicul ei, în numeroase ocazii, a întrebat instanța prin telefon și personal cu privire la starea procedurii. De data aceasta nu a obținut nicio informație cu privire la durata procedurii. Ca dovadă a acuzațiilor sale, reclamanta a depus o copie a acțiunii civile din 10 ianuarie și o cerere de primire a cererii de cerere în cazul Šibenik-na-Moru prin poștă. Pe data de 18 martie 1997 reclamanta a prezentat o plângere în fața Curții constituționale din Republica Biograd-na-Moru (înregistrată în data de 6 martie 2003), cu privire la aceeași acțiune.

Pe baza unui raport depus de Tribunalul Municipal Biograd-na-Moru, care indica faptul ca dosarul sau nu contine nici o evidenta a procedurilor civile initiate de actiunea reclamantei, Curtea Constitutionala a concluzionat ca aceasta nu a initiat nicio actiune civila la Tribunalul Municipal Biograd-na-Moru. (3) Procedurile de reconstructie a dosarului. (3) Apoi, pe 7 octombrie 2004, reclamanta a depus o cerere de reconstructie a dosarului la Tribunalul Municipal Biograd-na-Moru. Impreuna cu cererea, ea a depus, de asemenea, o copie a actiunii sale civile din 10 ianuarie 1997 si chitanta de la biroul poștal Šibenik Šorucicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicicici

art. 102 din Regulamentul Curții prevede posibilitatea de a reconstrui un dosar dacă un anumit dosar sau o parte din el a fost pierdut, deteriorat sau distrus. Pentru ca ceva de la o instanță să fie pierdut, deteriorat sau distrus, trebuie să fi fost primit mai întâi de instanță. În cazul în care o instanță nu a primit o anumită prezentare, aceasta nu poate proceda în conformitate cu dispoziția menționată mai sus, iar expeditorul prezentării, dacă nu are dovezi că prezentarea a fost primită de instanță, trebuie să se adreseze de fapt celui căruia a fost prezentată prezentarea, și nu celui căruia a fost trimisă. Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională normală în temeiul secțiunii 62 din Legea Curții Constituționale a Curții, contestând decizia de a doua instanță.

Oricine poate depune o plângere constituțională la Curtea Constituțională dacă consideră că decizia unei autorități de stat, a unei autoguverne locale sau regionale sau a unei persoane juridice investite cu autoritate publică, cu privire la drepturile sau obligațiile sale sau cu privire la suspiciunea sau acuzația de infracțiune penală, i-a încălcat drepturile sale omenești sau libertățile fundamentale sau dreptul la autoguvernare locală sau regională, garantate de Constituție (dreptul constituțional)... 2. Dacă există o altă cale de atac legală disponibilă în ceea ce privește încălcarea drepturilor constituționale [în care se face plângere], plângerea constituțională poate fi depusă numai după ce această cale de atac a fost epuizată. În cazul în care o acțiune administrativă sau, în cazul unor acțiuni constituționale și non-contentiouse, o acțiune în care se invocă o cauză de drept [în care se invocă o acuzație civilă], se consideră că au fost epuizate numai după ce a fost depusită decizia privind aceste obligații. În cazul în care o plângere sau o cerere de despăgubire a fost depusăgubire în temeiul alineatului (1) din prezenta lege, Curtea trebuie să se pronunțe în termen de trei luni de la data depunerii acesteia. În cazul în care o instanță competentă sau o instanță nu are competență să se pronunțe asupra unei plângeri sau a unei proceduri penale în temeiul alineatului (2) din prezenta lege, Curtea judecă în cauză trebuie să se pronunțe asupra unei cereri sau a unei despăgeri sau a unei alte proceduri judiciare în temeiul articolului civil sau a acestuia.

Gazeta Oficială a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia nr. 4/1977, 36/1977 (corectament), 36/1980, 69/1982, 58/1984, 74/1987, 57/1989, 20/1990, 27/1990 și 35/1991, și Gazeta Oficială a Republicii Croația nr. 53/1991, 91/1992, 58/1993, 112/1999, 88/2001, 117/2003, 88/2005, 2/2007, 84/2008 și 123/2008) în vigoare la data relevantă prevăzută după cum urmează: Secțiunea 113 (1) Când o depunere trebuie să fie făcută într-un anumit termen, ea se consideră a fi fost depusă în timp util dacă a fost depusă la instanța competentă înainte de expirarea termenului respectiv. (2) Dacă o depunere a fost trimisă prin poștă sau prin telegraf, 116/1991, 58/1993, 112/1999, 88/2001, 117/2003, 117/2003, 88/2005, 88/2005, 88/2005, 2/2007, 84/2008 și 123/2008, în conformitate cu data în vigoare la momentul material prevăzută după cum urmează: Secțiunea 113 (((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((

Procedurile de reconstrucție a dosarelor în privința cazurilor închise se desfășoară dacă există o necesitate justificată de a face acest lucru. O decizie în acest sens se va lua de către președintele instanței sua sponte sau la cererea unei părți sau a procurorului de stat .... (4) O decizie de respingere a unei cereri de reconstrucție a dosarelor se notifică reclamantului, care poate depune o cale de atac împotriva acestei decizii la autoritatea de administrație judiciară imediat superioară. (5) ... (6) Procedurile de reconstrucție a dosarelor nu se desfășoară dacă termenul de păstrare a dosarelor în cauză, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Curții, a expirat deja. Regula 103 (1) Procedurile de reconstrucție a dosarelor se desfășoară de instanța la care se află dosarul sau căreia îi aparținea. (2) Decizia de respingere a dosarelor se desfășoară pe baza unei decizii a instituției care permite reconstrucția respectivului caz. (4) În cazul în care se stabilește că dosarul a fost reconstruit sau a fost distrus, dosarul se va fi înregistrat de către un judecător nou sau de către un judecător care a stabilit că nu există motive importante pentru finalizarea sau pentru reconstrucția dosarelor. (2) În timpul procedurilor, dosarul se va fi distrus sau înlocat de către un judecător nou, în cazul în care dosarul a fost înregistrat sau în cazul în care a fost înregistrat. (2) În cazul în care a fost înregistrată o cauză, dosarul a fost distrus sau în cazul în care a fost înregistrat, dosarul a fost înregistrat, dosarul va fi distrus. (3) În cazul în cazul în care dosarul a fost înregistrat, dosarul va fi înregistrat sau în cazul în cazul în care a fost înregistrat, dosarul a fost înregistrat, se va fi înregistrat de judecat de către un judecător nou judecător. (2) În cazul în cazul în care a fost înregistrat, dosarul a fost înregistrat, dosarul va fi înregistrat în cazul în cazul în cazul în cazul în care a fost înreg

Reconstrucția dosarului se bazează pe copiile de documente lipsă, deteriorate sau distruse care se află la dispoziția părților sau a instanței, pe datele din registre și cărți auxiliare ale Legii Serviciilor Poștale și, dacă este necesar, pe declarațiile concurente ale părților sau ale reprezentanților lor, martorilor, martorilor experți sau a altor persoane care au participat la procedură. Se vor repeta numai acele etape [procedurale] pentru care nu există date sau în legătură cu care nu există declarații concurente ale persoanelor menționate mai sus. (3) Costurile suportate pentru reconstrucția dosarului sau a documentei se plătesc din bugetul instanței. 4. secțiunea 34 din Legea Serviciilor Poștale Partea relevantă a Legii Serviciilor Poștale (Zakon o pošti , Gazeta Oficială, nr. 53/94) se citește astfel: Plângeri 32 (1) Dacă persoana care depune plângerea consideră că a pierdut o marfă sau a primit o marfă nu a fost autorizată să depună o marfă, se va depune o plângere în termen de trei luni de la data depunerii acesteia. (3) Orice persoană care a depus o plângere pentru pierdere sau orice alt element de la data depunerii, poate depune o plângere în termen de trei luni de la data depunerii unei plângeri, indiferent dacă a fost trimisă în moneda germană sau înregistrată în moneda croată. (3) (2) (2) În cazul în care se stabilește că a fost depusă o plângere în moneda croată, se poate depune în moneda croată sau în moneda croată. (3) În cazul în care se aplică o altă formă de plată, se poate depune în moneda croată. (3) În cazul în care se aplică o plângere în conformitate cu dispozițiile Legii Legii Poștilorilor Poștilorilor, se poate depunează în conformitate cu dispozițiilor din acest articol, se poate depune în conformitate cu dispozițiile articolului 1 din Legea 1 sau cu art. 1 din Legea Croa.

... Exonerație de răspundere Secțiunea 34(2) și (3) (2) Poșta Croată nu este răspunzătoare pentru profitul pierdut sau daunele reale suferite din cauza pierderii ... a unui articol poștal ... (3) Poșta Croată nu este răspunzătoare în cazurile următoare: - în cazul în care un articol poștal a fost pierdut ... din cauza unor cauze care nu puteau fi prevăzute, evitate sau evitate (forță majoră), - în cazul în care expeditorul, destinatarul sau altă persoană autorizată nu a depus o plângere în termenul stabilit în secțiunea 32 din prezenta lege, sau nu a depus o cerere de despăgubire în termenul stabilit în secțiunile 40, 41 și 42 din prezenta lege. - ... V. LIMITARE A ACTIVITĂRILOR DE CLAIME CLAIME pentru daune Secțiunea 381) și (2) (1) Autoritatea [poștală] sau a altor utilizatori poate impune o cerere de despăgubire a unui articol poștal ... din cauza unor cauze care nu ar fi putut fi prevăzute, evitate sau evitate (force majeure), - în cazul în care expeditorul, destinatarul sau altă persoană autorizată nu a depus o plângere în termen de 40 zile sau în cazul în care nu a primit o cerere scrisă sau în termen de timp de timp de timp de timp de timp sau în cazul în care nu a primit o cerere sau a primit o altă persoană autorizată de către această lege. (2) [Curerea] [Curtea Poștală Croată] nu va continua să depună o cerere în termen de treizeci de zile, cu excepția cazului în care o altă persoană [Curere de în care nu este autorizată să depună] a furnize un serviciu sau o cerere în termen de timp de timp de timp de timp de timp prevăzut de dispoziție sau în acest articol. (2) [Curtea] [Curtea generală] [Curtea Poștatea Poștei Croate de Servicii Poștale nu prevede în acest articol [Curtea Poștii Croate] sau alte condiții de serviciu [Croate de serviciu [Croate] [Curtea Croată]

Termenul de prescripție nu expiră înainte de expirarea termenului de treizeci de zile de la data primirii răspunsului de la Poșta Croată. (3) Dacă expeditorul sau altă persoană autorizată consideră că un articol poștal nu a fost livrat destinatarului ... dacă o cerere ulterioară privind aceeași chestiune nu întrerupe termenul de prescripție. 5. Reguli privind condițiile generale de furnizare a serviciilor poștale Parțile relevante ale Regulilor privind condițiile generale de furnizare a serviciilor poștale (Pravilnik o općim uvjetima za obavljanje poštanskih usluga, Buletinul Oficial, nr. 37/95) se citesc după cum urmează: VII. CLAIMENTE 1.

(4) Suma daunelor menționată la alineatul (3) din prezenta regulă este stabilită în dispozițiile Legii serviciilor poștale. CLAIMARE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pentru că instanțele interne nu au intentat o acțiune în urma acțiunii sale pentru despăgubiri. De asemenea, s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la distrugerea casei sale de vară. LEGEA A. Încălcarea presupusă a articolului 6 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns că, în urma acțiunii sale pentru despăgubiri, nu a fost niciodată intentată o acțiune civilă, în ciuda faptului că nu a depus declarația de revendicare corectă în fața Tribunalului Municipal Biograd-na-Moru. Reclamantul s-a bazat de două ori pe art. 6 § 1 din Convenție, care a fost considerat incompatibil cu dispozițiile acestei convenții.

Cu toate acestea, Convenția nu a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația până la 5 noiembrie 1997, deoarece nu au fost niciodată inițiate proceduri, Guvernul a considerat că cererea este inadmisibilă. Utilizarea ulterioară a unor căi de atac ineficiente (cum ar fi o cerere de reconstruire a unui dosar de caz inexistent) în legătură cu o procedură inexistentă nu a putut aduce cazul în jurisdicția temporală a Curții (vezi Pilipović împotriva Croației (decisiunea), nr. 18822/03, 12 decembrie 2006). Reclamanta nu a comentat această problemă. (b) Neepurarea căilor de atac interne Guvernul a susținut că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne. În plus, au susținut că, în temeiul Legii privind Serviciile Poștale Generale ale Guvernului și Regulile Generale privind furnizarea de servicii poștale, reclamantul nu a depus nicio cerere de remediere în cazul în care nu a fost posibil.

Guvernul a susținut, în continuare, că legislația croată nu prescrie modul în care reclamanții trebuie să introducă acțiuni civile. Ei au fost liberi să aleagă între: (a) depunerea unei cereri de despăgubire direct la instanța competentă, caz în care grefierii instanței le-ar fi ștampilat și astfel să le certifice primirea, sau (b) trimiterea unei cereri de despăgubire prin poștă. Dacă un reclamant a optat pentru trimiterea unei cereri de despăgubire prin poștă, el a avut la dispoziție mai multe tipuri de servicii care i-au permis să verifice dacă articolul a fost efectiv livrat (de exemplu, o chitanță poștală înregistrată, sau o chitanță pentru Serviciile Poștale Municipale din Biograd). Cu toate acestea, în prima instanță, Guvernul a recunoscut că este liber să aleagă între: (a) depunerea unei cereri de despăgubire direct la instanța competentă, caz în care grefierii instanței le-ar fi ștampilat și astfel să le certifice primirea, sau (b) trimiterea unei cereri de despăgubire prin poștă.

Guvernul a susținut, de asemenea, că Legea privind procedura civilă prevedea că părțile trebuie să își utilizeze drepturile procedurale cu bună credință și că, pe de altă parte, instanța trebuie să le împiedice să abuzeze de drepturile lor în procedură. Guvernul a subliniat în această privință că reclamanta și-a depus plângerea constituțională, care susține că a fost încălcată dreptul ei la o audiere, într-un termen rezonabil, la 6 martie 2003, adică la mai mult de șase ani de la presupusa introducere a acțiunii civile. Ar fi fost rezonabil să se aștepte, și în conformitate cu principiul bunei credințe, că, înainte de a depune plângerea sa constituțională, reclamanta a verificat dacă acțiunea sa a fost primită de către instanță și procedurile inițiate, iar dacă da, a cerut informații despre starea procedurilor și numărul de caz. Cu toate acestea, nu a existat nicio dovadă că aceasta a fost încălcată într-un termen rezonabil, la 6 martie 2003, adică la mai mult de șase ani de la data în care a fost acuzată că a introdus acțiunea sa civilă.

În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă dreptul de acces la o instanță a fost acordat sau refuzat, Curtea sau fosta Comisie a examinat dacă reclamantele au luat măsurile necesare pentru a-și proteja dreptul de acces la o instanță (a se vedea, de exemplu, Hennings împotriva Germaniei, 16 decembrie 1992, serie A nr. 251‐A; S.B. împotriva Austriei, nr. 17740/91, decizia Comisiei din 12 ianuarie 1993; Salinga împotriva Ungariei, nr. 36524/97, decizia Comisiei din 7 decembrie 1994; Šoru Šoru, decizia Comisiei din Šograd, citată mai sus; și Van Harna împotriva Biogradului, decizia 7557/03, 11 ianuarie 2007). Curtea consideră că nu există nicio cauză în cauză, dar consideră că reclamantul nu a putut niciodată să depună o cerere în conformitate cu o anumită situație, în care a fost instituită o anumită procedură prin poștă.

Dacă reclamantul ar fi făcut acest lucru și Poșta Croată ar fi putut dovedi că a livrat scrisoarea la Tribunalul Municipal din Biograd-na-Moru, aceasta ar fi putut solicita reconstrucția dosarului și, în cele din urmă, acțiunea sa civilă ar fi fost examinată. Dacă acest lucru ar fi fost cazul, cererea sa de reconstrucție nu ar fi putut fi respinsă, deoarece ea ar fi putut dovedi că acțiunea ei a fost cu adevărat primită de Tribunalul Municipal din Biograd-na-Moru și, prin urmare, a fost pierdută de către instanță după livrare. Altfel, adică în cazul în care procedura de anchetă a condus la concluzia că scrisoarea reclamantului din 10 ianuarie 1997 nu a fost accesată la Tribunalul Municipal din Biograd-na-Moru, reclamantul având acces nelimitat la actul de procedură civilă în temeiul articolului 35 din Convenția Henanda, reclamantul având acces nelimitat datorită termenului de trei luni pentru depunerea unei astfel de proceduri (a se vedea art. 6 din Convenția Henanda) de mai sus, nu ar fi putut dovedi că acțiunea sa a fost primită în mod prompt (a se vedea art. 6 din Convenția Henanda) și nu a avut acces la nicio altă măsură în temeiul articolului 26 din Convenția din 2003 (a se vedea art. 35 din Convenția Henanda).

În lumina acestei concluzii, nu este necesar ca Curtea să examineze excepția de inadmisibilitate a Guvernului bazată pe incompatibilitate ratione temporis și neepurarea căilor de atac interne. B. Pretinsă încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Reclamantul s-a plâns, de asemenea, despre aruncarea în aer a casei sale de vară de către autori necunoscuți. Ea s-a bazat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care spune următoarele: "Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea în pace a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale decât în interesul public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Precedentele dispoziții nu vor afecta, cu toate acestea, în niciun fel aplicarea inadmisibilă a unei legi de stat în temeiul Convenției, deoarece aceasta consideră necesară pentru a controla utilizarea bunurilor de interes general în conformitate cu dispozițiile Convenției, care nu sunt incompatibile cu plata taxelor sau a altor contribuții (a se vedea Decretul nr. 163/03, § 35), în cazul în care prezența acesteiați este incompatibilă cu dispozițiile Convenției (a se vedea art. 5 din Convenția Europeană, § 5 din 22 de noiembrie 1993, § 35), în cazul în care prezența respectivă este respinsă în mod unanim, Curtea nu trebuie respinsă în cazul în care nu este necesară plata taxelor sau a altor sancțiuni sau contribuții (a se aplică în temeiul articolului nr. 5 din Convenția respectivă, în conformitate cu art. 5 din Decretul nr. 162/03, § 35 din Convenția nr. 1683), iar în cazul în care nu este în v. 5 din următoarele următoarele următoarele motive nu este în conformitate cu dispoziții, Curtea respectiv, Curtea trebuie respinsă în mod unanim respinsă în temeiul articolului respectiv (a se aplică).

FIRST SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 10543/07

by Jelena VOGTMANN

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17

June 2010 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 14 February 2007,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Jelena Vogtmann, is a German national who was born in 1981 and lives in Uttenreuth, Germany. She was represented before the Court by Mrs G. Pavlović, an advocate practising in Nürnberg. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs

Š.

Stažnik. The Government of Germany, having been informed of their right to intervene (Article 36 § 1 of the Convention and Rule 44

§

2

(a) of the Rules of Court), did not avail themselves of this right.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant is the owner of a summer house situated in Pakoštane, Croatia.

On 22 January 1993 the applicant's summer house was blown up by unknown perpetrators.

1.

Civil action

The applicant claimed that in 1996 her grandfather V.C., who had lived in Šibenik (Croatia) and was a former judge of the second-instance court in that town, had brought a civil action on her behalf against the State seeking damages for the destruction of her summer house by an explosive device. He had done so by sending the statement of claim (

tužba

) by regular mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court (

Općinski sud u Biogradu na Moru

). As no procedural steps were taken following the applicant's action, her grandfather, as her representative, enquired with the court over the telephone and in person as to the reasons for their inactivity. He was informed that the applicant's action had never been received by the court and that therefore no proceedings had been instituted.

The applicant further submitted that on 10 January 1997 her grandfather had resubmitted her civil action, this time sending the statement of claim to the Biograd-na-Moru Municipal Court by registered mail. As again no procedural steps were taken following her action, her grandfather, on numerous occasions, enquired with the court over the telephone and in person as to the state of the proceedings. This time he did not obtain any information on the case. As proof of her allegations the applicant submitted a copy of her civil action dated 10 January 1997 and a receipt of the Šibenik post office certifying that on the same date a postal item (

pošiljka

) had been sent by registered mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court.

The Government submitted that the applicant had not presented any evidence that she had ever brought an action before the Biograd-na-Moru Municipal Court or that her grandfather had ever made enquiries as to the status of her case with that court.

2.

The proceedings before the Constitutional Court following the applicant's complaint about the length of the proceedings

On 6 March 2003 the applicant lodged a constitutional complaint under section 63 of the Constitutional Court Act complaining about the length of the proceedings. On 18 June 2004 the Constitutional Court (

Ustavni sud Republike Hrvatske

) declared the applicant's constitutional complaint inadmissible. On the basis of a report submitted by the Biograd-na-Moru Municipal Court indicating that its docket contained no record of the civil proceedings instituted by the applicant's action, the Constitutional Court concluded that she had not instituted any civil proceedings with the Biograd-na-Moru Municipal Court.

3.

The proceedings for reconstruction of the case file

The applicant then, on 7 October 2004, lodged a request for the reconstruction of the case file with the Biograd-na-Moru Municipal Court. Together with the request she also submitted a copy of her civil action dated 10

January 1997 and the receipt from the Šibenik post office certifying that on the same date a postal item had been sent by registered mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court.

On 25 May 2005 the Biograd-na-Moru Municipal Court dismissed the applicant's request on the ground that the applicant's action had never been received by that court. On 3 April 2006 the Zadar County Court (

Županijski sud u Zadru

) dismissed the applicant's appeal and upheld the first-instance decision. In so doing, it held as follows:

“From the stamped receipt issued by the Croatian Post, it follows that on 10 January 1997 a certain postal item was submitted to the post office in Šibenik for the Biograd-na-Moru Municipal Court. However, nothing shows that this item, whatever it might have related to, arrived or was received by the Biograd-na-Moru Municipal Court. In any event, on the reverse of the above-mentioned receipt, its issuer gives certain notifications to the sender for reference in the event that the item does not reach the addressee, which indicates the objective possibility that a postal item may not reach the addressee to whom it was sent.

Rule 102 of the Court Rules provides for the possibility to reconstruct a case file if a particular case file or part of it has been lost, damaged or destroyed. For something at a court to be lost, damaged or destroyed, it must first have been received by the court. In the event that a court has not received a certain submission, it cannot proceed in accordance with the above-mentioned provision, and the sender of the submission, if he or she does not have proof that the submission was received by the court, should in fact address the one to whom the submission was submitted, and not the one to whom it was sent.”

The applicant then lodged a regular constitutional complaint under section 62 of the Constitutional Court Act challenging the second-instance decision. On 28 September 2006 the Constitutional Court declared the applicant's constitutional complaint inadmissible and served its decision on her representative on 11 October 2006. It held that the contested decision did not concern the merits of the case and as such was not subject to constitutional review.

B.

Relevant domestic law

1.

The Constitutional Court Act

The relevant part of the 1999 Constitutional Act on the Constitutional Court of the Republic of Croatia (

Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske

, Official Gazette no. 99/1999 of 29 September 1999 – “the Constitutional Court Act”), as amended by the 2002 Amendments (

Ustavni zakon o izmjenama i dopunama Ustavnog zakona o Ustavnom sudu Republike Hrvatske

, Official Gazette of the Republic of Croatia no.

29/2002 of 22 March 2002), which entered into force on 15

March 2002, reads as follows:

Section 62

“1. Anyone may lodge a constitutional complaint with the Constitutional Court if he or she deems that the decision of a state authority, local or regional self-government, or a legal person invested with public authority, on his or her rights or obligations, or as regards suspicion or accusation of a criminal offence, has violated his or her human rights or fundamental freedoms, or right to local or regional self-government, guaranteed by the Constitution (“constitutional right”)...

revizija

] are available, remedies shall be considered exhausted only after the decision on these legal remedies has been given.”

Section 63

“(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint whether or not all legal remedies have been exhausted if the competent court fails to decide a claim concerning the individual's rights and obligations or a criminal charge against him or her within a reasonable time ...

(2) If a constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is upheld, the Constitutional Court shall set a time-limit within which the competent court must decide the case on the merits...

(3) In a decision issued under paragraph 2 of this section, the Constitutional Court shall assess appropriate compensation for the applicant for the violation of his or her constitutional rights ... The compensation shall be paid out of the State budget within three months from the date a request for payment is lodged.”

2.

The Civil Procedure Act

The relevant part of the Civil Procedure Act (

Zakon o parničnom postupku

, Official Gazette of the Socialist Federal Republic of Yugoslavia nos. 4/1977, 36/1977 (corrigendum), 36/1980, 69/1982, 58/1984, 74/1987, 57/1989, 20/1990, 27/1990 and 35/1991, and Official Gazette of the Republic of Croatia nos. 53/1991, 91/1992, 58/1993, 112/1999, 88/2001, 117/2003, 88/2005, 2/2007, 84/2008 and 123/2008) as in force at the material time provided as follows:

Section 113

“(1)

When a submission must be made within a certain time-limit, it shall be considered to have been submitted in time if it was submitted to the competent court before the expiration of that time-limit.

(2)

If a submission was posted by registered mail or by telegraph, the date on which it was submitted to the post office shall be considered to be the date of its submission to the court to which it was addressed.

(3) ...

(8)

The provisions of paragraphs 1 to 7 of this section shall also apply to the time-limits [fixed by substantive law] within which, according to special legislation, actions must be brought [peremptory time-limits], as well as to the statutory limitation periods.”

3.

The Court Rules

The relevant provisions of the Court Rules (

Sudski poslovnik

, Official Gazette nos. 80/1997, 20/1998, 118/2001, 49/2003, 32/2004, 9/2006, 116/2008, 125/2008 and 146/2008), which is a piece of subordinate legislation regulating the internal operation of courts, read as follows:

Reconstruction of case files

Rule 102

“(1)

If certain case files or parts thereof are lost, damaged or destroyed, proceedings for reconstruction of a case file or particular submissions (reconstruction) shall be instituted when necessary.

(2)

Proceedings for reconstruction of a case file or particular submissions in respect of pending cases shall be instituted by a decision of the president of the court

sua sponte

.

(3)

Proceedings for reconstruction of a case file in respect of closed cases shall be instituted if a justified need to do so exists. A decision in this respect shall be given by the president of the court

sua sponte

, or at the request of a party or the state attorney ....

(4)

A decision dismissing a request for reconstruction of a case file shall be served on the applicant who may lodge an appeal against that decision to the immediately higher authority of court administration.

(5)

...

(6)

Proceedings for reconstruction of a case file shall not be carried out if the time period for keeping the case files in question, under the provisions of the Court Rules, has already lapsed.”

Rule 103

“(1)

Proceedings for reconstruction of a case file shall be carried out by the court at which the case file is kept or to which it belonged.

(2)

The case file shall be reconstructed on the basis of a decision allowing the institution of proceedings for reconstruction. By this decision the proceedings shall be instituted on the basis of which, after its completion, a new case file or a submission shall be established in lieu of the missing, damaged or destroyed case file. The new case file shall bear the same designation as the [original] case file or submission.

(3)

Reconstruction of the case file in respect of pending cases shall be carried out by the judge to whom the case has been assigned ...

(4)

Reconstruction of the case file in respect of closed cases shall be carried out by the judge designated by the president of the court in the decision on the institution of proceedings for reconstruction of the case file.”

Rule 104

“(1)

During the reconstruction of a case file, only those parts or particular submissions which are important in terms of the reasons for which the proceedings for reconstruction of a case file had been allowed shall be reconstructed.

(2)

The reconstruction of a case file shall be based on the copies of the missing, damaged or destroyed submissions which are at the disposal of the parties or the court, the data from registers and auxiliary books, and, when necessary, also on the concurring statements of the parties or their representatives, witnesses, expert witnesses or other persons who participated in the proceedings. Only those [procedural] steps for which there are no data or in respect of which there are no concurring statements of the persons mentioned above shall be repeated.

(3)

The costs incurred by the reconstruction of a case file or submissions shall be paid out of the court budget.”

4.

The Postal Services Act

The relevant part of the Postal Services Act (

Zakon o pošti

, Official Gazette, no. 53/94) read as follows:

Complaints

Section 32

”(1)

If the sender or other authorised person deems that a postal item has not been delivered to the recipient ... he or she may lodge a written complaint with the

Croatian Post

within three months from the date that item was submitted.

(2)

The complaint referred to in paragraph 1 of this section shall be lodged with the office of the Croatian Post to which the item was submitted, and exceptionally to any other office of the Croatian Post.

(3)

...

(4)

The Croatian Post is bound to reply whether it deems the complaint to be well founded within thirty days from the date it on which it was lodged.

(5)

The procedure for deciding complaints shall be regulated by the Rules on [General Conditions for Provision of Postal] Services.”

IV.

LIABILITY

Liability for damage

Section 33(1)

“Within Croatia, the Croatian Post shall be liable for the loss of or damage to a postal item ... within the limits established in this Act.”

Compensation

Section 34(1)

“The Croatian Post shall be bound to pay damages to the sender or other authorised person:

- for the loss ... of a letter posted by registered mail ... of the equivalent in the domestic currency of 60 German marks,

- ...

Exemption from liability

Section 34(2) and (3)

“(2)

The Croatian Post shall not be liable for lost profit or actual damage sustained by the loss ... of a postal item ...

(3)

The Croatian Post shall not be liable in cases:

- where a postal item was lost ... owing to causes which could not have been foreseen, avoided or averted (force majeure),

- where the sender, recipient or other authorised person has not lodged a complaint within the time-limit set forth in section 32 of this Act, or has not lodged a claim for compensation within the time-limit set forth in sections 40, 41 and 42 of this Act.

- ...”

V.

ENFORCEMENT OF CLAIMS

Claim for damages

Section 38(1) and (2)

“(1) The user of [postal] services or other authorised person may enforce his or her claim for damages or other claims arising out of the contract to provide [postal] services, by submitting a written request to the Croatian Post in a manner provided for in the Rules on [General Conditions for Provision of Postal] Services, or by bringing an action before a court if the Croatian Post does not satisfy the claim within thirty days of the submission of the request.

(2)

The Croatian Post shall pay the default interest on [the principal amount of] the claim of the user of the services or other authorised person, running from the submission of the request referred to in paragraph 1 of this section.”

VI.

LIMITATION OF CLAIMS

Limitation periods

Section 40

“ ... [C]laims of users of [postal] services against the Croatian Post shall lapse ... after one year unless this Act provides otherwise.”

Interruption of limitation periods

Section 40

“(1)

A limitation period shall stop running when a written request is submitted to the Croatian Post, and shall continue running when the user of [postal] services or other authorised person receives a written answer to that request ...

(2)

A limitation period shall not lapse before the expiry of the thirty-day time-limit running from the date the answer from the Croatian Post was received.

(3)

A subsequent request concerning the same matter shall not interrupt the running of the limitation period.”

5.

Rules on General Conditions for Provision of Postal Services

The relevant parts of the Rules on General Conditions for Provision of Postal Services (

Pravilnik o općim uvjetima za obavljanje poštanskih usluga

, Official Gazette, no. 37/95) read as follows:

VII.

COMPLAINTS

1.

Lodging of a complaint

Rule 84

”If the sender or other authorised person deems that a postal item has not been delivered to the recipient ... he or she may lodge a written complaint with the Croatian Post within three months from the date that item was submitted, ....”

3.

Complaint of non-delivery or late delivery of a postal item

Rule 86

”(1)

If the sender or other authorised person deems that a postal item has not been delivered to the recipient ... he or she may lodge a written complaint with any post office.

(2) The sender shall submit the written complaint referred to in paragraph 1 of this rule using the prescribed form (enquiry form [

potražnica

]) ... The written complaint shall be accompanied by the receipt if a receipt was issued for the postal item.

(3)

...

...

(7)

The

Croatian Post is bound to reply whether it deems the complaint well founded within thirty days from the date on which it was lodged.”

VIII.

PROCEDURE FOR OBTAINING DAMAGES AND ENFORCING OTHER CLAIMS

Rule 88

”(1)

A user of the postal services or other authorised person who wishes to obtain damages or enforce other claims in accordance with the Postal Services Act and these Rules must submit a written request to the

Croatian Post

.

(2)

The sender shall submit the request referred to in paragraph 1 of this Rule to the post office to which the postal item was submitted ...

(3)

The request for damages in respect of the loss or late delivery of a postal item must be accompanied by the enquiry form [

potražnica

] ...

(4)

The amount of damages referred to in paragraph 3 of this Rule is determined in the provisions of the Postal Services Act.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the failure of the domestic courts to institute proceedings following her action for damages.

She also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the destruction of her summer house.

THE LAW

A.

Alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention

The applicant complained that, following her action for damages, civil proceedings were never instituted, despite the fact that she had twice sent the statement of claim to the Biograd-na-Moru Municipal Court. She relied on Article

6 § 1 of the Convention, the relevant part of which reads as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

The Government disputed the admissibility of this complaint on two grounds. They argued that the complaint was incompatible

ratione temporis

with the provisions of the Convention and that the applicant had failed to exhaust domestic remedies.

1.

The submissions of the parties

(a)

Compatibility

ratione temporis

The Government first submitted that this complaint was inadmissible

ratione temporis

because the applicant had allegedly brought her action on 10 January 1997, the date on which she had sent the statement of claim by registered mail. However, the Convention did not enter into force in respect of Croatia until 5 November 1997. Since no proceedings were ever instituted, the Government considered the application inadmissible. The subsequent use of ineffective remedies (such as a request for reconstruction of a non-existent case file) in relation to non-existent proceedings could not bring the case within the Court's temporal jurisdiction (see

Pilipović v. Croatia

(dec.), no. 18822/03, 12 December 2006).

The applicant did not comment on this issue.

(b)

Non-exhaustion of domestic remedies

The Government further argued that the applicant had not exhausted domestic remedies. In particular, they submitted that under the Postal Services Act and the Rules on General Conditions for Provision of Postal Services the sender could, within three months of submitting an item to the post, have lodged a written complaint with the Croatian Post for failure to deliver. However, the applicant had failed to exhaust this remedy.

The applicant contested the Government's view that she had not exhausted domestic remedies. She explained that she had lodged a request for reconstruction of the case file, the only possible remedy in the circumstances. As to the Government's suggestion that she should have used a complaint envisaged by the Postal Services Act and the Rules on General Conditions for Provision of Postal Services, the applicant argued that the requirement to exhaust domestic remedies under Article 35 § 1 of the Convention did not require applicants to resort to every possible remedy against any person or any institution concerning the facts complained of.

(c)

Whether the complaint is manifestly ill-founded

(i)

The Government

The Government

first argued that the applicant had, and still has, access to a court in relation to her civil action for damages. This was because the domestic courts had not rendered any decision which would in any way have prevented the applicant from bringing a new civil action. Their decisions were limited to the fact that her civil action had never been brought.

The Government further argued that Croatian legislation did not prescribe the manner in which plaintiffs had to bring civil actions. They were free to choose between: (a) submitting a statement of claim directly to the competent court, in which case court clerks would stamp them and thus certify their receipt, or (b) sending a statement of claim by post. If a plaintiff opted to send a statement of claim by post, he or she had several types of postal services available which enabled him or her to ascertain whether the court had received it (for example, recorded delivery or acknowledgment of receipt). However, under the Postal Services Act senders had the obligation to choose the type of postal service which corresponded to the content, actual value and significance of a postal item for them.

The Government noted that in the present case the applicant claimed that on 10 January 1997 she had brought a civil action for damages by sending it by registered mail (without an acknowledgment of receipt) to the Biograd-na-M

oru Municipal Court. However, while the applicant had indeed submitted a receipt certifying that on that date a postal item had been sent by registered mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court, the Government emphasised that from that receipt it was not visible what the content of the postal item had been, who had sent it, or whether the court had received it. That receipt had only proved that an item had been sent on that day to the Biograd-na-Moru Municipal Court by an unknown sender.

The Government further argued that the Civil Procedure Act provided that parties had to use their procedural rights in good faith and that, on the other hand, the court had to prevent them from abusing their rights in the proceedings.

The Government stressed in this connection that the applicant had lodged her constitutional complaint alleging a violation of her right to a hearing within a reasonable time on 6 March 2003, that is, more than six years after she had allegedly brought her civil action. It would have been reasonable to expect, and in accordance with the principle of good faith, that, before lodging her constitutional complaint, the applicant had verified whether her action had been received by the court and the proceedings instituted, and if so, enquired about the state of the proceedings and obtained the case

number. However, there was no proof that she had ever done so. In the Government's view, the applicant should have taken better care of her rights and the consequences of her negligent behaviour could not be borne by the State.

Taking into account the duty of the plaintiffs to choose the appropriate manner in which to bring their civil actions and the principle of good faith, which in the present case obliged the applicant to enquire in time whether the court had received her civil action, the Government argued that there had been no violation of Article 6 § 1 of the Convention.

(ii)

The applicant

The applicant reiterated that her grandfather had, on numerous occasions, enquired with the Biograd-na-Moru Municipal Court over the telephone and in person as to the state of the proceedings. Initially, he had been unable to obtain any information on the case. Only after several years had he been informed that the case file could not be found, after which the applicant had instituted the proceedings for the reconstruction of the case-file, but to no avail.

2.

The Court's assessment

The Court reiterates that the failure of service may, under certain circumstances, give rise to an issue under Article 6 § 1 of the Convention, in so far as the right of access to a court is concerned (see

Darnay v. Hungary

, no. 36524/97, Commission decision of 16 April 1998). In such cases, in order to establish whether the right of access to a court was granted or denied, the Court or the former Commission examined whether the applicants had taken the necessary measures to

safeguard their

right of

access to a court (see, for example,

Hennings v. Germany

, 16 December 1992, Series A no. 251

‑

A;

S.B. v. Austria

, no.

17740/91,

Commission decision of 12 January 1993;

Salinga v. Germany

, no. 22543/93, Commission decision of 7 December 1994;

Darnay

, cited above; and

Van Harn v. Germany

(dec.), no. 7557/03, 11 September 2007). The Court sees no reason to apply a different approach in the instant case.

Turning to the particular circumstances of the present case the Court notes that it concerns a situation where the applicant can prove that a certain item was sent on a certain date by registered mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court but cannot prove that it ever reached the addressee. The Court considers that in such a situation the applicant could have instituted an enquiry procedure with the relevant post office in order to track the mail and establish whether it had been delivered to the recipient, thereby safeguarding her right of access to a court.

However, the applicant never instituted an enquiry procedure by lodging a complaint under section 32 of the Postal Services Act and Rules 84 and 86 of the Rules on General Conditions for Provision of Postal Services with a view to establishing whether the letter (allegedly containing her statement of claim) sent on 10 January 1997 by registered mail to the Biograd-na-Moru Municipal Court from the Šibenik post office ever reached that court.

Had the applicant done so and the Croatian Post been able to prove that they had delivered the letter to the Biograd-na-Moru Municipal Court, the applicant would have been able to request the reconstruction of the case file and eventually would have had her civil action examined. If that had been the case, it would not have been possible for her request for reconstruction to have been dismissed as she would have been able to prove that her action had indeed been received by the Biograd-na-Moru Municipal Court and had thus been lost by the court after delivery.

Otherwise, that is, in the event that the enquiry procedure led to the conclusion that the applicant's letter of 10 January 1997 had not been delivered to the Biograd-na-Moru Municipal Court, the applicant would – owing to the time-limit of three months for instituting such a procedure (see above under Relevant domestic law) – have quickly realised that no civil proceedings had been instituted upon her action. This information would have enabled her to swiftly resubmit her civil action, thereby remaining in compliance with the relevant statutory time-limits and thus safeguarding her right of access to a court.

The Court also notes that the applicant provided no evidence that in the period before lodging her constitutional complaint of 6 March 2003, that is, for more than six years, she had in any way enquired about, or otherwise shown any interest in her action.

In the light of the foregoing, the Court considers that the applicant did not take the necessary measures to safeguard her right of access to a court. Therefore, it cannot be said that she was denied access to a court (see, for example and

mutatis mutandis

,

Hennings v. Germany

, cited above, §§ 26-27).

It follows that this complaint is inadmissible under Article 35 § 3 as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

In view of this conclusion, it is not necessary for the Court to examine the Government's plea of inadmissibility based on incompatibility

ratione temporis

and non-exhaustion of domestic remedies.

B.

Alleged violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention

The applicant also complained about the blowing up of her summer house by unknown perpetrators. She relied on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

The Court notes that the event complained of occurred on 22

January 1993, whereas the Convention entered into force in respect of Croatia on 5

November 1997.

It follows that this complaint is incompatible

ratione temporis

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 thereof and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 (see

Ostojić v.

Croatia

(dec.), no. 16837/02, ECHR 2002

‑

IX).

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President