CtEDO 13.07.2010 Auto

AFFAIRE MONTEIRO DE BARROS DE MATTOS E SILVA ADEGAS COELHO ET AUTRES c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
13.07.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MONTEIRO DE BARROS DE MATTOS E SILVA ADEGAS COELHO ET AUTRES c. PORTUGAL (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cazul Monteiro de Barros de Mattos și Silva Adegas Coelho și alții împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), într-o cameră compusă din: Françoise Tulkens, președintele, Ireneu Cabral Barreto, Danutėenčienė, Dragoljub Andrásović, Poporović, Nona Cetășoara, Tsiltski, Karasov și Joao de Courtois, judecătorul din cadrul Consiliului European de Justiție, a adoptat această hotărâre la data de 22 iunie 2010, după ce a adoptat această hotărâre, în secțiunea a II-a, se arată următoarea dată:

Cauza are la bază o cerere (nr. 25038/06) adresată Republicii Portugheze, în care opt cetățeni ai acestui stat, Ana Margarida Monteiro de Barros de Mattos e Silva Adegas Coelho, Pedro José Monteiro de Barros de Mattos e Silva, Francisco de Mattos e Silva Santana Maia, Maria Vanda de Mattos e Silva Santana Maia, João Gabriel Monteiro de Barros de Mattos e Silva, Luís de Mattos e Silva Godinho de Carvalho și José Maria de Mattos e Silva, sunt sesizați în Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția).

Guvernul portughez ( Guvernul) a fost reprezentat, până la 23 februarie 2010, de agentul său, M. J. Miguel, Procuror General Adjunct, și, începând cu această dată, de M. M. F. Carvalho, de asemenea Procuror General Adjunct. 3. reclamanții susțin că fixarea și plata întârziată a despăgubirii ca urmare a exproprierilor realizate în cadrul reformei agrare, care le-au fost moștenite de proprietarul originar al terenurilor în cauză, decedat la 4 martie 1988, au afectat respectarea dreptului la bunurile lor. 4. Președintele celei de-a doua secțiuni a Curții a decis să comunice cererile Guvernului la 3 ianuarie 2009.

La 29 ianuarie 2006, suma de 593 799,81 EUR a fost plătită moștenirii doamnei Margarida Vaz Monteiro de Mattos și Silva Camossa Saldanha. II. DREPTUL I PRATICA INTERNĂ RELATIVĂ 11. Hotărârea Almeida Garrett, Mascarenhas Falcão și alții împotriva Portugaliei (nr. 29813/96 și 30229/96 CEDO 2000-I) descrie, la punctele 31-37, dreptul și practica internă relevantă în materie de reformă agrară.

Repetatorii susțin că suma despăgubirii globale acordate la nivel intern nu poate corespunde unei despăgubiri echitabile și se plâng de întârzierea în stabilirea și plata definitivă a acestei sume. Ei invocă încălcarea dreptului la respectarea bunurilor, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum este el redactat: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata taxelor sau a altor contribuții sau amenzi. 13.Guvernul se opune acestei teze. A. În ceea ce privește admisibilitatea 14.Curtea amintește că, prin victimă , art. 34 din Convenție înseamnă persoana direct afectată de actul sau omisiunea în litigiu, existența unei încălcări a cerințelor Convenției fiind înțeleasă în absența prejudiciului (Brumărescu Brumană împotriva Roie [GC], sau 28342/95, CEDH-VII § 50, 1999). Un reclamant nu poate pretinde că este o victimă.

, în sensul articolului 34 din Convenție, că dacă este sau a fost direct afectat de actul sau omisiunea în litigiu: trebuie să sufere sau să poată suferi direct efectele acestora (a se vedea Otto-Preminger-Institut împotriva Austriei, hotărârea din 20 septembrie 1994, serie A nr. 295-A,§ 39, și Norris împotriva Irlandei, hotărârea din 26 octombrie 1988, serie A nr. 142, § 30).

Într-o scrisoare datată 29 martie 2010, reclamanta a omis însă să-și justifice calitatea de victimă , nefiind prezentată nici un document care să dovedească legitimitatea ei în succesiunea în cauză. Ea nu poate fi, prin urmare, considerată victimă a unei încălcări a Convenției. Prin urmare, cererea este incompatibilă ratione personae în măsura în care o privește pe aceeași reclamantă, în conformitate cu articolele 34 și 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

În toate aceste cazuri, Curtea a concluzionat că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, considerând că interesatele au suportat o sarcină specială și exorbitantă, care a depășit justul echilibru care trebuie să fie stabilit între, pe de o parte, cerințele interesului general și, pe de altă parte, dreptul la respectarea bunurilor 19.43).

În conformitate cu art. 41 din Convenție, Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante permite doar ștergerea incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. A. Daune 22.

Reclamanții solicită suma echivalentă cu suma valorii despăgubirii globale acordate la nivel intern plus o rată de dobândă de 6% pe an de așteptare începând cu 9 noiembrie 1978 până la plata despăgubirii la nivel intern.Ei cer Curții, hotărând în mod echitabil, să stabilească această sumă, precum și suma daunei morale pentru prejudiciul suferit din cauza plății târzii a despăgubirii definitive.

Curtea constată că reclamanții nu sunt singurii moștenitori ai titularului inițial al drepturilor de despăgubire și nici măcar unicii moștenitori ai drepturilor acordate, prin testament, de acesta. Prin urmare, partea reclamantelor din dreptul global de despăgubire care revine, în acest caz, moștenirii doamnei Margarida Vaz Monteiro de Mattos și Silva Camossa Saldanha rămâne de stabilit.

Reclamanții nu solicită nicio sumă pentru cheltuieli. Curtea consideră că, prin urmare, nu există nici un motiv pentru a le acorda o sumă în acest scop. PE ACESTE MOTIVURI, COUR, UNANIMITAT, 1. declară cererea inadmisibilă în ceea ce privește reclamanta, Ana Margarida Monteiro de Barros de Mattos e Silva Adegas Coelho și primitoare pentru excedent; 2. declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; 3. declară că problema aplicării articolului 41 din Convenție nu este în discuție, în măsura în care prejudiciul moral și material sunt în cauză; în consecință, a) rezervă; b) invită;

Guvernul și reclamanții să-i trimită în scris, în termen de șase luni de la data notificării prezentei hotărâri, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să îi informeze cu privire la orice acord la care ar putea ajunge; c) să rezerve procedura ulterioară și să delega președintelui camerei sarcina de a o stabili, dacă este necesar.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-04-19
0,99
AFFAIRE MONTEIRO DE BARROS DE MATTOS E SILVA ADEGAS COELHO ET AUTRES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MONTEIRO DE BARROS DE MATTOS E SILVA ADEGAS COELHO ET AUTRES c. PORTUGAL (Requête n o 25038/06) ARRÊT ( satisfaction équitable ) STRASBOURG 19 avril 2011 DÉFINITIF 19/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu
CtEDO 2011-01-11
0,95
AFFAIRE BARATA MONTEIRO DA COSTA NOGUEIRA ET PATRICIO PEREIRA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BARATA MONTEIRO DA COSTA NOGUEIRA ET PATRÍCIO PEREIRA c. PORTUGAL (Requête n o 4035/08) ARRÊT STRASBOURG 11 janvier 2011 DÉFINITIF 11/04/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convent
CtEDO 2010-07-27
0,94
AFFAIRE ALMEIDA SANTOS c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALMEIDA SANTOS c. PORTUGAL (Requête n o 50812/06) ARRÊT ( satisfaction équitable ) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 22/11/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2010-03-23
0,94
SOCIEDADE DE CONSTRUCOES MARTINS & VIEIRA, LDA ET AUTRES (N° 1) c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 55177/08 présentée par SOCIEDADE DE CONSTRUÇÕES MARTINS & VIEIRA, LDA et autres contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 mars 2010 en une chambre co
CtEDO 2010-12-21
0,94
AFFAIRE ALMEIDA FERREIRA ET MELO FERREIRA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ALMEIDA FERREIRA ET MELO FERREIRA c. PORTUGAL (Requête n o 41696/07) ARRÊT STRASBOURG 21 décembre 2010 DÉFINITIF 21/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă