CASE OF RUMPF v. GERMANY

Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Ingelheim. Din 1979, reclamantul a operat un serviciu de securitate personală (Personenschutzunternehmen). La 1 iunie 1992, el a depus o cerere de licențe de armă (waffenrechtliche Erlaubnis) cu județul de Querfurt (Saxony-Anhalt), care a fost acordată. Solicitările ulteriore de reînnoire a acestor licențe în mai și octombrie 1993 nu au fost acordate decât provizoriu și au fost în cele din urmă respinse la 23 noiembrie 1993. La 30 noiembrie 1993, reclamantul a depus un recurs administrativ (Wperspruch) împotriva deciziei din 23 noiembrie 1993, care a fost respinsă la 18 martie 1994. 10. Această cerere a fost respinsă în ianuarie 1994, hotărârea confirmată prin recurs de către Curtea Administrativă de Apel în august 1994. 11. La 22 aprilie 1994, reclamantul a introdus o acțiune cu Curtea Administrativă Halle, inițial fără motive detaliate. 12. La 30 iunie 1994, declarația de apărare și dosarele administrative au fost depuse instanței. La 7 octombrie 1994, reclamantul a desemnat avocatul juridic suplimentar, care a demisionat din nou în noiembrie 1994. 13. În iunie 1995, Tribunalul Administrativ Halle a ordonat reclamantului să își justifice acțiunea în termen de șase săptămâni. După ce avocatul reclamantului a solicitat de două ori o prelungire a termenului stabilit de instanța, el a prezentat argumentul la 19 septembrie 1995. La 5 martie 1996, Tribunalul Administrativ Halle a programat o audiere pentru 11 aprilie 1996, care a fost reprogramată ulterior pentru 30 mai 1996, la cererea inculpatului. 15. După ședința din 30 mai 1996, hotărârea a fost pronunțată și la 4 și 5 iulie 1996 a servit la avocatul reclamantului. 16. La 22 iulie 1996, reclamantul a interzis hotărârea. La 5 august 1996, dosarul a fost transferat Curtea Administrativă de Apel. La 22 octombrie 1996, s-a depus raționamentul recursului. La 23 decembrie 1996 și 21 februarie 1997 au fost depuse răspunsuri la recurs. 17. La 2 iulie 1997, Curtea Administrativă de Apel a informat avocatul reclamantului, la cererea sa, că nu era previzibilă atunci când se dictă o decizie. 18. La 10 septembrie 1998 a fost programată o audiere pentru 18 noiembrie 1998. La 10 noiembrie 1998, după inspecția dosarelor, avocatul reclamantului a informat Curtea Administrativă de Apel că dosarele erau incomplete. În aceeași zi, instanța a inițiat o anchetă în acest sens și a consilier informat, la 12 noiembrie 1998, că investigațiile sale nu au fost de folos. La 16 noiembrie 1998, avocatul reclamantului a solicitat amânarea audierii pentru a fi reassemblate dosarele lipsă. La 18 noiembrie 1998, au avut loc audierea; totuși, cazul a fost suspendat. 19. La 8 decembrie 1999, Curtea Administrativă de Apel a solicitat fără succes dosarele dispărute din partea autorităților administrative. În ianuarie și martie 2000, avocatul reclamantului a întrebat despre starea procedurii. La 3 august 2000, Curtea Administrativă de Apel a solicitat dosarele de la Curtea Administrativă Halle, fără succes. La 29 mai 2001, instanța a informat consilierul că eforturile sale de localizare a dosarelor lipsă au eșuat și că o audiere a fost planificată pentru iulie 2001. 20. La 12 iunie 2001, a fost programată o audiere pentru 12 iulie 2001. La 9 iulie 2001, avocatul reclamantului a solicitat amânarea audierii, deoarece el nu a fost încă în măsură să reassembleze documentele lipsă. Ședința a fost ulterior anulată. 21. La 30 octombrie 2002, noul avocat al reclamantului a solicitat o audiere și a repetat această cerere la 4 decembrie 2002. La 13 februarie 2003, avocatul a cerut din nou să fie programat o audiere orală și a promis să încerce să reassembleze documentele lipsă. La 18 martie 2003, după ce avocatul a inspectat dosarul la începutul lunii martie, el a informat instanța că nu consideră că documentele lipsă sunt relevante și a solicitat o audiere. 22. La 29 aprilie 2003, fostul avocat al reclamantului a solicitat asistență juridică. La 9 mai 2003, avocatul actual al reclamantului a depus o cerere de prejudecată împotriva judecătorului președinte pentru că nu a fost programată o audiere. La 9 iulie 2003, el a întrebat despre starea procedurii. 23. La 30 iulie 2003, instanța a solicitat o clarificare a reprezentanței reclamantului și a ordonat avocatului reclamantului să prezinte un comitet de avocat, care a depus la 5 august 2003. La 19 septembrie 2003, avocatul reclamantului a întrebat din nou despre starea procedurii. La 21 octombrie 2003, Curtea a întrebat dacă ar putea fi programată o audiere pentru 11 decembrie 2003. La 3 decembrie 2003, Curtea a informat părțile că, din cauza cererii de prejudecată a ședinței nu ar putea fi avută la data convenită. La 8 decembrie 2003, moțiunea de prejudecată a fost respinsă. 24. La 5 februarie 2004 și 17 martie 2004, avocatul reclamantului și-a reînnoit cererea de audiere. La 31 martie 2004, cererea de asistență judiciară a fost respinsă. La 7 aprilie 2004 a fost programată o audiere pentru 13 mai 2004. După audiere, Curtea Administrativă de Apel a respins recursul și a refuzat permisiunea de a face apel la punctele de drept. La 30 iunie 2004, hotărârea motivată a fost pronunțată în favoarea avocatului reclamant. 25. La 16 septembrie 2004, avocatul reclamantului a contestat refuzul de a acorda o autorizație de recurs la punctele de drept. La 5 ianuarie 2005, Curtea Federală de Administrație a respins obiecția; aceaceasta a fost servită în favoarea avocatului reclamantului la 21 ianuarie 2005. 26. La 7 martie 2005, reclamantul a formulat o plângere constituțională împotriva, printre altele, hotărârile Curții administrative Halle din 30 mai 1996, Curtea Administrativă Saxonia-Anhalt din 13 mai 2004 și Curții Administrative Federale din 5 ianuarie 2005, precum și a hotărârilor instanțelor administrative în ceea ce privește procedurile interioare. El a susținut, printre altele, o încălcare a dreptului său în temeiul articolului 6 din Convenție din cauza lungii procedurilor; în același timp, el a solicitat restabilio în integritate, deoarece nu a respectat termenul de o lună pentru plângeri constituționale. 27. La 15 martie 2005, Registrul Curții Constituționale Federale a informat reclamantul cu privire la îndoielile cu privire la admisibilitatea plângerii sale și i-a cerut să indice în termen de o lună dacă dorește să își persecute plângerea. La 14 aprilie 2005, reclamantul, care între timp a reținut un nou avocat, a solicitat o prelungire a termenului până la 16 mai 2005. În mai 2005, Registrul Curții Constituționale Federale a informat avocatul reclamantului că cazul nu va fi înregistrat ca un caz care necesită o decizie judiciară, ci va rămâne în registrul general până când nu au fost formulate noi cereri. La 12 octombrie 2005, avocatul reclamantului a prezentat observații. La 22 noiembrie 2005, cazul a fost înregistrat ca un caz care necesită o decizie. 28. Într-o decizie parțială din 27 aprilie 2006, Curtea Constituțională Federală (dosarul nr. 1 BvR 2398/05) a respins reclamația constituțională ca fiind inadmisibilă în parte. Restul, în ceea ce privește durata procedurii, a fost transmis Ministerului Justiției Saxoniei-Anhalt pentru observații la 11 mai 2006. 29. La 30 august 2006, Ministerul Justiției Saxoniei-Anhalt și-a prezentat observațiile. La 25 aprilie 2007, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască restul plângerii constituționale a reclamantului pentru examinare, fără să examineze cererea de restitutio în integrum. La 7 mai 2007, avocatul reclamantului a primit decizia Curții Constituționale Federale. 30. Secțiunea 82 din Regulamentul Curții Administrative (Verwaltungsgerichtsordnung) specifică cerințele conform căreia fiecare plângere depusă la instanța administrativă trebuie să respecte, una dintre acestea este faptul că faptele și dovezile pe care se bazează plângerea ar trebui să fie specificate. În plus, instanța solicită reclamantului să furnizeze informațiile necesare într-o perioadă determinată în cazul în care plângerea nu îndeplinește aceste cerințe. 31. Secțiunea 86 (1) din Regulamentul Curții Administrative prevede că instanța investighează faptele propunerii sale. În plus, aceasta nu este obligată de depunerea sau cererea părților. 32. Legea internă relevantă, aplicabilă mutatis mutandis în fața instanțelor administrative, este descrisă în hotărârea Curții din Sürmeli v. Germania (a se vedea Sürmeli v. Germania [GC], nr. 75529/01, §§ 62-74, ECHR 2006VII); în ceea ce privește plângerile speciale care afirmă inaction Curtea Administrativă Federală a hotărât explicit la 30 ianuarie 2003 (documentul nr. 3 B 8/03) că Regulamentul Curții Administrative nu prevede o astfel de soluție. 33. Proiectul de proiect de lege menționat de Statul pârât în cazul Sürmeli (citat mai sus, § 90), depus în 2005, a fost abandonat în 2007. La 15 martie 2010, Guvernul a introdus un nou proiect, și anume legea privind protecția juridică în caz de prelungire excesivă a procedurilor judiciare și a procedurilor preliminare în temeiul statutului penal (Gesetz über Rechtsschutz bei überlangen Gerichtsverfahren und strafrechtlichen Ermittlungsverfahren). În conformitate cu această legislație propusă, o plângere privind o întârziere în cadrul procedurii trebuie depusă în primul rând în procedura inițială. În cazul în care instanța internă nu furnizează ulterior reparații, se poate introduce o acțiune pentru daune. 34. Proiectul de proiect de lege a fost transmis tuturor instituțiilor afectate în aprilie 2010; au fost preconizate observații până la începutul lunii iunie 2010. Apoi va trebui să se acorde amendamentele necesare înainte ca Guvernul să abordeze proiectul de lege pentru prima dată. Proiectul de lege va fi apoi transmis pentru observații către Bundesrat, casa superioară a parlamentului german, înainte de a fi prezentat Bundestagului, casa inferioară. 35. Documentele relevante ale Consiliului Europei sunt descrise în hotărârea Curții a lui Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina (a se vedea Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina, nr. 40450/04, § 35-37, CEDO 2009... (extracte)).