CtEDO 24.06.2010 Auto

KUHELJ v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
24.06.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KUHELJ v. SLOVENIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 10909/03, de către Tomislav KUHELJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 24 iunie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Stanley Naismith, grefier adjunct, având în vedere cererea depusă la 21 martie 2003, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere Protocolul 14, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Tomislav Kuhelj, un național sloven care s-a născut în 1947 și trăiește în Dol pri Ljubljani. Guvernul sloven („ Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a instituit două seturi de proceduri de muncă în 1992, după ce a fost concediat de la poziția de director al unei societăți, încercând să anuleze decizia privind înlăturarea temporară și decizia privind încetarea ocupării forței de muncă. El a solicitat, de asemenea, rambursarea salariilor și prestațiilor pierdute. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Slovenia. Primul set de proceduri (S 4185/92) La 9 iunie 1999, Curtea Ljubljana de Muncire și Social (Delovno în socialno sodišče/Ljubljani ) a pronunțat o hotărâre care a anulat decizia privind îndepărtarea temporară a reclamantului din companie. La 10 ianuarie 2001, Curtea Ljubljana a pronunțat o hotărâre de anulare a hotărârii Consiliului muncitorilor cu privire la concedierea reclamantului din funcția de director al societății. A fost depus un recurs. La 6 februarie 2004, Curtea Superioră a Muncii Ljubljana a susținut hotărârea de primă instanță. La 15 martie 2006 a fost respinsă cererea de reluare. A apelat. 10. La 31 august 2006, recursul a fost respins. A apelat la Curtea Supremă. 11. La 19 decembrie 2006, Curtea Supremă a emis o decizie de respingere a recursului. Al doilea set de proceduri (S 811/93) 12. La 24 octombrie 1995, Curtea de Muncire și Socială din Ljubljana a pronunțat o hotărâre interimar privind încetarea ocupării forței de muncă. La 16 aprilie 1998, Curtea Superioră a Muncii din Ljubljana a respins recursul și a susținut hotărârea de primă instanță. La 2 martie 1999, Curtea Supremă a respins recursul asupra punctelor de drept. 15. Procedura privind partea pecuniară a cererii a continuat în fața instanței de primă instanță (a se vedea punctul 3 de mai sus). La 20 octombrie 2000, Curtea Ljubljana a emis o decizie privind încheierea procedurilor cu privire la o parte a cererii, în continuare la retragerea reclamantului. La 12 ianuarie 2001, recursul a fost respins. 17. La 15 ianuarie 2003, Curtea Ljubljana a emis o decizie care a respins cererea reclamantului și a încheiat procedura pe baza constatării că partea de apărare, societatea pentru care reclamantul lucrase, nu mai existase. La 6 februarie 2004, Curtea Superioră a Muncii din Ljubljana a susținut recursul și a remis procesul de reexaminare. Curtea de a doua instanță a constatat că există un succesor juridic al societății și că procedurile ar trebui să continue. 19. La 17 iunie 2004, Curtea de Muncii și Sociale din Ljubljana a pronunțat o hotărâre care susține cererea reclamantului în parte. Ambele părți au apelat. 20. La 23 iunie 2005, Curtea Supremă Ljubljana a respins ambele recursuri. Ambele părți au depus un recurs asupra punctelor de drept. 21. La 29 iunie 2006, Curtea Supremă a respins ambele recursuri asupra punctelor de drept. Reclamantul a depus o plângere constituțională. 22. La 17 decembrie 2007, Curtea Constituțională a respins plângerea ca nefondată. Alte proceduri 23. Se pare că reclamantul a instituit o procedură penală împotriva a doi jurnaliști, care au fost încheiați înainte de intrarea în vigoare a Convenției în legătură cu Slovenia, la 28 iunie 1994. 24. În plus, la o dată neespecificată a fost instituită o procedură penală împotriva reclamantului. La 9 noiembrie 2000, judecătorul de investigare a emis o decizie privind încheierea anchetei. O descriere a dreptului intern relevant se poate găsi în decizia Nezirović v. Slovenia (nr. 16400/06, 25 noiembrie 2008). COMPLAINTE 26. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura internă a fost excesiv de lungă și în conformitate cu art. 13 din Convenție că nu există niciun remediu intern eficient în acest sens. 27. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 pentru presupusa nedreptate a procedurii, susținând că el a fost îndepărtat ilegal de la poziția de director al societății și că, întrucât în Slovenia s-a reglementat haosul juridic, nu s-a servit niciodată justiția. El s-a plâns că deciziile instanțelor interne au fost greșite și influențate de politica. De asemenea, el s-a plâns că ziarele locale au scris articole compromițătoare despre el. Reclamantul a solicitat, de asemenea, prejudiciu material pentru pierderea venitului, împreună cu dobânzile implicite. În esență, cererea sa a fost aceeași cu ceea ce el a solicitat în mod ineficient în procedura internă. Președintele Camerei a decis, la 23 octombrie 2009, că plângerile privind durata celor două seturi de procedură civilă ar trebui comunicate guvernului pentru observații privind admisibilitatea și meritul acesteia. 29. La 12 februarie 2010, Guvernul a prezentat observațiile și a informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare reclamantului. 30. Prin acordul de decontare semnat de Oficiul de Procuror al statului și de solicitant, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamantului 3,760 euro (EUR) pentru prejudiciu moral. Reclamantul a acceptat suma ca compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii celor două seturi de proceduri civile și a renunțat la orice alte cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere. 31. Din partea sa, la 6 aprilie 2010, reclamantul a informat Curtea că a ajuns la o soluționare cu Procurorul de stat și că dorește să retragă cererea depusă în fața Curții în ceea ce privește plângerile referitoare la durata procedurii în temeiul articolului 6 și lipsa unor măsuri eficace în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție. 32. Curtea reamintește art. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; sau (b) a fost rezolvată chestiunea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită.” 33. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, chestiunea privind plângerile privind durata procedurii în temeiul articolului 6 și lipsa unor măsuri eficace în acest sens în temeiul articolului 13 din Convenție a fost rezolvată la nivel intern și că reclamantul nu dorește să își persevereze cererea. Se constată că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). 34. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ia această parte din aplicarea din listă în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ § și litera (b) din Convenție. În ceea ce privește încălcarea plângerii, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenției. § 3 vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în măsura în care se referă la plângeri privind durata procedurilor în temeiul art. 6 și lipsa unor măsuri eficace în acest sens în temeiul art. 13 din Convenție, Declarații inadmisibil restul cererii. Stanley Naismith Elisabet Fura Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă