CtEDO 22.06.2010 Auto

CASE OF GAVRIEL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF GAVRIEL v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI DE GAVRIEL/TURKIE (Depunerea nr. 41355/98) JUGUL doar satisfacția STRASBOURG 22 iunie 2010 FINAL 22/11/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gavriel/Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în particular la 1 iunie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 41355/98) împotriva Republicii Turciei depusă Comisiei Europene a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 41355/98) de către un național cipriot, dl Savvas Gavriel (nr. 27 martie 1998). Într-o hotărâre pronunțată la 20 ianuarie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a susținut obiecția Guvernului turc de incompatibilitate ratione materiae cu dispozițiile Convenției în ceea ce privește patru dintre proprietățile reclamante au fost vizate și a respins restul obiecțiilor preliminare ale Guvernului. Acesta a constatat încălcarea continuă a articolului 8 din Convenție din cauza negarării complete a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin faptul că reclamantul a fost negat accesul și controlul, utilizarea și bucuria două dintre proprietățile sale, precum și orice compensare pentru ingerința în drepturile sale de proprietate. În plus, a constatat că nu este necesar să se examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 14 din Convenție (Gavriel c. Turcia , nr. 41355/98 , § 29, 30, 39, 49 și 54 și punctele 1-5 din dispozițiile operaționale, 20 ianuarie 2009). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 337.281 lire cipriote (CYP aproximativ 576,278 (EUR) pentru privarea proprietăților sale în ceea ce privește perioada între ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, și 2000. Un raport de evaluare, care stabilește baza pierderii reclamantului, a fost adăugat la observațiile sale. În plus, reclamantul a solicitat CYP 60.000 (aproximativ EUR) 102,516) în ceea ce privește prejudiciile morale și aproximativ 6,834 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o în ansamblu și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., §§ 68 și 71 și punctul 6 din dispozițiile operative). La 13 iulie 2009, Curtea a invitat reclamantul și Guvernul să prezinte orice materiale pe care le considerau relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale proprietăților vizate de hotărârea principală. În septembrie 2009, reclamantul a fost invitat să prezinte dovezi scrise privind faptul că proprietățile în joc au fost încă înregistrate în numele său sau pentru a indica și a susține orice transfer de proprietate care ar fi putut avea loc. La 29 septembrie 2009, reclamantul a produs o „afirmație de proprietate a proprietăților imobiliare ocupate de turc” eliberată de Departamentul de Terenuri și Sondaje al Republicii Cipru. Potrivit acestui certificat, la 16 septembrie 2009, reclamantul a fost titularul înregistrat al proprietății descrise la punctul 16 (b) mai jos. Reclamantul a prezentat, în plus, un certificat de înregistrare a bunurilor imobile descris la punctul 16 lit. (a) mai jos, emis la 15 ianuarie 1968. Acest document a specificat că „valoarea evaluată” a acestei parcele de teren a fost, în momentul respectiv, CYP 12.81 (aproximativ 22 EUR). Într-o scrisoare din 22 aprilie 2010, Guvernul a solicitat Curtea să decidă că nu este necesar să continue examinarea cererilor de satisfacție ale reclamantului. Ei au invocat principiile afirmate de Marea Camera din Demopoulos și alții c. Turcia ([GC] (Dec.), nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 1020/04, 14163/04, 19993/04, 21819/04, 1 Martie 2010) și a susținut că reclamantul ar trebui să-și adreseze cererile către Comisia de proprietate imobiliară (CIB) instituită prin Legea „TRNC” 67/2005. 10. Curtea observă în primul rând că argumentele guvernamentale nu au fost solicitate; acestea au fost primite de Registru mult timp după expirarea termenului pentru depunerea de observații cu privire la satisfacția echitabilă și aproape două luni după eliberarea deciziei Marei Camere în Demopoulos În orice caz, Curtea nu poate să reitere jurisprudența sa conform căreia obiecții bazate pe neepuizarea recoursurilor interne formulate după ce a fost declarată admisibilă nu pot fi luate în considerare la etapa de merit (a se vedea Demades c. Turcia (merită), nr. 16219/90, § 20, 31 iulie 2003, și Alexandrou v. Turcia (merit), nr. 16162/90, § 21, 20 ianuarie 2009) sau într-o etapă ulterioară. Această abordare nu a fost modificată de Marea Camera, deoarece cazurile Demopoulos și altele nu au fost declarate admisibile atunci când Legea 67/2005 a intrat în vigoare și când Turcia a contestat că căile de recurs interne nu au fost epuizate. 12. În plus, Curtea consideră că concluziile sale anterioare în cazul în cauză că reclamantul nu a fost obligat să epuizeze remediul introdus prin Legea 67/2005 constituie res judicata Acesta reamintește că, după introducerea mecanismului de compensare înainte de introducerea CIB, guvernul a formulat o obiecție bazată pe neepuizarea recourslor interne. Această obiecție a fost respinsă în hotărârea principală (a se vedea punctul 28 din hotărârea principală și punctul 2 din dispozițiile sale operative). Guvernul a solicitat, de asemenea, în mod ineficient trimiterea cazului la Marea Camera. 13. Prin urmare, Curtea va continua să examineze cazul în temeiul articolului 41 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudicii materiale și morale Observațiile părților (a) Reclamantul 15. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat CYP 337.281 (aproximativ 576.278) pentru prejudicii materiale. Se baza pe raportul unui expert care evaluează valoarea pierderilor sale, care include pierderea închirierilor anuale colectate sau se preconizează să fie colectate din închirierea proprietăților sale, plus dobânzi de la data în care aceste închirieri au fost datorii până la ziua plății. Chiria a fost reclamată pentru perioada din ianuarie 1987, atunci când guvernul contestat a acceptat dreptul de cerere individuală, până în 2000. Reclamantul nu a solicitat compensații pentru orice expropriare presupusă, deoarece el a fost încă proprietarul legal al proprietăților. 16. Proprietățile pentru care, în hotărârea principală, Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 pot fi descrise după cum urmează: (a) Nicosia/Kapouti, plotul nr. 576, foaie/plan 19/16, domeniu, domeniu: 5.017 metri pătrați (m2); (b) Kyrenia/Livera, plotul nr. 39/1, foaie/plan 5/62W1, domeniu, domeniu: 112.149 m2. 17. Punctul de plecare pentru raportul de evaluare a fost valoarea anuală de închiriere a proprietăților reclamantului în 1974, calculată pe baza unui procent (de la 4 la 6%) din valoarea de piață a proprietăților sau evaluată prin compararea valorii de închiriere a terenurilor similare la momentul respectiv. dobânda compusă pentru plată întârziată a fost aplicată la o rată de 8%, suma totală datorată pentru dobânzi fiind CYP 117.105 (aproximativ 200.085). 18. Potrivit expertului, valoarea de închiriere din 1974 a domeniilor reclamantului enumerate la punctul 16 literele (a) și (b) de mai sus au fost următoarele (a se vedea punctele 9, 29 și 39 din hotărârea principală): - proprietatea enumerată în lit. (a): valoarea de închiriere a CYP 25 (aproximativ 42,7); - proprietatea enumerată în lit. (b): valoarea de închiriere a CYP 336 (aproximativ 574). 19. Expertul reclamantului a stabilit, de asemenea, o valoare de închiriere a CYP 409 (aproximativ 699), a CYP 515 (aproximativ 880), a CYP 60 (aproximativ 102,5) și a CYP 60 (aproximativ 102.5) pentru celelalte proprietăți solicitate de reclamant, în ceea ce privește care Curtea a susținut obiecția preliminară a Guvernului de incompatibilitate ratione materiae cu dispozițiile Convenției. 20. Într-o scrisoare din 28 ianuarie 2008, reclamantul a observat că s-a petrecut mult timp de când își prezentase cererile de satisfacție și că cererea de pierderi pecuniare trebuie actualizată în funcție de creșterea valorii de piață a terenurilor din Cipru (între 10 și 15% pe an). 21. La 6 octombrie 2009, reclamantul a elaborat un raport de evaluare revizuit care, pe baza criteriilor adoptate în raportul precedent, a concluzionat că întregul sumă datorată pierderii utilizării și dobânzii statutare pentru proprietățile descrise la alineatul (a) și (b) de mai sus a fost de 135.550 EUR. În plus, el a susținut că expulziarea din casa din Morphou, înregistrată în numele soției sale, l-a forțat să închiriere o altă casă și că acest fapt implică un cost suplimentar de 95.449.22 EUR. De asemenea, reclamantul a elaborat o declarație din 1 mai 2009, prin care președintele Consiliului Comunitar al Satului Kapouti a declarat că, în 1974, parcela de teren descrisă la punctul 16 litera (a) de mai sus a fost un agrumă care generează un venit al CYP 1000 (aproximativ EUR) 1.708). Expertul desemnat de solicitant a declarat că „evaluarea sa [a fost] bazată pe parcele comparabile atunci când erau disponibile în partea ocupată a Ciprului și zonele comparabile din părțile neocupate ale Ciprului” și că, potrivit experienței sale, „prețurile din 1974 utilizate [au fost] echitabile, rezonabile și exacte ... dincolo de litigiu”. 23. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o declarație făcută la 5 octombrie 2009 de doamna Efi Savvides, ofițer de teren de district din Nicosia, care se menționează după cum urmează: „Eu ... certific că pentru elaborarea rapoartelor inițiale de evaluare a cererii ... [nu.] 41335/1998, Gavriel c. Turcia ... Departamentul de Terenuri și Sondaje a colaborat cu evaluatorii de practică privată ... oferind orice asistență necesară și furnizarea tuturor informațiilor, datelor și planurilor necesare acestor valorificatori ... Metoda de evaluare și abordarea, precum și valorile pieței și închirierilor derivate sunt considerate echitabile și rezonabile și sunt coerente cu vânzările disponibile și condițiile existente, în economia și piața proprietății din Cipru la iulie – august 1974.” 24. În afirmațiile sale juste de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat CYP 40.000 (aproximativ EUR) 68.344) în ceea ce privește prejudiciile morale. El a declarat că această sumă a fost calculată pe baza sumei atribuite de Curte în cauza Loizidou ((justă satisfacție), 28 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1998-IV), ținând cont însă de perioada de timp pentru care s-a susținut daunele în cazul instantaneu a fost mai lungă și că s-a constatat, de asemenea, o încălcare a articolului 14 din Convenție. El, în plus, a solicitat CYP 20.000 (aproximativ 34.172) în ceea ce privește daunele morale suferite pentru pierderea casei sale. 25. La 6 octombrie 2009, reclamantul și-a majorat cererea pentru prejudicii nepecuniare până la 70.000 EUR pentru încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 și până la 80.000 EUR pentru încălcarea articolului 8 din Convenție. (b) Guvernul 26. Guvernul a depus observații cu privire la cererile reclamantului pentru satisfacție echitabilă la 22 septembrie 2008 și 6 octombrie 2009. Acestea au observat că proprietățile reclamantului erau „campuri” și nu „planuri de construcție” și că ar putea fi obținute foarte puține închirieri din câmpurile din Cipru. În orice caz, valoarea presupusă de piață a proprietăților din 1974 a fost exorbitană, extrem de excesivă și speculativă; nu a fost bazată pe date reale cu care să facă o comparație și a acordat o alocație insuficientă pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea sa de a influența atât pe plan intern, cât și pe nivel internațional. Raportul prezentat de solicitant a continuat, în schimb, pe baza presupunerii că piața proprietății ar fi continuat să prospere cu o creștere susținută pe parcursul întregii perioade examinate. Guvernul a susținut, în continuare, că Turcia a recunoscut competența Curții la 21 ianuarie 1990 și nu în ianuarie 1987. 27. În observațiile lor din 6 octombrie 2009, guvernul a remarcat că în primul său raport de evaluare (a se vedea paragrafele) 15 și 17 mai sus) expertul reclamantului a luat în considerare, de asemenea, o proprietate din Morphou, care nu aparține reclamantului, ci soției sale. O astfel de cerere este inacceptabilă și nu în conformitate cu practicile Curții. Creșterea anuală a chiriei și rata dobânzii compusă a reclamantului au fost asuprative și extrem de excesive. 28. După cum se indică într-un document anexat la observațiile guvernului din 6 octombrie 2009, autoritățile turc-chipriot au oferit reclamantului CYP 113.963,59 (aproximativ EUR) 194.718). De asemenea, s-a observat că „unele dintre proprietăți” nu au fost înregistrate în numele reclamantului în 1974 (unul a fost înregistrat în numele Savvas Michael Gavriel și altul în numele Stehios Stavrou Filippou); de asemenea, una dintre proprietățile din Morphou nu a putut fi găsită în Registrele Land. 29. Guvernul a observat, de asemenea, că, în evaluarea sa ca compensație pentru pierderea utilizării, CIB a colectat datele din partea Departamentului de Terenuri și Sondaje privind prețurile de achiziție pentru proprietăți comparabile din 1973-1974 și a examinat, de asemenea, dezvoltarea ratelor dobânzilor Băncii Centrale din Cipru. Pierderea veniturilor a fost apoi calculată prin presupunerea că chiria obținută ar fi fost de 5% din valoarea proprietăților; această ultima valoare a fost modificată în fiecare an pe baza indicelui valorii pieței terestre. Ratele dobânzii din Banca Centrală din Cipru au fost aplicate pe sumele datorate din 1974. 30. Prin urmare, se poate spune că CIB a utilizat aceleași criterii ca reclamanții grec-chipriot. Cu toate acestea, fiind în posesia registrelor de terenuri în care au fost înregistrate vânzări comparabile, a fost mai bine plasat să evalueze valorile pieței din 1974 ale proprietăților. Calculele lor au fost foarte presupunătoare; de exemplu, procentul utilizat pentru evaluarea pierderii veniturilor au fost frecvent la fel pentru clădirile, câmpurile, limbilele și parcelele de teren, indiferent de locația lor, de existența energiei electrice sau a aprovizionării cu apă și de accesul la un drum minor sau major. Dimpotrivă, autoritățile turc-chipriote au luat în considerare toate aceste factori; au aplicat un procent mai mare pentru clădirile din zonele construite decât pentru câmpurile vacante. 31. Guvernul a insistat, de asemenea, că, deoarece nu ar putea fi exclus faptul că proprietățile în cauză au fost transferate în cadrul sistemului juridic din sudul Ciprului, reclamanții ar trebui să fie obligați să furnizeze certificate de căutare emise de Departamentul grec-chipriot de terenuri și sondaje. Incapacitatea de a susține titlul proprietăților în momentul material și în momentul hotărârii Curții ar trebui considerată ca fiind o incapacitate de a coopera cu Curtea. Nu ar trebui acordată satisfacție echitabilă în ceea ce privește cererile nefondate sau dubioase. 32. După eliberarea hotărârii principale a Curții, autoritățile turc-chipriot au invitat reclamantul să solicite CIB pentru a ajunge la un acord cu privire la chestiunile de compensare. Această atitudine se datorează în principal motivelor politice și presiunii exercitate de autoritățile greco-chipriot pentru a descuraja cetățenii să se aplice CIB. Informațiile înșelătoare au fost furnizate cu privire la competențele sale și a ciprioților greci-chiprioți care i-au aplicat au fost interogați de Biroul Procurorului General. În 2006, media greacă-chipriot a dezvăluit chiar o „lista chimică” și a publicat numele reclamanților CIB. 33. Guvernul a remarcat în cele din urmă că afirmațiile reclamantului sub conducerea unor prejudicii morale se bazează, de asemenea, pe presupunerea existenței unei încălcări a articolului 14 din Convenție; cu toate acestea, Curtea nu a formulat nicio concluzie în acest sens. În orice caz, afirmațiile în cauză au fost excesive și incompatibile cu practica Curții. Reclamantul nu ar trebui să fie autorizat să duplice șefii de prejudicii morale. Evaluarea Curții 34. Curtea reamintește că, în hotărârea sa principală, a concluzionat că a existat o încălcare continuă a drepturilor reclamantului garantate de art. 8 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 prin negarea completă a drepturilor reclamantului în ceea ce privește domiciliul său și bucurarea pașnică a proprietăților sale enumerate la art. 16 lit. (a) și (b) mai sus (a se vedea punctele 49 și 39 din hotărârea principală). În plus, constatarea sa de încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 s-a bazat pe faptul că, ca urmare a refuzului continuu de acces la terenul său, reclamantul a pierdut în mod eficient tot accesul și controlul, precum și toate posibilitățile de a utiliza și de a se bucura de proprietățile sale (a se vedea punctul 37 din hotărârea principală). Prin urmare, el are dreptul la o măsură de compensare în ceea ce privește pierderile legate direct de această încălcare a drepturilor sale începând cu data depunerii declarației Turciei care recunoaște dreptul unei cereri individuale în temeiul articolului 25 din Convenție, anume 22 ianuarie 1987, până în prezent (a se vedea Cankoçak c. Turcia , nos. 25182/94 și 2695/95, § 26, 20 februarie 2001, și În legătură cu aceasta, Curtea constată că afirmarea proprietății proprietăților imobiliare ocupate de turc produsă de reclamant (a se vedea punctul 8 de mai sus) arată că, la 16 septembrie 2009, el a fost încă proprietarul proprietății descrise la punctul 16 litera (b) de mai sus. Cu toate acestea, reclamantul nu a reușit să prezinte dovezi similare în ceea ce privește proprietatea descrisă la punctul 16 litera (a) de mai sus. Certificatul de înregistrare a acestei parcele de teren doar dovedește că a deținut-o în 1968. Curtea va ține cont în mod corespunzător de lipsa de dovezi de proprietate continuă în evaluarea cuantumului prejudiciilor materiale. 36. În opinia Curții, evaluările furnizate de reclamant implică un grad semnificativ de speculație și nu sunt suficiente pentru volatilitatea pieței proprietăților și pentru susceptibilitatea acesteia de a influența atât pe plan intern, cât și pe plan internațional (a se vedea Loizidou v. Turcia) Prin urmare, în evaluarea prejudiciilor materiale suportate de reclamant, Curtea a luat în considerare, după caz, estimările furnizate de el (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (doar satisfacția), nr. 46347/99, § 41, 7 Decembrie 2006). În general, consideră că abordarea de evaluare a pierderii suferite de solicitant în ceea ce privește chiria anuală de teren, calculată ca procent din valoarea de piață a proprietăților, care ar fi putut fi obținută în perioada relevantă (Loizidou (justa satisfacție), citată mai sus, § 33 și Demades În plus, Curtea a luat în considerare incertitudințele, inerente oricărei încercări de a cuantifica pierderile reale suportate de reclamant (a se vedea Loizidou (obiecții preliminare), 23 martie 1995, seria A nr. 310, § 102 și (merit), 18 decembrie 1996, § 32, Raporturile 1996-VI). 37. Curtea constată că, în ciuda solicitării sale de a prezenta materiale relevante pentru evaluarea valorii de piață din 1974 ale domeniilor reclamantului, părțile au produs puține elemente în acest sens. Guvernul s-a bazat pe exactitatea calculelor CIB (a se vedea punctele 29-30 de mai sus), în timp ce reclamantul a prezentat o declarație semnată de un ofițer de teren de district care indică faptul că rapoartele sale de evaluare au fost bazate pe o evaluare corectă și rezonabilă a valorilor proprietăților (a se vedea punctul 23 de mai sus). 38. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o cerere suplimentară sub formă de dobândă compusă anuală în ceea ce privește pierderile din cauza întârzierii plății sumelor datorii. Deși Tribunalul consideră că ar trebui acordată reclamantului o anumită cantitate de compensare sub formă de dobânzi legale, constată că ratele aplicate de el sunt de partea înaltă (a se vedea, În plus, în primul său raport, expertul reclamantului a calculat, de asemenea, daunele provocate de pierderea utilizării proprietăților pentru care Curtea a susținut obiecția Guvernului de incompatibilitate ratione materiae (a se vedea punctul 1). 19 mai sus). Curtea este de opinie că nu ar trebui acordată nicio atribuire în ceea ce privește aceste proprietăți, inclusiv casa din Morphou, care a aparținut soției reclamantului (a se vedea punctul 21 de mai sus). 39. În sfârșit, Curtea consideră că ar trebui acordată o atribuire în ceea ce privește anxietatea și sentimentele de neputință și frustrare pe care reclamantul trebuie să le fi experimentat de-a lungul anilor în absența de a-și utiliza proprietățile pe care le-a considerat potrivit și să se bucure de casa sa (a se vedea Demades (justă satisfacție), menționat mai sus, § 29). 40. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea consideră că suma solicitată în raportul de evaluare revizuit din 6 octombrie 2009 în ceea ce privește pierderea utilizării proprietăților descrise la punctul 16 literele (a) și (b) de mai sus (EUR) 135.550 – a se vedea punctul 21 de mai sus) constituie o bază echitabilă pentru compensarea prejudiciilor materiale și morale suportate de dl Michael și hotărăște să-l acorde. Costuri și cheltuieli 41. În afirmațiile sale exacte de satisfacție din aprilie 2000, reclamantul a solicitat 4000 de CYP (aproximativ 6 834 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Această sumă a inclus costurile raportului de experți care evaluează valoarea proprietăților sale. 42. La 6 octombrie 2009, reclamantul și-a majorat cererea pentru costuri și cheltuieli până la 19 796 EUR. El a afirmat că noul raport de evaluare a avut un cost de 402,5 EUR și că cheltuielile sale juridice pentru perioada aprilie 2000/octombrie 2009 s-au ridicat la 12.460 EUR. 43. Guvernul nu a observat acest punct. 44. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea, de exemplu, Iatridis v. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEHR 2000-XI). 45. Curtea remarcă că cauza implicată de o anumită cantitate de dovezi factuale și documentare și a solicitat un grad echitabil de cercetare și pregătire. În special, costurile asociate cu elaborarea de rapoarte de evaluare având în vedere natura continuă a încălcărilor în joc au fost esențiale pentru a permite Curții să își ajungă la decizia privind problema justei satisfacții (a se vedea Demades) Deși Curtea nu se îndoiește că taxele solicitate au fost suportate de fapt, aceasta consideră suma solicitată pentru costurile și cheltuielile legate de procedurile anterioare și decide să acorde o sumă totală de 8.000 EUR. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea Guvernului de a rămâne examinarea cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 135.550 EUR (o sută treizeci cinci mii cinci sute cinci și cincizeci și cinci de euro), precum și orice impozit care poate fi imputabil, în ceea ce privește prejudicii materiale și morale; (ii) 8 000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 iunie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă