CtEDO 26.10.2010 Auto

AFFAIRE FORNONI ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.10.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE FORNONI ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL FORNONI ȘI ALTELE c. ITALIA Cereri n. 22417/03, 24825/03, 26444/03 și 34566/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 octombrie 2010 DEFINITIVF 26/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Fornoni și în alte cazuri c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 octombrie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află patru cereri (n 22417/03, 2485/03, 26444/03 și 34566/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și ale căror resortisanți ai acestui stat au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( În temeiul articolului 34 din Convenția în vigoare după aceeași dată (n 26444/03 și 34566/03), guvernul italian a fost reprezentat de fostul său agent, dl I.M. Braguglia și co-agentul său, dl Lettieri. La 29 august 2006, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și fondul cererilor. DEFINIȚIA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂTORILOR, părți la procedurile judiciare, au sesizat cursurile de apel competente în sensul legii precum Pinto Faptele esențiale ale cererilor rezultă din informațiile conținute în tabelul din anexă. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDO 2006 V). Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le prezintă, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurilor principale și de insuficiența redresării obținute în cadrul remeditării. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitatea Tardivă a cererilor 11. Guvernul excită de la întârzierea cererilor, reclamanții necontestând rezultatul procedurilor □ Pinto În termen de șase luni de la încheierea acestora. În subsidiar, guvernul susține că ar fi trebuit să informeze Curtea în cursul anului care urmează depunerii deciziei, în temeiul unui principiu general care le-ar impune reclamanților să furnizeze informații cu privire la cererile lor în termen de un an de la suspendare. 12. Indiferent de orice alte considerente, Curtea amintește mai întâi că cererile au fost introduse toate înainte de intrarea în vigoare a legii Curtea constată, de asemenea, că din dosare reiese că reclamanții nu și-au întrerupt niciodată corespondența cu aceasta pentru perioade mai mari de un an. Prin urmare, Curtea consideră că excepția trebuie respinsă. Guvernul susține că reclamanții nu se mai pot declara victime ale încălcării articolului 6 alineatul (1) din cauza faptului că au obținut un curs de apel, Pinto, o constatare a încălcării și o redresare adecvată și suficientă. 14. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia , n 14626/03, § 26-31, 5 iunie 2007, CEDH 2007 Cocchiarella menționată anterior, 69-98) și că despăgubirile Pinto nu au fost plătite în termen de șase luni de la data la care hotărârea Curții de Apel a devenit executorie (Cocchiarella citată anterior, § 89). Concluzia 15. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, înscriși la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, le declară admisibile. Pe fond 16. Curtea constată că durata procedurilor în litigiu avute în vedere în cadrul procedurii Pinto a fost următoarea cerere n 22417/03 : șapte ani și trei luni pentru un grad de jurisdicție pendinte nr. 24825/03 : șase ani și două luni (primul reclamant) și patru ani și șase luni (al doilea reclamant) pentru un grad de jurisdicție pendinte nr. 26444/03 : nouă ani și șase luni pentru un grad de jurisdicție (la data introducerii acțiunii Pinto, cu o prelungire de trei ani și o lună mai târziu) cererea nr 34566/03 : șapte ani și două luni pentru un grad de jurisdicție (la data la care a fost introdusă acțiunea în fața Curții, cu o prelungire de doi ani și trei luni ulterior). Curtea constată, de asemenea, că despăgubirile : la 30 de luni de la data depunerii deciziei: Pinto (primul reclamant) n 26444/03: la douăzeci și două de luni de la data depunerii deciziei: Pinto n 34566/03: la douăzeci și cinci de luni de la data depunerii deciziei: Pinto 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cereri care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat o necunoaștere a cerinței de termen rezonabil, ținând seama de criteriile stabilite de jurisprudența sa bine stabilită în acest domeniu (a se vedea, în primul rând, Cocchiarella Curtea consideră că, în fiecare cerere, ar trebui să se constate o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, din aceleași motive. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 19. Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng, de asemenea, că acțiunea Pinto Nu este un cale de recurs efectivă pe motiv că sumele acordate de cursurile de apel cu titlu de daune morale nu sunt suficiente. 20. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței Delle Cave și Corrado (citată anterior, §§ 43-46) și Simaldone c. Italia 22644/03, §§ 71-72, CEDH 2009 ... (extracti)), insuficiența despăgubirii 21 Prin scrisorile din 20 octombrie 2004 și din 13 și 16 ianuarie 2005, reclamanții în cererile n 22417/03, 26444/03 și 34566/03 reduc pentru prima dată încălcarea art. 17 și 34 din Convenție, deoarece, în cadrul procedurii Pinto Prin urmare, trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 24. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită următoarele sume pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit pentru încălcarea articolului 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 652/2014/03 914 EUR 24825/03 422 EUR (1 solicitant) și 6 197 (2 solicitant) 26444/03 855 EUR 34566/03 911 EUR 26. Ei se întorc la înțelepciunea Curții în ceea ce privește sumele suplimentare pentru prejudiciul moral care rezultă din întârzierea plății despăgubirilor, Pinto 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și hotărând în echitate, Curtea alocă fiecărui reclamant sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unor căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu și existența unor întârzieri imputabile reclamanților. cerere Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unor căi de atac interne Pentru centariu alocat de instanță mai mult decât suma acordată pentru daune morale 22417/03 000 EUR aproximativ 25% 1 600 EUR, precum și 700 EUR (întârziere plată în despăgubiri (Nu s-a acordat nicio sumă pentru perioada suplimentară care nu este luată în considerare de instanța judecătorească Pinto, precum și 600 EUR (întârziere plată în avans în despăgubiri mai puțin de 15% 200 EUR Pinto 200 EUR (inclusiv pentru perioada suplimentară care nu este luată în considerare de instanța judecătorească Pinto și 900 EUR (întârziere plată în despăgubire Reclamanții solicită, de asemenea, rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața instanțelor naționale și în fața Curții. 30. Guvernul nu a luat poziție în această privință. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și având în vedere faptul că reclamanții nu au prezentat niciun document în sprijinul cererii lor, Curtea respinge cererea. Interese moratorii 32. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurilor și inadmisibile pentru surplus A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: cu titlu de prejudiciu moral, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit cerere 22417/03: 3 300 EUR (trei mii trei sute de euro) ii. cerere 24825/03 300 EUR (patru mii trei sute de euro) primului reclamant și 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) celui de-al doilea reclamant (iii. cerere 26444/03: 4 900 EUR (patru mii nouă sute de euro); iv. cerere 34566/03 : 6 100 EUR (șase mii de euro) că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 26 octombrie 2010 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte ANEXA de apel Detalii recurente Reprezentant(s) Procedura principală și procedura Pinto avocați la Bergamo Procedură principală Subiect: acțiune în despăgubire. Tribunalul de la Bergamo (RG n 287/94), de la 20/01/1994 la 18/05/2001. Procedură Pinto Introduse 06/09/2001 în fața Curții de Apel de la Veneția. Decizia din 22/11/2001, depusă la 03/12/2001, înregistrată la 13/04/2002. Constat de încălcare. 2 000 EUR pentru daune morale, mai proaspete și de cheltuieli. Data deciziei definitive : 12/06/2002. Indemnizație mai întâi Pinto a plătit la 13/11/2003. 24825/03 introdusă la 17/07/1998 Marco COLOMBO născut în 1973 cu reședința la Ranica Vittorio COLOMBO născută în 1939 cu reședința la Ranica R. Vico și F. Uggetti avocat la Bergetti Proceduri principale Subiect: acțiune în despăgubire. Tribunalul de Bergamo (RG n 1268/92), introdusă de primul reclamant la 20/03/1992, anexată la o altă cauză (RG nr. 4023/93), în care al doilea reclamant, pârât, se constituise la 18/11/1993. Judecată depusă la 09/06/1998. O ședință trimisă la cererea primului reclamant și două pentru cauza grevei avocaților. Introdu 06/09/2001 în fața Curții de Apel de la Veneția. Decizia din 15/11/2001, depusă la 28/11/2001, notificată la 13/04/2002. Constat de încălcare pentru primul reclamant. 774,69 EUR pentru daune morale, mai proaspete și de cheltuieli. Al doilea reclamant decăzut. Data deciziei definitive: 12/06/2002. Indemnizație născut în 1939 cu reședința la Calusco d'Adda R. Vico avocat la Bergamo Procedură principală Subiect: opoziția la un ordin de plată. Tribunalul de la Bergamo (RG n 431/92), de la 26/02/1992 la 25/10/2004. Procedură Introdusă 06/09/2001 în fața Curții de Apel de la Veneția. Decizia din 29/11/2001, depusă la 27/12/2001, notificată la 18/07/2002. Constat de încălcare la data depunerii cererii. 2 065,83 EUR pentru daune morale, mai proaspete și cheltuieli de judecată. Data deciziei definitive: 01/11/2002. Indemnizații Procedura principală și procedura mai ales referitoare la 34566/03 introdusă la 20/02/1999 Gian Carlo RADAELLI născut în 1938 cu reședința la Fontanella R. Vico și F. Uggetti avocați la Bergamo Procedură principală Subiect: acțiune în despăgubire. Tribunalul de la Bergamo (RG n 74 Introdu la 08/04/2002 în fața Curții de Apel de la Veneția. Decizia din 13/06/2002, depusă la 17/06/2002. Constat de încălcare la data depunerii cererii. 1 200 EUR pentru daune morale, mai proaspete și de cheltuieli. Data deciziei definitive: 17/09/2003. Indemnizație

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-11-09
0,96
AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE (Requêtes n os 6604/03 et 16769/03) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2010 DÉFINITIF 09/02/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2010-10-26
0,96
AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIAMBRIELLO ET AUTRES c. ITALIE ( Requêtes n os 23745/03, 23746/03, 23749/03 et 1280/04) ARRÊT STRASBOURG 26 octobre 2010 DÉFINITIF 26/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conven
CtEDO 2010-03-16
0,96
AFFAIRE VOLTA ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VOLTA ET AUTRES c. ITALIE ( Requête n o 43674/02) ARRÊT STRASBOURG 16 mars 2010 DÉFINITIF 16/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2010-05-18
0,96
AFFAIRE BRIGNOLI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BRIGNOLI ET AUTRES c. ITALIE (Requêtes n os 19877/03, 32969/02, 18359/03 et 18363/03) ARRÊT STRASBOURG 18 mai 2010 DÉFINITIF 04/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2010-01-05
0,96
AFFAIRE BONGIORNO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BONGIORNO ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 4514/07) ARRÊT STRASBOURG 5 janvier 2010 DÉFINITIF 05/04/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de f
Sursă