CtEDO 29.07.2010 Auto

AFFAIRE LAURA BINOTTI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.07.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LAURA BINOTTI c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cauza Laura Binotti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă dintr-o cameră compusă dintr-o cameră compusă dintr-o cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Guido Raimondi, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iulie 2010, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei (n 71603/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Laura Binotti ( Curtea a hotărât că pierderea oricărei disponibilități a terenului, combinată cu imposibilitatea de a remedia situația incriminată a generat consecințe destul de grave pentru ca recurenta să fi suferit o expropriere de facto incompatibilă cu dreptul său la respectarea bunurilor sale și care nu respectă principiul preeminării dreptului și că, prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Bonotti c. Italia (n, n 71603/01, § 85 și 86, 13 octombrie 2005). Pe baza articolului 41 din Convenție, recurenta solicita o satisfacție echitabilă de 18 363, 85 EUR ca prejudiciu material pentru pierderea terenului. În plus, aceasta solicita o despăgubire pentru daune morale și solicita rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în fața Curții. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanta să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni, în special să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, 108 și 4 din dispozitiv). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații. martie 2007, președintele Camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 30 iunie 2007. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită restituirea terenului și, în caz contrar, o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și valoarea despăgubirii acordate la nivel național. Aceasta înregistrează acest prejudiciu la 18 363,85 EUR. 10. Guvernul afirmă că lichidarea prejudiciului material nu este legată de valoarea terenurilor expropriate. 11. Subsidiar guvernul solicită Curții să țină seama de faptul că, în cazul în care procedura de expropriere ar fi fost încheiată, recurenta ar fi primit o despăgubire mai mică decât cea pe care a primit-o recent. 12. Guvernul observă apoi că reclamanta a obținut la nivel național o decizie de acordare a unei sume importante. În această situație, Curtea nu ar trebui să acorde o satisfacție echitabilă care să conducă la o îmbogățire nejustificată a recurentei 13. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI 14. Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a revizuit jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, aceasta a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 15. În conformitate cu criteriile stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, după deducerea eventualelor sume acordate la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației. trebuie, de asemenea, să fie însoțit de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenului; aceste interese trebuie să corespundă interesului legal simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 16. În cazul de față, reclamanta și-a pierdut proprietatea asupra terenului în 1992 și, astfel cum reiese din expertiza impusă de instanțele interne, valoarea proprietății la acea dată era de 19 900 000 ITL, adică 10 277,49 EUR (punctul 17 din hotărârea din acțiunea principală 17. Având în vedere aceste elemente și având în vedere pretențiile recurentei, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră rezonabilă acordarea în întregime a sumei solicitate pentru prejudiciul material, și anume 18 363,85 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Guvernul afirmă că suma solicitată de reclamantă este în mod evident exorbitantă 20. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat recurentei un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 21. Statuând în echitate, Curtea acordă recurentei suma de 20 000 EUR pentru daune morale. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 22. Justificative pentru sprijin, reclamanta solicită 25 797,80 EUR pentru procedura în fața Curții. 23. Guvernul consideră că o astfel de sumă este excesivă și se bazează pe înțelepciunea Curții 24. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 25. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră excesive onorariile totale revendicate în acest titlu. Prin urmare, aceasta consideră că trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 20 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție], următoarele sume 363,85 EUR (18 mii trei sute șaizeci trei euro și optzeci de cenți), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune materiale ii. 000 EUR (80 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (80 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit recurentei, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respins, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 29 iulie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-07-29
0,97
AFFAIRE CARLA BINOTTI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CARLA BINOTTI c. ITALIE (Requête n o 63632/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2010-07-27
0,95
AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 61211/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2010-07-27
0,95
AFFAIRE GRAVINA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GRAVINA c. ITALIE (Requête n o 60124/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2010-07-29
0,94
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N°1)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 63296/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2010-07-29
0,94
AFFAIRE FIORE c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE FIORE c. ITALIE (Requête n o 63864/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă