CASE OF MARQUES ÂNGELO v. PORTUGAL

CAUZA CAUZĂ DE MARCĂRI ÂNGELO v. PORTUGAL (Declarația nr. 31516/22) HOTĂRÂREA STRASBOURG 22 februarie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Marcurilor Ângelo v. Portugal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr , Președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în particular la 1 februarie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Portugaliei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 17 iunie 2022. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Carreto, avocat care practică în Torres Vedras. Guvernul Portughez („Governul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale. În conformitate cu art. 13 din Convenție, el s-a plâns de asemenea de lipsa unui remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA GOVERNULUI DECIZIE DE APLICARE ÎN ARTICOLUL 37 § 1 din Convenție Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care nu a oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă ). Curtea respinge cererea guvernului de a elimina cererea și va continua, în consecință, examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003-VI). ALLEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul se plânge în principal de condiții de detenție inadecvate în timpul perioadelor indicate în tabelul adăugat. El se bazează pe art. 3 din Convenție. Curtea remarcă că reclamantul a fost reținut în condiții slabe. Detaliile de detenție ale reclamantului sunt indicate în tabelul anexat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§§13. 101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca un factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus, §§ 122-41; și Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08 §§ 149 59, 10 ianuarie 2012 . În cazul principal al lui Petrescu c. Portugalia , nr. 23190/17, 3 decembrie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. În special, se remarcă că în timpul detenției sale (a se vedea tabelul adăugat pentru mai multe detalii) reclamantul a fost păstrat într-o celulă multiocupantă care, potrivit guvernului, avea o toaletă care nu a fost separată de celulă rămasă. Potrivit jurisprudenței Curții, această situație este inacceptabilă. Prin urmare, Curtea concluzionează că condițiile de detenție ale reclamantului în timpul perioadei indicate în tabelul adăugat au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și au depășit pragul de severitate în temeiul articolului 3 (a se vedea Petrescu , citat mai sus § 101; și Canali v. Franța , nr. 40119/09, § 52, 25 aprilie 2013) 11. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a mai plângut de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție, care a ridicat, de asemenea, o chestiune în temeiul articolului 13 din Convenție, având în vedere binele relevant Această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor din fața acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției, având în vedere concluziile sale în Petrescu. (citat mai sus, §§ 75-84) privind lipsa unui remediu eficace pentru a se plânge despre condițiile de detenție slabe. RECINING COMPLAINTES 13. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, despre condițiile sale de detenție între 17 ianuarie 2020 și 4 octombrie 2022, o perioadă de detenție în care a fost reținut în condiții adecvate de detenție. Având în vedere toate materialele disponibile și argumentele părților, Curtea constată că nu poate stabili că reclamantul a suferit în acea perioadă de detenție în centrele închisoare în cauză de suprapopularea severă de tipul care ar putea implica, pe cont propriu, o încălcare a articolului 3 (a se vedea Muršić) , citat mai sus) și nu se poate constata că efectul cumulativ al celorlalte aspecte ale detenției pe care reclamantul le-a plângut a atins pragul de severitate necesar pentru a caracteriza tratamentul ca inuman sau degradant în sensul articolului 3 (a se vedea Bokor v. Portugalia (dec.), nr. 5227/18, § 34, 10 decembrie 2020). 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că plângerea legată de această perioadă de detenție este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. 15. În plus, Curtea respinge plângerea privind perioada de detenție înainte de 17 ianuarie 2020, având în vedere caracterul complet diferit al condițiilor de detenție, în sensul articolului 35 § 1 din convenție. citat mai sus, §§ 181 și 184), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, respinge cererea guvernului de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție pe baza declarației unilaterale pe care le-au prezentat; Declarații plângerea privind condițiile de detenție a reclamantului în timpul perioadei indicate în tabelul adăugat și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens admisibil și restul cererii ca fiind inadmisibil; deține că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate de detenție în timpul perioadei indicate în tabelul adăugat; deține că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenție în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace pentru a se plânge de condițiile inadecvate de detenție; Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 22 februarie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Anja Seibert-Fohr Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (condiții necorespunzătoare de detenție și lipsa unui remediu eficace în acest sens) Cerere nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Facilitatei de începere și încheiere Durata Sq. m per deținut Climă specifică Suport acordat pentru prejudiciu material și morale pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 31516/22 17/06/2022 Paulo Filipe MARQUES ÂNGELO 1967 Carreto Vítor Torres Vedras Lisbona Central Prizon 04/10/2022 05/01/2023 3 luni și 2 zile Penitenciarul Central de la Lisabona 05/01/2023 în așteptarea Mai mult de 11 luni și 14 zile 12 deținuți 2,51 m2 1 toaletă 4 deținuți 1 toaletă 4,3 m2 lipsa de aer proaspăt, umiditate, lipsa sau insuficienta cantitate de alimente, calitatea proaspătă a alimentelor, a celulelor molucate sau murdare, lipsa de intimitate în dușuri, infestarea celulelor cu insecte/rodenți, lipsa de produse de curățare, suprapopularea, temperatura inadecvată idem 8,300 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FOURTH SECTION

CASE OF

MARQUES ÂNGELO v. PORTUGAL

(Application no. 31516/22)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 February 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Marques Ângelo v. Portugal,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Anja Seibert-Fohr

, President

,

Anne Louise Bormann,

Sebastian Rădulețu

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 1

February 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Portugal lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 17 June 2022.

2.

The applicant was represented by Mr V. Carreto, lawyer practising in Torres Vedras.

3.

The Portuguese Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

Relying on Article 3 of the Convention, the applicant complained of the inadequate conditions of his detention. Under Article 13 of the Convention, he also complained about the lack of an effective remedy in that respect.

THE LAW

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATION UNDER ARTICLE 37 § 1 of the Convention

6.

The Government submitted a unilateral declaration which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article

37 § 1

in fine

). The Court rejects the Government’s request to strike the application out and will accordingly pursue its examination of the case (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue) [GC], no. 26307/95, §

75, ECHR 2003-VI).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

3 OF THE CONVENTION

7.

The applicant complained principally of inadequate conditions of detention during the periods indicated in the appended table. He relied on Article 3 of the Convention.

8.

The Court notes that the applicant was kept in detention in poor conditions. The details of the applicant’s detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case

‑

law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance,

Muršić

v.

Croatia

[GC], no.

7334/13, §§

96

‑

101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article

3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see

Muršić

, cited above, §§

122-41; and

Ananyev and Others v.

Russia

, nos.

42525/07 and 60800/08, §§

149

‑

59, 10

January 2012).

9.

In the leading case of

Petrescu v. Portugal,

no. 23190/17, 3

December 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. In particular, it is noted that during his detention (see the appended table for further details) the applicant was kept in a multi-occupancy cell which, according to the Government, had a toilet which was not separated from the remaining cell. According to the Court’s case-law, this situation is unacceptable. The Court therefore concludes that the applicant’s conditions of detention during the period indicated in the appended table exceeded the unavoidable level of suffering which is inherent in detention and went beyond the threshold of severity under Article 3 (see

Petrescu

, cited above, § 101; and

Canali v.

France

, no. 40119/09, § 52, 25 April 2013)

11.

This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article

3 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

12.

The applicant further complained of a lack of an effective remedy in respect of his complaint under Article 3 of the Convention, which also raised an issue under Article 13 of the Convention, given the relevant well

‑

established case-law of the Court. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Petrescu

(cited above, §§ 75-84) concerning the lack of an effective remedy to complain about poor conditions of detention.

REMAINING COMPLAINTS

13.

The applicant also complained about his conditions of detention between 17 January 2020 and 4 October 2022, a period of detention during which he was detained in adequate conditions of detention. Having regard to all of the available material and the parties’ arguments, the Court finds that it cannot establish that the applicant suffered during that period of detention in the concerned prison facilities from severe overcrowding of the kind that could entail, on its own, a violation of Article 3 (see

Muršić

, cited above) nor can it be found that the cumulative effect of the other aspects of the detention which the applicant complained about reached the threshold of severity required to characterise the treatment as inhuman or degrading within the meaning of Article 3 (see

Bokor v. Portugal

(dec.), no. 5227/18, §

34, 10

December 2020).

14.

In view of the foregoing, the Court finds that the complaint related to this period of detention is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

15.

Moreover, the Court rejects the complaint concerning the period of detention before 17 January 2020, given the entirely different nature of the detention conditions, as belated for the purposes of Article 35 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Muršić

,

cited above, §§ 181 and 184), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Rejects

the Government’ request to strike the application out of its list of cases under Article 37 § 1 of the Convention on the basis of the unilateral declaration which they submitted;

Declares

the complaint about the conditions of the applicant’s detention during the period indicated in the appended table and the lack of an effective domestic remedy in that regard admissible and

dismisses

the remainder of the application as inadmissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention during the period indicated in the appended table;

Holds

that this application discloses a breach of Article 13 of the Convention as regards the lack of an effective remedy to complain about inadequate conditions of detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 22 February 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Anja Seibert-Fohr

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 and 13 of the Convention

(inadequate conditions of detention and lack of an effective remedy in this respect)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Facility

Start and end date

Duration

Sq. m per inmate

Specific grievances

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

31516/22

17/06/2022

Paulo Filipe MARQUES ÂNGELO

1967

Carreto Vítor

Torres Vedras

Lisbon Central Prison

04/10/2022

to

05/01/2023

3 months and 2 days

Lisbon Central Prison

05/01/2023

pending

More than 11 months and 14 days

12 inmates

2.51 m²

1 toilet

4 inmates

1 toilet

4.3 m²

lack of fresh air, humidity, lack of or insufficient quantity of food, poor quality of food, mouldy or dirty cell, lack of privacy in the showers, infestation of cell with insects/rodents, lack of cleaning products, overcrowding, inadequate temperature

idem

8,300

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.