CASE OF SIMON v. UKRAINE

CAUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE DE SIMON v. UKRAINE (Declarația nr. 41877/21) HOTĂRÂREA STRASBOURG 22 februarie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul lui Simon v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Mārtićš Mits , Președintele Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judecători și Viktoriya Maradodina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 1 februarie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 20 ianuarie 2022. Avizul cererii a fost transmis guvernului ucrainean („Guvernul”). FACTE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a afirmat că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. De asemenea, a formulat o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în principal că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție. Curtea constată că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, după cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa cotidiană. Prin urmare, ar fi putut avea o mare anxietate în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată este adecvată. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de stabilit (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). În acest context, a clarificat că autoritățile trebuie să se asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și corecte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe și Pokhlebin v. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că ‐ în cazul în care este necesară de natura unei condiții medicale ♦ supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aglomerarea lor (vezi, în special Ukhan v. Ucraina v. , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13 , § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă întreaga populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea, de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele din tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Nevmerzhitsky c. Ucraina, nr. 54825/00, §§ 103-05, CEDH 2005 II, Melnik c. Ucraina, nr. 72286/01, §§ 104-06, 28 martie 2006 și Logvinko c. Ucraina, nr. 13448/07, §§ 68-78, 14 octombrie 2010). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BENE ESTABLIZAT-LAW 10. De asemenea, reclamantul a prezentat o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește tratamentul medical inadecvat în centrele de detenție (a se vedea tabelul anexat). 35 § 3 lit. (a) din Convenție și nici nu este inadmisibil pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că dezvăluie o încălcare a art. 13 din Convenție, având în vedere concluziile sale în cazul prevăzut în tabelul adăugat. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 11. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Logvinko , citat mai sus §§ 89-95), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere asistența medicală inadecvată în detenție; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace pentru a se plânge de asistența medicală slabă în detenție; Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 februarie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Condiții medicale principale în tratament medical Alte plângeri în jurisprudența bine stabilită Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] 41877/21 20/01/2022 Sergiy Georgiyovych SIMON 1987 anemia, hemoroizi, osteocondroză, boală inflamatorie a stomacului și duodenumului, neoplasmă benigna pe piciorul stâng, diateză la rinichi, neurostenie lipsă/delaiată de medicamente, lipsă/delaie în examinarea medicală, lipsă/delaie în consultare de către un specialist 25/04/2019, în așteptare de mai mult de 4 ani (s) și 7 luni (s) și 12 zile Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește tratamentul medical inadecvat în detenție. - (a se vedea Melnik v. Ucraina , nr. 72286/01, §§ 113-16, 28 martie 2006; Logvinko v. Ucraina , nr. 13448/07, §§ 84-85, 14 octombrie 2010) 7.500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

SIMON v. UKRAINE

(Application no. 41877/21)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 February 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision

.

In the case of Simon v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Mārtiņš Mits

, President

,

Kateřina Šimáčková,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 1 February 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 20 January 2022.

2.

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention. He also raised a complaint under Article 13 of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained principally that he was not afforded adequate medical treatment in detention.

6.

The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

7.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example,

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references and

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20

May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance,

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references

and

Konovalchuk v. Ukraine

, no.

31928/15, §

52, 13

October 2016, with further references).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Nevmerzhitsky v.

Ukraine,

no. 54825/00, §§ 103-05, ECHR 2005 II,

Melnik v.

Ukraine,

no.

72286/01, §§ 104-06, 28 March 2006 and

Logvinenko v.

Ukraine,

no.

13448/07, §§ 68-78, 14 October 2010). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicant also submitted a complaint under Article 13 of the Convention about the lack of an effective remedy in domestic law in respect of inadequate medical treatment in detention facilities (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it discloses a violation of Article

13 of the Convention in the light of its findings in the case set out in the appended table.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Logvinenko

, cited above, §§ 89-95), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

Holds

that there has been a violation of Article 13 of the Convention as regards the lack of an effective remedy to complain about poor medical assistance in detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 22 February 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Mārtiņš Mits

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

41877/21

20/01/2022

Sergiy Georgiyovych SIMON

1987

anemia, haemorrhoids, osteochondrosis, inflammatory disease of the stomach and duodenum, benign neoplasm on the left leg, diathesis in the kidneys, neurosthenia

lacking/delayed drug therapy, lack of/delay in medical examination, lack of/delay in consultation by a specialist

25/04/2019

pending

More than 4 year(s) and 7

month(s) and

12 day(s)

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate medical treatment in detention. - (see

Melnik v. Ukraine

, no. 72286/01, §§

113-16, 28

March 2006;

Logvinenko v.

Ukraine

, no.

13448/07,

§§ 84-85, 14 October 2010)

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.