CtEDO 22.06.2010 Auto

WOJTASIK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
22.06.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WOJTASIK v. POLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Cea decizia nr. 1882/08 de Bolesław WOJTASIK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 22 iunie 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 21 aprilie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Bolesław Wojtasik, este un național polonez care s-a născut în 1949 și locuiește în Dābrowa. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Manikowski, un avocat care practică în Bydgoszcz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin decizia din 20 octombrie 2005, instanța a exonerat reclamantul de taxe judiciare. Prin decizia din 2 ianuarie 2006, Curtea Regională Gdańsk a constatat în favoarea reclamantului și a ordonat reclamantului să plătească PLN 4.786.418.50. Prin hotărârea din 14 iunie 2006, Curtea de Apel din Gdańsk și-a respins recursul. Cu o dată neespecificată, reclamantul a solicitat Curtea de Apel pentru o scutire de taxe de judecată pentru procedură de casă. De asemenea, a solicitat instanței să numească un avocat de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casă. La 11 octombrie 2006, Curtea de Apel din Gdańsk a refuzat cererea reclamantului de scutire a taxelor de judecată. De asemenea, a refuzat să atribuie un avocat de asistență juridică la acest caz, aceasta din ultimă decizie fiind un rezultat automat al primului. Într-o dată mai târziu, Curtea de Apel din Gdańsk a solicitat reclamantului să plătească 239 291 PLN printr-un mod de comisioane judiciare pentru a aduce un recurs de casă pe care avocatul angajat privat al reclamantului a depus-o la o dată anterioară nespecificată. La 14 decembrie 2006, instanța a respins recursul deoarece reclamantul nu a plătit taxa. Prin decizia din 26 martie 2007, Curtea de Apel din Gdańsk a anulat decizia. La 30 martie 2007, instanța a solicitat din nou reclamantului să plătească taxele judecătorești. Prin decizia din 24 mai 2007, aceasta a respins recursul de casă al reclamantului, deoarece nu s-a plătit taxa judecătorească. Avocatul reclamantului a făcut apel. Prin decizia din 12 iunie 2007, instanța a respins recursul său. Această decizie a fost înaintată pe reclamant la 19 iunie 2007 cel mai devreme. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i s-a refuzat accesul eficace la instanța de casă. În ciuda faptului că a fost scutit de taxele judiciare în sensul procedurii înainte de primele două instanțe judiciare, instanța de apel, prin o decizie nejustificată, a refuzat să mențină această scutire în scopul depunerii unui recurs de casă. Refuzul a fost nejustificat deoarece situația sa financiară nu s-a îmbunătățit. HOTĂRÂREA Reclamantul a susținut că a fost privat de acces la Curtea Supremă. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 21 aprilie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea lor de încălcarea dreptului reclamantului de acces la o instanță garantată de art. 6 § 1 din convenție, deoarece aceaceasta a fost restricționată de refuzul instanței, fără a da motive, de scutire de taxele instanței în vederea depunerii unui recurs de cazare. ... Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 8.800 PLN (opt mii opt sute de zloti polonezi), pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de acoperire a oricărei prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera ca declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca fiind "cu orice alt motiv" care justifică socoteala din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție”. Reclamantul nu a prezentat nicio observație în răspuns. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la instanță (a se vedea, de exemplu, Tabor c. Polonia , nr. 12825/02, 27 iunie 2006; Mirosław Orzechowski Polonia , nr. 3526/07, § 13 ianuarie 2009; Bobrowski c. Polonia , nr. 64916/01, 17 iunie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă