CtEDO 09.06.2009 Auto

CELIK v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CELIK v. TURKEY (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 260/06, de către Hamit ÇELİK împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă la 9 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimir Zagrebsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 decembrie 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Hamit Çelik, reclamantul este un cetățean turc născut în 1979 și locuiește în Mardin. El este reprezentat în fața Curții de dl E. Kuzu și dl H. Cangir, avocați care practică în Mardin. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 martie 2004, reclamantul a fost luat în custodie de poliție de către ofițeri din filiala anti-terrorist a secdiului poliției Mardin, cu suspiciuni de ajutor și de a apărare PKK (Partiul Muncitorilor din Kurdistan), o organizație ilegală. Potrivit documentelor oficiale privind arestarea, reclamantul a fost arestat la 3 martie 2004. La 3 martie 2004, la ora 4. 30 a.m., reclamantul a fost examinat de către un medic care a observat o hiperemia pe scapula dreaptă a reclamantului, o rană de 3x2 cm pe exteriorul brațului drept și o altă hiperemia de 5x1 cm pe exteriorul mâinii stângi. La 4 martie 2004, reclamantul a fost examinat din nou de către un medic legist care a remarcat că nu au existat leziuni asupra persoanei reclamantului, altele decât cele observate în raportul medical din 3 martie 2004. În aceeași zi, reclamantul a fost adus la Curtea Magistratelor Kızıltepe. Martie 2004 dar documentele referitoare la arestarea sa au fost redactate la 3 martie 2004. Reclamantul a declarat în continuare că a fost supus unui tratament bolnav în timp ce a fost în custodie de poliție. Reclamantul a arătat spatele și brațele sale judecătorului care a remarcat, în caz de audiere, că au existat vânătăi pe bicepii reclamantului și pe spatele umărului drept. La cererea avocatului reclamantului, judecătorul a ordonat examinarea medicală a reclamantului într-o instituție de sănătate aleasă de procurorul public cu scopul de a determina dacă reclamantul a fost supus unui tratament bolnav. Apoi, procurorul public Kızıltepe a inițiat o anchetă asupra acuzațiilor reclamantului. În contextul acestei anchete, la 31 martie 2004, reclamantul a fost examinat de către un medic la sucursala Diyarbakır a Institutului de Medicină Forensică. Medicul nu a observat nici un semn de maltrat asupra persoanei reclamantului. Pentru a depune un aviz cu privire la acuzațiile reclamantului de maltratare, el solicită dacă raportul din 3 martie 2004 a fost elaborat înainte de detenția reclamantului în custodie de poliție. La 7 mai 2004, reclamantul a făcut o declarație către poliție. El a susținut că a fost bătut cu un truncheon pe spate și pe piept și pe solele picioarelor sale. El a declarat mai mult că a fost lovit, lovit și dat șocuri electrice. În aceeași zi procurorul public a obținut declarații de la alte două persoane care au fost arestate și a fost judecat cu reclamantul. Unul dintre acești martori, M.A., a declarat că el nu a văzut sau auzit că reclamantul a fost tratat rău. De asemenea, el a declarat că a văzut brațele reclamantului și înapoi când el și co-apărătorii lui au fost aduse în fața Curții Magistratelor Kızıltepe. Celălalt martor, A.F., a declarat că a văzut trei vânătăi pe umerii reclamantului când au fost aduse în fața instanței magistratelor. De asemenea, a declarat că au fost reținuți în sediul poliției timp de o noapte și două zile și că a observat că reclamantul a avut dificultăți de mers pe jos. La 18 mai 2005, procurorul public Kızıltepe a emis o decizie de a nu judeca pe nimeni în legătură cu acuzațiile reclamanților, susținând că nu există dovezi suficiente pentru a aduce proceduri penale. Procurorul public a remarcat că reclamantul a fost arestat la 3 martie 2004, după cum se menționează în registrul sediului de poliție și că martorii nu au auzit sau nu au văzut nimic. El a afirmat că leziunile menționate în raportul medical din 3 martie 2004 ar fi putut avea loc înainte de detenția reclamantului în custodie de poliție. La 27 iunie 2005, reclamantul a depus obiecție împotriva hotărârii procurorului public Kızıltepe. La 6 iulie 2005, Curtea Midyat Assize și-a respins obiecția. Între timp, la 22 martie 2004, procurorul public de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare de acuzare a reclamantului de aderare la PKK și de a păstra explozivi în casa sa. În conformitate cu Legea nr. 5190 din 16 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial în iunie 2004, abolirea Securității de Stat Curtea din 24 aprilie 2007, Curtea din Assize a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la unsprezece ani și șase luni de închisoare. Reclamantul a apelat. Potrivit informațiilor transmise Curții la 25 februarie 2009, cauza este în prezent pe calea Curții de Casație. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție că a fost supus unui tratament necorespunzător în timp ce a fost în custodie de poliție. Reclamantul a afirmat în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție că autoritățile nu au efectuat o investigație eficace asupra acuzațiilor sale de tratament necorespunzător. Reclamantul a susținut în cele din urmă, în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, că nu a avut acces la asistență juridică în timp ce a fost în custodie de poliție. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție că a fost tratat rău în custodie de poliție și că nu a existat nici o anchetă eficace privind acuzațiile sale de maltrat. Curtea consideră că aceste plângeri ar trebui examinate numai din punctul de vedere al articolului 3 și consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție, din cauza faptului că nu a avut acces la asistență juridică în timp ce a fost în custodie de poliție. Curtea observă că procesul penal împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața Curții de Casație. De aceea, plângerea reclamantului în temeiul prezentei dispoziții este prematură. De aceea, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, Koç c. Turcia (dec.), nr. 36686/07, 26 februarie 2008). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la presupusul său maltrat în timp ce este în custodie de poliție și presupusa ineficacitate a anchetei în această chestiune; declara restul cererii inadmisibil.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă