CtEDO 01.07.2010 Auto

CASE OF NIKIFOROV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
01.07.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 3 (substantive aspect);Violation of Art. 3 (procedural aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NIKIFOROV v. RUSSIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și a îndeplinit acum o sentință în Kostroma. La 28 decembrie 2003, reclamantul a fost prins, presupus într-un stat inebriat, pe linia ferată de domnul S. și domnul L., ofițeri de poliție din departamentul de poliție al secției Nerekhta (линейнйй Apoi a fost transportat la secția de poliție din Nerekhta („еремтский”) și plasat într-o celulă temporară de detenție. După o vreme, un ofițer de poliție a luat reclamantul de la celula lui la etajul al doilea al secției de poliție. Ofițerul a arătat la un tânăr bărbat și femeie într-unul dintre birouri și a întrebat reclamantul dacă îi cunoștea. Reclamantul a spus că el cunoaște femeia. Ofițerul a observat apoi o pată de sânge pe mâneca jachetei reclamantului și se presupune că l-a acuzat că l-a jefuit pe bărbat și pe femeie. Reclamantul a fost dus la ofițerul de serviciu și jacheta lui a fost confiscată ca dovezi materiale. Reclamantul a petrecut noaptea în aripa de detenție temporară. 10. În dimineața 29 decembrie 2003, un alt ofițer de poliție care nu s-a prezentat a luat reclamantul din celulă la un birou de la etajul trei al secției de poliție. El a spus reclamantului să scrie o declarație de mărturisire pe care reclamantul a refuzat să o facă. Ofițerul a plecat și apoi s-a întors cu colegii săi. Împreună au bătut reclamantul și mai târziu l-au dus înapoi la celulă. 11. Mai târziu, în acea zi, reclamantul a fost adus în fața Justiției Pacei a celui de-al 19-lea Curte Circuit, care l-a considerat vinovat de a perturba ordinea publică și l-a condamnat la cinci zile de detenție. 12. La 30 decembrie 2003, reclamantul a fost intervievat ca martor într-un caz de jaf. El a refuzat să facă declarații și a cerut ca rănile sale să fie înregistrate și ca o anchetă să fie deschisă în bătăile pe care le-a primit. 13. La 31 decembrie 2003, un investigator de la secția de poliție din Nerekhta, dl S., a comisionat o examinare forense a rănilor reclamantului, cu scopul de a determina amploarea și originea lor. 14. La 19 februarie 2004, expertul a răspuns următoarele constatări: „Dl Nikiforov a avut un nas fracturat, abrazii și o vânătărie pe fața sa [mesurează 7 x 4 cm]. Rănile ar fi putut fi cauzate de impactul unui obiect dur brusc sau ca urmare a căderii pe un astfel de obiect... Este imposibil de stabilit atunci când nasul dlui Nikiforov a fost rupt din cauza cererii sale întârziate pentru a fi radiografice...” 15. La 20 februarie 2004, un investigator al Procurorului districtual Nerekhta, dl V., a refuzat să inițieze proceduri penale în presupusele bătăi. El a constatat că, din moment ce jacheta reclamantului a fost vrăjită cu sânge la momentul sosirii sale la secția de poliție, rănile trebuie să fi fost cauzate la un moment dat mai devreme. 16. La 12 mai 2004, Procurorul districtului Nerekhta a anulat decizia investigatorului și l-a trimis să audă ofițerii de poliție arestării și să examineze jurnalul de înregistrare a deținuților. 17. La 16 mai 2004, investigatorul Dl V. a refuzat din nou să înceapă o procedură penală. Pe baza unei înregistrări în jurnalul de înregistrare, el a stabilit că de la ora 8.30 la ora 9.20, la 29 decembrie 2003, reclamantul nu a fost în aripa de detenție temporară, ci cu ofițerul de poliție Dl A. Cu toate acestea, din moment ce ambele dl A. la 25 iunie 2004, un procuror adjunct al Regiunii Kostroma a anulat decizia investigatorului ca fiind incompletă. El a ordonat, în special, ca ofițerii de serviciu să fie auziți în legătură cu problema dacă orice leziuni au fost prezente asupra organismului reclamantului la momentul sosirii sale la secția de poliție. 19. La 4 iulie 2004, investigatorul dl V. a refuzat să inceapă proceduri penale pentru a treia oară. Decizia sa a fost o repetare exactă a celei sale anterioare, cu excepția declarației ofițerului dl P. La 5 august 2004, procurorul din districtul Nerekhta a anulat decizia investigatorului, în urma plângerii reclamantului, și i-a ordonat să verifice originea patăi de sânge pe jacheta reclamantului. 21. La 28 ianuarie 2005, investigatorul V. El a adăugat mărturia ofițerului K. care nu a putut aminti dacă reclamantul a fost deținut în secția de poliție la 29 sau 30 decembrie 2003. 22. La 23 mai 2005, Procurorul districtului Nerekhta a anulat decizia investigatorului, menționând că investigatorul nu a stabilit cum au fost cauzate sau obținute declarații de la co-deținuții reclamantului. 23. La 28 mai 2005, investigatorul dl V. a emis o a cincea decizie refuzând să invoce proceduri penale. La 27 septembrie 2005, procurorul regional a anulat această decizie și a ordonat o anchetă suplimentară. 24. La 25 noiembrie 2005, investigatorul dl Ku. a emis o a șasea decizie refuzând să instituie proceduri penale, care a fost anulată de procurorul districtului Nerekhta în aceeași zi. 25. La 25 ianuarie 2006, procurorul adjunct al districtului Nerekhta, dna P., a refuzat să înceapă o procedură penală pentru a șaptea oară. Ea a remarcat mărturia investigatorului, dl S., partenerul reclamantului, dna R. și sora reclamantului, dna E., care au văzut toate nasul umflat al reclamantului și fața zdrobită în dimineața anului 29 decembrie 2003. Procurorul Adjunct a recunoscut că leziunile ușoare au fost infligée reclamantului după sosirea sa la secția de poliție la 28 decembrie 2003, dar a declarat că acuzația a fost interzisă deoarece perioada de limitare pentru infracțiunile ușoare a fost stabilită la doi ani. La 30 martie 2006, Tribunalul orașului Nerekhta a hotărât în favoarea reclamantului, constatând că ancheta a fost incompletă și că, deși s-a stabilit că reclamantul a fost bătut la secția de poliție, ancheta nu a utilizat toate mijloacele posibile de identificare a infractorilor. 27. La 18 mai 2006, Curtea Regională Kostroma a susținut hotărârea Tribunalului de Oraș cu privire la recursul. 28. La 18 martie 2007, investigatorul domnul L. din Biroul Procurorului districtului Nerekhta a emis cea mai recentă decizie refuzând să invoce proceduri penale. El a remarcat că, potrivit dosarului de arestare și al mărturiilor multor martori, reclamantul nu avea leziuni vizibile la momentul în care a fost plasat în aripa de detenție temporară la ora 11.50 la 28 decembrie 2003. La 31 decembrie 2003, un expert legist a examinat reclamantul și a înregistrat mai multe leziuni, inclusiv vânătăi la ochi, un nas rupt, dinte chip și abraziuni pe fața sa. Ofițerul A. a admis că a scos reclamantul din celulă la 29 decembrie 2003, dar a refuzat să-l înfrânge. De aceea, investigatorul a confirmat că reclamantul a suferit leziuni corporale la scurt timp după ce a fost reținut la secția de poliție din Nerekhta. Totuși, urmărirea penală a fost îndelungată din cauza perioadei de limitare a doi ani și nici o dovadă care impune ofițerul A. Începând cu 18 martie până la 2 aprilie 2004, Curtea de district Nerekhta a examinat cazul împotriva reclamantului în acuzarea de jaf 30. La 2 aprilie 2004, Curtea de district a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la șapte ani de închisoare într-o colonie de înaltă securitate. La 5 august 2004, hotărârea a fost susținută în apel de către Curtea Regională Kostroma. 31. Un caz penal poate fi instituit pe baza unei plângeri penale în cazul în care există suficiente dovezi ale elementelor unei infracțiuni (art. 140 din Codul de Procedință Penală). Un caz penal poate fi deschis de către un procuror sau de către un investigator cu consimțământul procurorului (art. 146 § 1 din CCrP). 32. Victima este persoana care a suferit prejudicii fizice, necazuri emoționale sau pagube pecuniare ca urmare a infracțiunii. Victima are, în special, dreptul de a da declarații, de a participa la acte procedurale, de a pune întrebări experților și de a depune cereri (art. 42 din CCrP).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă