SHAMSI v. TURKEY

Reclamantul, dl Maher Muhilddin Gazel Al Shamsi, este un național egiptean care s-a născut în 1966 și locuiește în Eskișehir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Baba, un avocat practicant la Istanbul. Reclamantul susține că a fost acuzat de implicare în terorism în timpul Egiptului. El a scăpat din închisoare în 1991 și a fugit ulterior din țară. După aceea, el a trăit în Iordania, Siria și Liban, respectiv. El solicită statutul de refugiat din partea Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați („UNHCR”) la Beirut și cererea sa a fost respinsă. El a fugit în Turcia la 9 septembrie 2007. La 16 noiembrie 2007, reclamantul a fost arestat la Hatay. El a susținut în fața Curții că cererile sale de azil nu au fost luate în considerare la momentul arestării sale.

Guvernul a afirmat că reclamantul nu a solicitat inițial azil. El a declarat în fața autorităților naționale că a părăsit Egiptul din motive economice și a plătit bani contrabandrilor umani pentru a fi adus la Istanbul, unde urmărește să găsească muncă. În sprijinul observațiilor lor, Guvernul a prezentat declarația reclamantului luată în ziua în care a fost arestat. Documentul este semnat, printre altele, de către solicitant, precum și de un traducător. La 18 februarie 2008, reclamantul a contactat un avocat care lucrează cu UNHCR în Turcia și a declarat că a fost refuzat accesul la procedura de azil. La 5 martie 2008, el a contactat biroul UNHCR din Ankara și a solicitat să fie recunoscut ca refugiat.

La 20 martie 2008, reclamantul a solicitat Curtea o măsură intermediară în temeiul articolului 39 § 1 din Regulamentul de procedură. El a afirmat că deportarea sa în Egipt îl va expune la riscul procesului necorespunzător și a încarcerării ulterioare, maltratului sau chiar moartea. În această privință, reclamantul a invocat articolele 2, 3, 5 și 6 din Convenție. În aceeași zi, Curtea a hotărât să înscrie măsura interimar până la notificare. Guvernul a fost întrebat o serie de întrebări și ambele părți au fost solicitate să prezinte documente relevante. La 25 martie 2009, UNHCR a interogat reclamantul. La 25 martie și 9 aprilie 2008, reclamantul a solicitat azil de la Hotărârea de Securitate din Istanbul și, respectiv, Guvernatorul Istanbulului.

La 5 mai 2008, autoritățile au notificat reclamantul prin asistența unui traducător că i s-a acordat un permis de ședere temporar în Eskișehir. În dosar se constată că soția și copiii reclamantului care au fost în Siria s-au alăturat la Eskișehir și au fost eliberați cu certificate de reclamant de azil de către UNHCR la 20 iunie 2008. Copiii reclamantului au fost înregistrați în școlile locale.

The applicant, Mr Maher Muhilddin Gazel Al Shamsi, is an Egyptian national who was born in 1966 and lives in Eskișehir. He was represented before the Court by Mr A. Baba, a lawyer practising in Istanbul. The applicant claims that he was accused of involvement in terrorism while in Egypt. He escaped prison in 1991 and subsequently fled the country. Thereafter he lived in Jordan, Syria and Lebanon respectively. He requested refugee status from the United Nations High Commissioner for Refugees (“the UNHCR”) in Beirut and his request was rejected. He fled to Turkey on 9 September 2007. On 16 November 2007 the applicant was arrested in Hatay. He claimed before the Court that his asylum requests were not taken into account at the time of his arrest.

The Government asserted that the applicant had not initially claimed asylum. He had stated before the national authorities that he had left Egypt for economic reasons and had paid money to human smugglers to be brought to Istanbul where he aimed to find work. In support of their observations the Government submitted the applicant's statement taken on the day he was arrested. The document is signed, inter alia, by the applicant as well as a translator. On 18 February 2008 the applicant contacted a lawyer who works with the UNHCR in Turkey and stated that he was denied access to the asylum procedure. On 5 March 2008 he contacted the UNHCR office in Ankara and requested to be recognised as a refugee.

On 20 March 2008 the applicant requested an interim measure from the Court under Rule 39 § 1 of the Rules of Court. He alleged that his deportation to Egypt would expose him to the risk of unfair trial and subsequent imprisonment, ill-treatment or even death. In this connection the applicant invoked Articles 2, 3, 5 and 6 of the Convention. On the same day the Court decided to indicate the interim measure until further notice. The Government were asked a number of questions and both parties were requested to submit relevant documents. On 25 March 2009 the UNHCR interviewed the applicant. The refugee status assessment proceedings are pending before the UNHCR. On 25 March and 9 April 2008 the applicant requested asylum from the Istanbul Security Directorate and the Governorship of Istanbul, respectively.

On 5 May 2008 the authorities notified the applicant through the assistance of a translator that he was granted a temporary residence permit in Eskișehir. It appears from the case file that the applicant's wife and children who were in Syria joined him in Eskișehir and were issued with asylum seeker certificates by the UNHCR on 20 June 2008. The applicant's children were registered in local schools.