WEGRECKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
WEGRECKI v. POLAND (CtEDO, 2010)
CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 43005/09 de Paweł Piotr WδGRECKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Ljiljana Mijović, Președinte, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 iulie 2009, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Paweł Piotr Węgrecki este un național polonez care s-a născut în 1972 și trăiește în Čód. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołłsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Procedură penală - proiectul de inculpare din 10 martie 2009 Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 octombrie 2006, Curtea Regională (Såd Okręgowy ) a decis să dețină reclamantul în reținere, având în vedere suspiciunile rezonabile că a fost membru al unei bande criminale organizate și a comis multe infracțiuni. Un anunț dorit a fost emis și a fost solicitat de poliție. La 18 aprilie 2007, reclamantul a fost arestat de poliție. Între 18 și 30 aprilie 2007, reclamantul a fost condamnat la 12 zile de închisoare impusă într-un alt set de proceduri penale împotriva acestuia. La 26 aprilie 2007, Curtea de District (SÜd Rejonowy) a hotărât să Curtea s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile și asupra probabilității ridicate de a-i fi impus o sentință grea și a considerat, de asemenea, că există riscul ca reclamantul să intervină în cursul procedurii și să pună presiune asupra martorilor. La 26 aprilie 2007, un expert a prezentat procurorului un aviz medical care constată că starea de sănătate a reclamantului era compatibilă cu detenția. Curtea regională a prelungit ulterior detenția reclamantului la 26 iunie, 18 septembrie și 18 decembrie 2007. Curtea se bazează pe motivele invocate mai sus și pe complexitatea specifică a cauzei care implică mulți co-accusați, membri ai unei bande armate. Între 12 iunie 2007 și 12 iunie 2009 reclamantul a efectuat o condamnare la închisoare impusă de Curtea de District de Çódש într-un alt set de proceduri penale împotriva acestuia. În 2008, detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită la 26 martie, 9 aprilie, 18 iunie, 22 octombrie și 23 decembrie. La 10 martie 2009, reclamantul și 27 de co-accultați au fost inculpați în fața Curții Regionale de judecată privind multiple acuzații legate de furturi, furturi, răpiri, răpiri, jafuri, trafic de droguri și mașini furate, comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată și armată. Factura de acuzare a fost de 350 de pagini. La 30 martie 2009 și 21 decembrie 2009, Curtea de Apel a prelungit deținerea reclamantului. Curtea s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat și pe o probabilitate ridicată de a-i fi impus o sentință grea. Apelurile reclamantului împotriva deciziei de prelungire a detenției anterioare și a cererilor de eliberare nu au avut succes. Reclamantul nu a depus o plângere cu privire la lungimea procedurii în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki – „Legea 2004”. Procesul reclamantului este în așteptare în fața instanței de primă instanță și rămâne în detenție. Legea și practicile interne relevante Retenție preventivă Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere (tymczasowe aresztowanie ), motivele pentru prelungirea, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” ( środki zapobiegawcze ) în timpul material sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek v. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski v. Polonia , nr. 17584/04 , §§§ 22-23, 4 august 2006. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a detenției anterioare și a procedurii penale. În plus, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 3 pentru presupusul lipsă de asistență medicală adecvată în detenție. Reclamantul se plângea că durata de detenție anterioară a fost excesivă și se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Curtea observă că detenția reclamantului a început în aprilie 2007, când a fost arestat și reținut la încarcerare. Cu toate acestea, apare din documentele prezentate într-o etapă ulterioră, ceea ce a început între 18 de ani. cu 30 aprilie 2007 și între 12 iunie 2007 și 12 iunie 2009 reclamantul a stat în două condiții de închisoare impuse în diferite seturi de proceduri penale. În consecință, perioada de detenție a reclamantului se ridică la un an și la aproape patru luni. Guvernul a prezentat o obiecție preliminară conform căreia reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne disponibile deoarece nu a făcut apel la unele dintre deciziile de prelungire a detenției, susținând în continuare că autoritățile interne au demonstrat o diligență specială. Există o probabilitate puternică că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat. În plus, a existat un risc grav ca reclamantul să se ascundă, deoarece autoritățile au trebuit să caute reclamantul timp de șase luni prin intermediul unui anunț solicitat. De asemenea, au subliniat că procedura a fost foarte complexă, deoarece se referă la un număr mare de co-acusați și au fost auzite numeroase martori. În cele din urmă, ei au fost de părere că durata detenției reclamantei a fost strâns legată de conduita corectă a procedurii și de circumstanțele cazului. Reclamantul a susținut că detenția sa a fost excesiv de lungă. Curtea nu consideră necesară examinarea obiecției cu privire la epuizarea măsurilor interne formulate de Guvern, astfel cum prezenta plângere În orice caz, este inadmisibil pentru următoarele motive. Curtea reiterează, în primul rând, că principiile generale privind dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberare în curs de proces”, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost stabilite în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 110 et suiv., ECHR 2000-XI, și Bāk c. Polonia , nr. 7870/04, §§ 56-65, 16 ianuarie 2007). În ceea ce privește circumstanțele cazului instant, Curtea constată că motivele furnizate de autoritățile judiciare pentru a justifica detenția continuă a reclamantului au îndeplinit cerința de a fi „relevante” și „suficiente”. În plus, a remarcat că detenția sa a fost revizuită de către instanțe la intervale regulate și că cazul a fost foarte complex. În acest sens, Curtea observă că instanța a subliniat necesitatea de a verifica dovezile de la douăzeci și opt suspecte și numeroase martori, și că a existat o Curtea acceptă, de asemenea, faptul că suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiuni grave, precum și probabilitatea impunerii unei condamnații severe, justifică detenția inițială. În sfârșit, Curtea observă că reclamantul a fost acuzat de infracțiuni multiple comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată. În ceea ce privește aceste acuzații, Curtea reiterează că acestea constituie un factor care trebuie luat în considerare în evaluarea respectării articolului 5 § 3 (a se vedea Bāk , citat mai sus, §§ și 60). Din aceste motive, Curtea constată, de asemenea, că autoritățile interne nu pot fi criticate pentru faptul că nu se observă „diligența specială” în gestionarea cazului reclamantului. Având în vedere considerentele de mai sus și având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa în cazuri similare, Curtea consideră că detenția reclamantului nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenție. Prin urmare, această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge în continuare că procedura penală împotriva lui a durat un timp nerazonabil. El se bazează pe art. 6 §§ 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, se menționează după cum urmează: "În determinarea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... " Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, nu se poate aborda problema decât după epuizarea tuturor măsurilor interne. În acest sens, Curtea observă că reclamantul nu a reușit să utilizeze în mod corespunzător remediul în temeiul Legii 2004. În sfârșit, reclamantul s-a plâns de lipsa de asistență medicală adecvată în închisoare. Cu toate acestea, Curtea consideră că această plângere nu este justificată, după care această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele adjunct al grefierului