CtEDO 26.01.2010 Auto

NOWASZEWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
26.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NOWASZEWSKI v. POLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Cea decizia nr. 15140/08 a Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), de către Leszek Henryk NOWASZEWSKI împotriva Poloniei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), care așeză la 26 ianuarie 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 5 martie 2008, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 20 octombrie 2009, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Leszek Henryk Nowaszewski, este un național polonez care s-a născut în 1963 și locuiește în Białystok. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 iunie 2002, Curtea Regională Białystok a respins cererea de plată a reclamantului împotriva contractantului său și a ordonat reclamantului să plătească costurile procedurii. Hotărârea a fost modificată în partea privind costurile la 6 iulie 2007 de Curtea de Apel Białystok. La 2 august 2007, reclamantul a fost preluat cu hotărârea cu motivele sale scrise. Curtea de Apel l-a informat în același timp că a avut șasezeci de zile de la data serviciului hotărârii de a depune un recurs de casă și că termenul respectiv va expira la 1 octombrie 2007. În avizul său scris din 3 octombrie 2007, avocatul juridic a constatat că nu s-ar putea baza un recurs de casă. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că a fost refuzat un acces eficace la o instanță de la momentul în care este legal Avocat al ajutorului a refuzat să pregătească și să depună o plângere de cassare la Curtea Supremă. El a susținut că avizul avocatului nu a fost servit la el într-un timp rezonabil și că a fost extrem de succint. Prin scrisoarea din 20 octombrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea recunoașterii de negare a accesului la o instanță în determinarea drepturilor și obligațiilor civile ale reclamantului în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului PLN 8 800, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale”. Într-o scrisoare din 16 noiembrie 2009 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era neacceptabil de scăzută Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în cadrul procedurii civile (a se vedea Staroszczyk Polonia nr. 59519/00, Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007 și Smyk c. Polonia 8958/04, 28 iulie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște cu majoritate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă