CtEDO 05.06.2012 Auto

AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N° 2)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.06.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel et préjudice moral - réparation
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N° 2) (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

În cauza Colacrai c. Italia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Peer Lorenzen, Khanlar hagiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Guido Raimondi, Julia Laffranque, Linos-Aleksandre Siciliano, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 mai 2012, Rend la hotărârea pe care a adoptat-o aici, adoptat la această dată judiciară La originea cauzei (n 63868/00) îndreptat împotriva Republicii Italiene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Rocco Colacairai ( Giuseppe Colacrai și domnul Franco Colacrai, fiul reclamantului, au informat grefa cu privire la ceea ce au moștenit de la reclamant și au dorit să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Prin hotărârea din 15 iulie 2005 ( Curtea a statuat că ingerința în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului nu era compatibilă cu principiul legalității și că, prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 (Colacrai c. Italia (n, nr. 63868/00, § 62, 15 iulie 2005). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamantul solicita o satisfacție echitabilă de 583 680 EUR pentru prejudicii materiale și 225 000 EUR pentru prejudicii morale; în plus, a solicitat rambursarea cheltuielilor suportate în fața Curții și a cheltuielilor în cadrul procedurii naționale. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 74 și punctul 3 din dispozitiv). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil se încheie fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. La 12 martie 2007, președintele Camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 14 iunie 2007. Aceste rapoarte de competență au fost depuse în termenul stabilit. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite eschivarea de la ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 480 EUR pentru pierderea terenului, sumă care ar corespunde valorii de piață a terenului, și plata de 243 200 EUR pentru creșterea valorii de piață a terenului din cauza construcției de așezări pe terenurile învecinate. 10. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare duce la o încălcare a dreptului Uniunii în ceea ce privește obligația de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI12). Aceasta amintește că, în cauza Guiš-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții cu privire la criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, aceasta a decis să deroge de la revendicările reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție al clădirilor construite de statul membru pe teren. 13. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, liturghia trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, așa cum a fost stabilită de instanța competentă în cursul procedurii interne. Apoi, odată ce suma acordată la nivel național va fi dedusă, această sumă trebuie să fie actualizată pentru a compensa efectele inflației și, de asemenea, trebuie să se ia măsuri pentru a compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care s-a scurs de la deținerea terenului. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 14. În speță, reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra terenului său în 1991. Din expertizele ordinate de instanță și efectuate în cursul procedurii naționale reiese că valoarea bunului la acea dată era de 21 280 000 ITL, adică 10 990,20 EUR (punctul 16 din hotărârea principală). 15. Curtea trebuie, în sfârșit, să ia în considerare faptul că o terță persoană, în plus față de reclamant, poate revendica drepturi asupra terenului care face obiectul cauzei (punctul 9 din hotărârea din acțiunea principală). În lipsa unor indicații contrare, Curtea consideră că reclamantul are dreptul să primească o satisfacție echitabilă decât în limita a 50% din valoarea terenului vizat de cauză. 16. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde în comun moștenitorilor reclamantului suma de 11 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 17. Cu toate acestea, trebuie să se evalueze pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Moștenitorii reclamantului solicită plata sumei de 225 000 EUR pentru daune morale. 19. Curtea consideră că sentimentele de nemulțumire și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale au cauzat reclamantului un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 21. Statuând în echitate, Curtea acordă moștenitorilor reclamantului suma de 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 22. Justificative în sprijinul acestora, moștenitorii reclamantului solicită rambursarea a 35 993 EUR pentru cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 50 743 EUR pentru cheltuielile suportate în fața Curții. 23. Curtea reamintește că achitarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII). 25. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că este necesar să fie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea apreciază în mod rezonabil că moștenitorii reclamantului trebuie să plătească în comun suma de 15 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească în comun moștenitorilor reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 000 EUR (doisprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii). 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către moștenitorii reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 5 iunie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-06-05
0,97
AFFAIRE COLAZZO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLAZZO c. ITALIE (Requête n o 63633/00) ARRÊT (satisfaction équitable) Cette version a été rectifiée conformément à l’article 81 du règlement de la Cour le 23 octobre 2012 STRASBOURG 5 juin 2012 Cet arrêt est défin
CtEDO 2010-07-29
0,96
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N°1)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 63296/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2005-07-15
0,96
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 63868/00) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2005 DÉFINITIF 30/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2012-07-24
0,96
AFFAIRE CROCI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CROCI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 14828/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 24 juillet 2012 DÉFINITIF 24/10/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2012-04-10
0,95
AFFAIRE LORENZETTI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LORENZETTI c. ITALIE (Requête n o 32075/09) ARRÊT STRASBOURG 10 avril 2012 DÉFINITIF 10/07/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
Sursă