Reclamantul, dl Murat Acet, este un cetățen turc născut în 1980 și locuiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna S. Tutgun, un avocat practicant în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 octombrie 2003, soția reclamantului, dna B.D., a inițiat o procedură de divorț în fața Curții de Familie din Ankara din motive, printre altele, de violență domestică. La 8 martie 2005, după decizia Curții de Familie din Ankara de a divorța, au izbucnit lupta între cele două familii din coridorul casei de judecată. În cursul luptei, dl R.D., tatăl dnei B.D., a rănit reclamantul și un ofițer de poliție, dl O.C.U., cu un cuțit, și alți oameni au fost răniți în timpul incidentului, inclusiv dl R.D., care a susținut, printre altele, un edem și un hematom pe ochiul drept, ceea ce l-a făcut inapt pentru muncă timp de cinci zile. Poliția a intervenit. Dl R.D. În aceeași zi, poliția a găsit un cuțit sângeros de buzunar în locație. Când cuțitul a fost trecut prin detectorul de metale la una dintre ușile casei curtei, poliția a observat că senzorii de la această ușă nu au dat un semnal de detectare. Cuțitul a fost trimis la un laborator criminal pentru analiză. La 24 martie 2005, raportul experților asupra cuțitului a fost trimis procurorului public. În scrisoarea de acoperire, șeful poliției de la tribunal a informat procurorul că cuțitul de buzunar în cauză nu a intrat în categoria cuțitelor interzise în sensul secțiunii 4 din Legea nr. 6136. La 2 mai 2005, la cererea procurorului public, un medic la Institutul Medical Forensic Ankara a examinat rapoartele medicale ale reclamantului și a remarcat că, în plus față de unele reduceri minore, el a suferit un prejudiciu care pune în pericol viața și, în consecință, a trebuit să fie eliminat splina sa. La 27 iulie 2005, reclamantul a depus o plângere oficială de neglijență la procurorul public din Ankara împotriva ofițerilor de poliție care erau în serviciu la intrarea casei de judecată. În susținerea sa, el a remarcat că a suferit, la 8 martie 2005, o lovitură de cuțit în pericol de viață și a criticat faptul că o persoană a fost capabilă să intre în tribunal cu un cuțit, în ciuda controalelor de securitate. În aceeași zi, reclamantul a dat dovezi procurorului public în care a repetat acuzațiile sale. Între 4 și 7 octombrie 2005, cinci ofițeri de poliție care fuseseră în serviciu la intrarea casei de judecată au dat declarații scrise poliției. În special, ei au susținut că detectoarele de metale de la intrare nu au fost întotdeauna sensibile sau că ocazional nu au operat, dar că, în astfel de cazuri, șeful de poliție a informat autoritățile relevante și personalul tehnic a efectuat reparațiile necesare. La 10 octombrie 2005, procurorul a primit informații și documente, inclusiv declarații, de la șeful de poliție din sala de judecată. La 11 octombrie 2005, procurorul a primit dovada de la doi ofițeri de poliție care au intervenit în lupta dintre părți. Potrivit ofițerului de poliție, dl A. Ș., au fost în funcție în afara salăi de audiere a Patra Divizie a Curții de Familie, unde a avut loc o audiere tensă. La sfârșitul audierii, au însoțit membrii unei părți din afară. Cu toate acestea, la întoarcerea lor, au văzut că o femeie, pe care tocmai o escortase afară, jură și că, în ciuda intervenției lor, când cealaltă parte a răspuns verbal, ambele părți au început să se atace fizic unul pe altul. De asemenea, au susținut că, după evenimente, au găsit un cuțit sângeros la a zecea Divizie a Curții de Familie și că, când au trecut prin una dintre ușile de intrare, detectorul de metale nu a dat un semnal. Celălalt ofițer de poliție, dl O.C.U., a dat o mărturie similară. Ambii ofițeri au spus că nu au văzut cine avea cuțitul sau modul în care reclamantul a fost rănit. La 12 octombrie 2005, procurorul public Ankara a hotărât că nu era nevoie să-i judece pe ofițerii de poliție care erau în serviciu la intrarea casei de judecată, din cauza faptului că nici o vină nu le putea fi atribuită. În decizia sa, procurorul a remarcat că s-a stabilit că cuțitul folosit în crimă nu a fost detectat de către detectorul de metale și că, în urma evenimentelor, poliția solicită ajustarea sensibilității mașinii în consecință. La 21 decembrie 2005, reclamantul a contestat decizia procurorului public. La 20 martie 2006, Curtea Sincan Assize a respins obiecția reclamantului, decizia care a fost depusă în favoarea reclamantului la 26 mai 2006. Procedura penală a fost instigată împotriva dlui R.D., printre altele pentru cauzarea prejudiciului fizic în temeiul articolului 456 din Codul Penal. La 13 decembrie 2005, Curtea Ankara Assize a condamnat dl R.D. ca fiind acuzat și a fost condamnat la închisoare. Această decizie a fost anulată de Curtea de Casație la 27 septembrie 2006. La 7 februarie 2007, Curtea Ankara Assize a condamnat dl R.D. ca fiind acuzat. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare în ceea ce privește actul său împotriva reclamantului, și la două luni și două opt zile de închisoare în ceea ce privește actul său împotriva ofițerului de poliție, dl O.C.U. După examinarea dovezilor din dosar, inclusiv mărturii martorilor, instanța a stabilit faptele după cum urmează: ambele părți au manifestat un comportament dezbatetor la audierile anterioare astfel încât, la sfârșitul audierii, reclamantul și familia sa au fost scoși din sala de audiere mai întâi pentru a evita orice incident. Cu toate acestea, s-a parut că nu au reușit să părăsească casa de judecată și, ca urmare, atunci când cealaltă parte a fost lăsată din sala de audiere 15-20 de minute mai târziu, ambele părți au început să jure și să se lupte între ele. În cursul incidentului, reclamantul a lovit fost socrul său și cel de-al doilea, în răspuns, l-au rănit cu un cuțit. Cazul este încă în așteptare în fața Curții de Casație. Potrivit unui memorandum intern de poliție din 18 mai 2009, reclamantul nu a aplicat niciodată poliției din cauza faptului că viața sa a fost sub amenințare sau a solicitat orice protecție înainte de incident. La 20 mai 2009, șeful de poliție de la sala de judecată a transmis informații Direcției de Securitate Altındağ, ca răspuns la acuzațiile reclamantului în fața Curții, în ceea ce privește măsurile de securitate la sala de judecată. Potrivit acestor informații, există protecție poliție 24 de ore în zona din afara casei de curte, 30.000 până la 40.000 de persoane intră în sala de curte zilnic și toți acești oameni trec prin detectoare de metale, înainte de a suferi o căutare corporală, în timp ce pungile și alte lucruri sunt trecute printr-o mașină de raze X. Ofițerii de poliție sunt staționați în afara fiecărei camere și, dacă este solicitat, sunt luate măsuri suplimentare. Șeful de poliție a declarat, de asemenea, că a fost posibil pentru detectorul de metale să nu detecteze cuțitul de buzunar în cauză dacă a fost închis și învelit într-un material care nu a fost sensibil la metal. El a susținut, de asemenea, că cuțitul în cauză a fost trecut printr-un detector de metale și că aceasta din urmă nu a dat niciun semnal.
The applicant, Mr Murat Acet, is a Turkish national who was born in 1980 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Ms S. Tutgun, a lawyer practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 21 October 2003 the applicant's wife, Ms B.D., instituted divorce proceedings before the Ankara Family Court on the grounds, inter alia, of domestic violence. On 8 March 2005 following the decision of the Ankara Family Court to divorce the couple, fighting broke out between the two families in the corridor of the court house. In the course of the fight, Mr R.D., the father of Ms B.D., injured the applicant and a police officer, Mr O.C.U., with a knife. Other people were also injured during the incident, including Mr R.D., who sustained, inter alia, an oedema and a haematoma on his right eye, which rendered him unfit for work for five days. The police intervened. Mr R.D. and a number of family members from both parties were arrested and taken into police custody where they gave statements about the incident. On the same day the police found a bloody pocket knife on the premises. When the knife was passed through the metal detector at one of the doors of the court house, the police noticed that the sensors at this door did not give a detection signal. The knife was sent to a criminal laboratory for analysis. On 24 March 2005 the experts' report on the knife was sent to the public prosecutor. In his cover letter, the police chief at the court house informed the prosecutor that the pocket knife in question did not fall within the category of forbidden knives within the meaning of section 4 of Law no. 6136. On 2 May 2005, upon the request of the public prosecutor, a doctor at the Ankara Forensic Medical Institute examined the applicant's medical reports and noted that, in addition to some minor cuts, he had a suffered life-threatening injury and consequently had to have his spleen taken out. The doctor opined that this rendered him unfit for work for twenty-five days. On 27 July 2005 the applicant lodged an official complaint of negligence with the Ankara public prosecutor against the police officers who had been on duty at the entrance of the court house. In his submission, he noted that he had sustained a life-threatening knife injury on 8 March 2005 and criticised the fact that a person had been able to enter the court house with a knife, despite security checks. On the same day the applicant gave evidence to the public prosecutor in which he repeated his allegations. Between 4 and 7 October 2005, five police officers who had been on duty at the entrance of the court house gave written statements to the police. In particular, they submitted that the metal detectors at the entrance were not always sensitive or that they occasionally failed to operate, but that in such cases the police chief informed the relevant authorities and the technical personnel made the necessary repairs. On 10 October 2005 the prosecutor received information and documents, including statements, from the police chief at the court house. On 11 October 2005 the prosecutor heard evidence from two of the police officers who had intervened in the fight between the parties. According to the police officer Mr A.Ș., they had been on duty outside the hearing room of the Fourth Division of the Family Court, where a tense hearing had been taking place. At the end of the hearing, they had accompanied the members of one of the parties outside. However, upon their return, they saw that a woman, whom they had just escorted outside, was swearing and that, despite their intervention, when the other party responded verbally, both parties started physically attacking each other. Mr A.Ș. further submitted that, after the events, they had found a bloody knife at the Tenth Division of the Family Court and that, when they had passed it through one of the entrance doors, the metal detector had not given a signal. The other police officer, Mr O.C.U., gave a similar testimony. Both officers said that they had not seen who had the knife or how the applicant had been injured. On 12 October 2005 the Ankara public prosecutor decided that there was no need to prosecute the police officers who had been on duty at the entrance of the court house, on the ground that no fault could be attributed to them. In his decision, the prosecutor noted that it had been established that the knife used in the crime had not been detected by the metal detector and that, subsequent to the events, the police had requested that the machine's sensitivity be adjusted accordingly. On 21 December 2005 the applicant objected to the public prosecutor's decision. On 20 March 2006 the Sincan Assize Court dismissed the applicant's objection. That decision was served on the applicant on 26 May 2006. Criminal proceedings were instigated against Mr R.D., inter alia, for causing physical injury under Article 456 of the Criminal Code. On 13 December 2005 the Ankara Assize Court convicted Mr R.D. as charged and he was sentenced to prison. That decision was quashed by the Court of Cassation on 27 September 2006. On 7 February 2007 the Ankara Assize Court convicted Mr R.D. as charged. He was sentenced to five years' imprisonment in respect of his act against the applicant, and two months and twenty-eight days' imprisonment in respect of his act against the police officer, Mr O.C.U. After having examined the evidence in the case file, including witness testimonies, the court established the facts as follows: both parties had displayed quarrelsome behaviour at past hearings so, at the end of the hearing, the applicant and his family had been taken out of the hearing room first so as to avoid any incident. However, it appeared that they had failed to leave the court house and, as a result, when the other party had been let out of the hearing room 15 to 20 minutes later, both parties had started swearing and fighting with each other. In the course of the incident, the applicant had punched his ex-father-in-law and the latter, in response, had injured him with a knife. The case is still pending before the Court of Cassation. According to an internal police memo dated 18 May 2009, the applicant had never applied to the police on the ground that his life had been under threat or requested any protection prior to the incident. On 20 May 2009 the police chief at the court house submitted information to the Altındağ Security Directorate, in response to the applicant's allegations before the Court, as regards the security measures at the court house. According to this information, there is 24-hour police protection in the area outside the court house, 30,000 to 40,000 people enter the court house daily and all of these people pass through metal detectors, before undergoing a body search, while their bags and other belongings are passed through an X-ray machine. Police officers are stationed outside each chamber and, if requested, additional measures are taken. The police chief also stated that it was possible for the metal detector not to detect the pocket knife in question if it was closed and wrapped in a material that was not sensitive to metal. He further submitted that the knife at issue had been passed through a metal detector and that the latter had not given any signal.