CtEDO 29.06.2010 Auto

AKSMAN c. POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
29.06.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiation du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AKSMAN c. POLOGNE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4376/09 prezentate de Ewa AKSMAN și de alții împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 29 iunie 2010 într-un comitet compus din Ljiljana Mijović, președinte, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 iulie 2009, având în vedere declarația din 21 aprilie 2010 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea privind rolul și răspunsul reclamanților la această declarație, După ce a deliberat, emite următoarea decizie procedura Reclamanții, domnii Ewa Aksman, Marta Aksman și Tomasz Aksman, sunt resortisanți polonezi, născuți în 1969, 1972 și 1969, cu reședința la Varșovia. Guvernul polonez ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții (un frate și cele două surori) sunt succesori ai tatălui lor decedat, Jan Aksman. La o dată necunoscută, tatăl reclamanților a inițiat o acțiune în Curtea de District din Varșovia a dispus executarea sentinței privind patrimoniul debitorului. În temeiul unei decizii pronunțate la 13 ianuarie 1997 în urma unei licitații a bunurilor debitorului, tatăl reclamanților obține dreptul la apartament ( spoldzielcze wlasnosciowe prawo do lokalu ) al cărui debitor era titular. La 12 martie 1999, această decizie a fost anulată la recursul debitorului de către Tribunalul Regional din Varșovia. În urma acțiunii ulterioare a tatălui reclamanților, la 9 august 2000, Curtea Supremă a anulat decizia Tribunalului Regional. La 10 aprilie 2002, Tribunalul Districtual Varșovia a pronunțat o decizie în esență identică cu cea din 13 ianuarie 1997. La 16 decembrie 2004, această decizie a fost anulată ca urmare a unei acțiuni formulate de ceilalți creditori ai debitorului decedat. La 7 aprilie 2005, Tribunalul de District a suspendat procedura din cauza decesului tatălui reclamanților. La 24 august 2006, reclamanții s-au constituit părți la procedura care a fost reluată la 3 octombrie 2006. La 23 ianuarie 2007, procedura a fost suspendată din nou, întrucât Tribunalul a luat cunoștință de decesul debitorului din 2001. Din dosar reiese că o procedură de desemnare a succesorilor acestuia din urmă este pendinte în fața Tribunalului Districtual Varșovia. Reclamanții s-au plâns de durata procedurii în fața președintelui Curții de Apel din Varșovia, în urma plângerii lor din 24 ianuarie 2008, acesta din urmă i-a informat că urma să supravegheze procedura a cărei durată era excesivă. La 9 iunie 2009, fiecare reclamant a formulat o acțiune împotriva duratei procedurii și a solicitat despăgubiri în valoare de 20 000 PLN. La 14 iulie 2009, plângerile reclamanților au fost respinse de către instanța regională care s-a bazat pe o jurisprudență a Curții Supreme potrivit căreia perioada anterioară intrării în vigoare a legii din 2004 a scăpat de sub control. În ceea ce privește perioada ulterioară acestei date, reclamanții nu au demonstrat că procedura era prea lungă. Din dosar reiese că procedura în litigiu este pendinte. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Citând art. 13 din Convenție, aceștia denunță lipsa unui caracter efectiv al unei căi de atac interne exercitate pentru a se plânge de depășirea unui termen rezonabil. Reclamanții denunță durata procedurii. Ei invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, al cărui pasaj relevant în speță prevede: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Printr-o scrisoare din 10 aprilie 2010, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de această parte a cererii. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște încălcarea dreptului reclamanților de a-și vedea cauzele examinate într-un termen rezonabil. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit pentru să plătească fiecărui solicitant, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 18 000 PLN. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acesteia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale (...) Reclamanții s-au opus ofertei guvernului, motivând că suma oferită era prea mică. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv a cărui existență o constată, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate anula o cerere sau o parte din aceasta din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, în special cauze îndreptate împotriva Poloniei, practica sa privind obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil și la lipsa unor acțiuni efective care să permită redresarea acestuia (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000-VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDO 2006-...., Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005, Wende și Kukówka c. Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007, Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, CEDO 2000-IX și Charzyński c. Polonia (dec.) n 15212/03, 1 martie 2005). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. În plus, având în vedere cele de mai sus și, în special, existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la întrebarea adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) in fine Prin urmare, aceasta trebuie eliminată din rol. Întrucât procedura în cauză este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne, decizia de radiere a Curții nu aduce atingere în niciun fel posibilității reclamanților de a exercita alte acțiuni pentru a obține despăgubiri în cazul în care procedura ar suferi noi întârzieri după data prezentei decizii. Alte obiecțiuni În plus, recurentele se plâng din perspectiva articolului 13 din lipsa de eficacitate a acțiunii utilizate pentru a se plânge de durata procedurii. Având în vedere jurisprudența sa relevantă (în special Figiel c. Polonia, n 38206/05, § 33, 16 septembrie 2008), Curtea constată că acest motiv este nefondat. Prin urmare, aceasta respinge acest lucru în temeiul articolului 35 alineatul (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține, hotărăște, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, să elimine cauza rolului, cu condiția ca aceasta să se refere la motivul întemeiat pe durata procedurii; precizează cererea inadmisibilă pentru surplus. Fatoș Arac. Ljiljana Mijović Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă