AFFAIRE CIAMPA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.06.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CIAMPA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CIAMPA ȘI ALTE C. ITALIA Solicitări n 7253/03, 7596/03 și 7608/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2010 DEFINITIVF 22/09/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ciampa și alte c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iunie 2010, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cazului se găsesc trei cereri (n 7253/03, 7596/03 și 7608/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și ale căror resortisanți ai acestui stat ( S. de Niigris de Maria, avocat în Benevent. Detaliile privind recurentele și datele de introducere a cererilor figurează în tabelul din anexa la prezenta hotărâre. Guvernul italian ( La 8 iunie 2006, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cererilor. Pentru a se plânge de durata acestor proceduri. Faptele esențiale ale cererilor rezultă din informațiile conținute în tabelul din anexa la prezenta hotărâre. II. LEGĂTURA ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevantă referitoare la Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto") figurează în Hotărârea Cocchiarella Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDO 2006-V). ÎN DREPT CU PRIVIRE LA JONCȚIA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesară aderarea la acestea și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurilor principale și de insuficiența despăgubirilor, care au fost plătite cu întârziere. 10. Guvernul se opune acestei afirmații. 11. art. 6 alineatul (1) din Convenție este astfel formulat. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 12. Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne. El susține că Curtea ar fi suspendat examinarea cererilor ca urmare a deciziei recurentelor de a invoca remediul introdus prin legea Pinto Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care o măsură de ajutor nu poate fi considerată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, aceasta nu poate fi considerată compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Curtea observă că, spre deosebire de cauza Brusco , în care recurentul a indicat că nu dorește să se prevaleze de remediul oferit de legea Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepția (a se vedea mutatis mutandis Luigi Serino c. Italia, nr. 679/03, § 15-16, 19 februarie 2008). Guvernul excită ulterior din întârzierea cererilor, în măsura în care recurentele ar fi solicitat Curții să reia examinarea cererilor lor la mai mult de un an de la încheierea procedurilor Acest lucru ar duce la încălcarea unui principiu general care le-ar impune reclamanților să furnizeze informații cu privire la cererile lor în termen de un an de la suspendare. 15. Indiferent de orice alte considerente, Curtea arată că, astfel cum reiese din faptele expuse în tabelul de mai sus, toate recurentele au informat Curtea cu privire la rezultatul procedurilor Guvernul susține că recurentele nu se mai pot declara victime ale încălcării articolului 6 alineatul (1) deoarece au obținut un curs de apel, Pinto, o constatare a încălcării și o redresare adecvată și suficientă. 17. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia , n 14626/03, § 26-31, 5 iunie 2007, CEDH 2007 Cocchiarella c. Italia , citată anterior, 69-98) și că despăgubirile Pinto nu au fost plătite în termen de șase luni de la data la care hotărârea Curții de Apel a devenit executorie (Cocchiarella Italia, citată anterior, § 89). În cele din urmă, guvernul consideră că eventualele întârzieri în executarea hotărârilor judecătorești, Pinto, ar fi compensate prin acordarea de dobânzi moratorii în momentul plății. 19. În ceea ce privește acest argument, Curtea consideră că, având în vedere natura căii de atac interne, plata dobânzilor moratorii nu poate fi decisivă (a se vedea mutatis mutandis Simaldone c. Italia, n 22644/03, § 63, CEDO 2009 ... (extrase)). Prin urmare, aceasta respinge această excepție. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, înscriși la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, le declară admisibile. Pe fond 21. Curtea constată că procedurile în litigiu au avut următoarea cerere n 7253/03: patru ani și șapte luni pentru un grad de instanță n 7596/03 : șapte ani și zece luni pentru două grade de jurisdicție (la data hotărârii 22. Curtea constată, de asemenea, că despăgubirile mai târziu au fost plătite: rejudecat nr. 7253/03: 34 de luni de la data depunerii deciziei: Pinto pour n 7596/03: 38 de luni de la data depunerii deciziei: Pinto pour n 7608/03: 15 luni de la data depunerii deciziei Pinto 23. Curtea a tratat în repetate rânduri cereri care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat o necunoaștere a cerinței de termen rezonabil, ținând seama de criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, în primul rând, Cocchiarella c. Italia Curtea consideră că, în fiecare cerere, trebuie să se constate o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din aceleași motive. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Cererea de despăgubire pentru prejudiciul moral 7253/03 696 EUR 7596/03 390 EUR 7608/03 965 EUR 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și hotărând în echitate, Curtea atribuie fiecărei recurente sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unor căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu, existența unor întârzieri imputabile recurentelor și eventuala prelungire a procedurilor principale după constatarea încălcării de către instanța Pinto apel Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unor căi de atac interne Procentul alocat de instanța judecătorească: Pinto Somme acordat pentru daune morale 7253/03 200 EUR 14,42% 590 EUR și 800 EUR (întârzierea plăților în despăgubire (inclusiv despăgubirea pentru perioada suplimentară după constatarea încălcării de către instanța judecătorească EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale căilor de atac, precum și 2 971 EUR pentru fiecare cerere (suma se majorează cu 2 % pentru contribuția la Fondul de previzionare a avocaților și cu 20 % pentru taxa pe valoarea adăugată) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. Avocatul solicită ca onorariile să fie plătite direct acesteia 29. 30. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alții c. Turcia, În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003 VIII).În plus, Curtea consideră că cererile prezente se disting de cele în care poate dispune atribuirea directă a onorariilor avocatului (a se vedea, a contraro Scozzari și Giunta c. Italia [GC], n 39221/98 și 41963/98, § 255-258, CEDO 2000 VIII) și că nu este necesar să se acorde dreptul la cererea avocatului (a se vedea Fascini Italia, n 56300/00, § 51, 5 iulie 2007). 31. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața căilor de atac, Curtea consideră rezonabile sumele alocate de instanțele naționale, având în vedere durata și complexitatea procedurilor În acest sens, Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile afirmă că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume pentru daune morale cererea nr. 7253/03 390 EUR (patru mii trei sute nouăzeci de euro) cererea nr. 7596/03 050 EUR (șapte mii cincizeci de euro) iii. cererea nr. 7608/03 825 EUR (două mii opt sute douăzeci și cinci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 500 EUR (o mie cinci sute de euro) în fiecare cerere ca la sumele acordate să se adauge orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către recurente de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte ANEXA Numărul de cerere și data de introducere Detalii solicitante(s) Procedura principală și procedura Pinto mai puțin de 7253/03 introdusă la 20 februarie 1999 Iolanda CIAMPA resortisant italian, născută în 1934, rezidentă în S. Nicola Manfredi (Benevent) Procedura principală Subiect: Pensie ordinară de invaliditate. Prima instanță : judecător de instanță din Benevent (RG n 6814/96), de la 20 octombrie 1996 la 22 mai 2001 ; 3 trimiteri din oficiu, 1 trimitere din cauza lipsei părților. Procedura Pinto Autoritate sesizată: Curtea de Apel din Roma, recurs introdus la 18 octombrie 2001, sumă solicitată 10 329 EUR pentru daune morale. Decizia : 12 aprilie 2002, depusă la 9 septembrie 2002 ; constată depășirea unei perioade rezonabile ; 750 EUR pentru daune morale și 520 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei finale: până la 30 octombrie 2003 cel târziu. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 28 ianuarie 2003. Data plății în instanță: 8 august 2005. 7596/03 introdusă la 29 noiembrie 1998 Angelina MASTANTUONO resortisant italian, născut în 1948, rezident la Guardia Sanframondi (Benevent) Procedura principală Subiect: pensie ordinară de invaliditate. Prima instanță: judecător de instanță din Benevent (RG n 1757/94), între 15 aprilie 1994 și 7 mai 2001 ; 4 trimiteri din oficiu, 1 trimitere din cauza lipsei părților. Apel: Curtea de Apel din Napoli (RG n 2340/01), de la 31 mai 2001 până la 13 decembrie 2004 (ultima documentație furnizată de reclamantă, care afirmă că procedura s-a prelungit până la 12 februarie 2007, fără a se prezenta totuși documente). Procedură: Pinto Autoritatea sesizată: Curtea de Apel din Roma, acțiune introdusă la 3 octombrie 2001, sumă solicitată 20 658 EUR pentru daune morale. Decizia: 7 martie 2002, depusă la 16 mai 2002 ; procedură luată în considerare până la data deciziei ; constatarea depășirii unei perioade rezonabile ; 2 000 EUR pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei finale: până la 30 iunie 2003 cel târziu. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 27 ianuarie 2003. Data plății despăgubirii Pinto: 19 iulie 2005. 7608/03 introdusă la 12 Februarie 1999 Francesca VORRASO resortisant italian, născută în 1937, rezidentă în S. Arcangelo Trimonte (Benevent) Procedura principală Subiect: alocație pentru persoană cu deficiențe de vedere. Prima instanță : judecător de instanță din Benevent (RG nr. 5804/93), între 25 octombrie 1993 și 12 octombrie 1999 ; 2 trimiteri din oficiu. : Curtea de Apel din Roma, acțiune introdusă la 3 octombrie 2001, sumă solicitată 15 494 EUR pentru daune morale. Decizia: 7 martie 2002, depusă la 15 mai 2002; constatarea depășirii unei perioade rezonabile; 1 000 EUR pentru daune morale și 800 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei finale: 20 februarie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 24 ianuarie 2003. Data plății despăgubirii: 19 august 2003.