CtEDO 29.07.2010 Auto

AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N°1)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.07.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N°1) (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cauza Colacrai c. Italia (n 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Guido Raimondi, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 iulie 2010, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei (n 63296/00) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Rocco Colacairai ( (n, nr. 63296/00, § 76, 13 octombrie 2005). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita restituirea terenului într-un mod echitabil sau, în caz contrar, plata unei indemnizații de 360 000 EUR pentru prejudicii materiale. În cele din urmă, a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a cheltuielilor suportate în fața Curții. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul 85 și punctul 3 din dispozitiv). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil se încheie fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. La 12 martie 2007, președintele Camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 14 iunie 2007. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. La 20 februarie 2009, dnii Antonio, Guiseppe și Franco Colacrai, fiii și singurii moștenitori ai reclamantului, au informat Curtea cu privire la moartea tatălui lor, care a avut loc la 24 iunie 2006. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită restituirea terenului, ceea ce, în opinia sa, ar fi forma ideală de despăgubire. În lipsa restituirii, reclamantul solicită plata unei indemnizații de 360 000 EUR pentru prejudicii materiale pentru pierderea terenului. 11. Guvernul consideră că suma solicitată de reclamant este excesivă. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 13. Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a revizuit jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, aceasta a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de stat pe terenuri. 14. În conformitate cu criteriile stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza stabilită de instanța competentă în cursul procedurii interne. Apoi, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenului. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 15. În cazul de față, reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra terenului său în 1983. Astfel cum reiese din expertiza ordonată de instanță și efectuată în cursul procedurii naționale, valoarea bunului la acea dată era de 828 360 ITL, adică 444, 55 EUR (punctul 17 din hotărârea din acțiunea principală). În plus, reclamantul nu a primit nicio compensație la nivel național. 16. Având în vedere aceste elemente și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 2 500 EUR reclamantului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 17. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită de reclamant ca urmare a exproprierii în litigiu. Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare prejudiciul care rezultă din indisponibilitatea terenului în perioada cuprinsă între începutul ocupației legitime (1981) și momentul pierderii proprietății (1983). 500 EUR pentru pierderea șanselor. Pagubă morală 18. Reclamantul solicită plata unei indemnizații de 300 000 EUR pentru daune morale. 19. Guvernul consideră că constatarea încălcării este suficientă. În orice caz, se bazează pe înțelepciunea Curții, menționând în același timp că suma solicitată este exorbitantă. 20. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. Statuând în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, aceasta decide să aloce persoanei interesate 10 000 EUR din acest șef. Justificative în sprijinul acesteia, reclamantul solicită sumele de 44 111 EUR, cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate în fața Curții și de 42 832,98 EUR, pentru rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor naționale. 22. Guvernul se opune acestui lucru. 23. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, § 66). 24. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră excesive onorariile totale revendicate în acest titlu. Prin urmare, Curtea consideră că acestea trebuie rambursate numai parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 30 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratoriu 25. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A spus că statul pârât trebuie să plătească moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, sumele 000 EUR (patru mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale iii. 000 EUR (trente de o mie de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către moștenitorii reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 29 iulie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-06-05
0,96
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 63868/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 5 juin 2012 DÉFINITIF 05/09/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2005-07-15
0,96
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 63868/00) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2005 DÉFINITIF 30/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2010-07-29
0,96
AFFAIRE FIORE c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE FIORE c. ITALIE (Requête n o 63864/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2010-07-29
0,96
AFFAIRE MASELLI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (Requête n o 63866/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2010-07-29
0,96
AFFAIRE DE SCISCIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DE SCISCIO c. ITALIE (Requête n o 176/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă