CASE OF ROSCA AGAINST ROMANIA

Rezoluția CM/ResDH(2010)149 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Roșca împotriva României (domanda nr. 75129/01, hotărârea din 6 iulie 2006, decontare prietenoasă) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că plângerile reclamantului au fost declarate admisibile în acest caz în ceea ce privește nedreptatea anumitor proceduri penale în fața instanțelor militare din cauza lipsei de imparțialitate a judecătorilor militari, a ilicitității utilizării comunicațiilor telefonice ale reclamantului, precum și a utilizării înregistrărilor conversațiilor telefonice, astfel obținute ca dovezi în cadrul procedurii penale (declarări în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8); întrucât, în acest caz, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluționare prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluționarea s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, a hotărât, în unanimitate,

să scoată acest caz din lista sa și a luat notă de angajamentul părților de a nu cere o nouă audiere a cazurilor în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul acestei soluții prietenoase, s-a convenit că Guvernul Statului pârât va plăti reclamantului 7 500 EUR, pentru a acoperi prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; reamintind faptul că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care Curtea le transmite Comitetului de Miniștri, după ce a devenit finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea, decontarea prietenoasă sau soluția acestei chestiuni; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 11 octombrie 2006, la cinci zile de la expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și, având în vedere faptul că,

având în vedere suma minimă implicată, reclamantul și-a renunțat dreptul la dobânzi nejustificate și că nu a fost necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz și DECIDE încheierea examinării sale [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2010)149 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Roșca against Romania (Application No.75129/01, judgment of 6 July 2006, friendly settlement) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the applicant’s complaints declared admissible in this case concerned the unfairness of certain criminal proceedings before military courts due the lack of impartiality of the military judges, the unlawfulness of the tapping of the applicant’s telephone communications as well as the use of the recordings of his telephone conversations thus obtained as evidence in the criminal proceedings (complaints under Article 6, paragraph 1 and Article 8); Whereas in this case the Court, having taken formal note of friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols decided, unanimously,

to strike this case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber; Whereas under this friendly settlement it was agreed that the Government of the respondent state would pay the applicant 7 500 EUR, to cover pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that the striking-out of a case which has been declared admissible is effected by means of a judgment which the Court forwards to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter; Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 11 October 2006, five days after the expiry of the time-limit set,

the government of the respondent state paid the applicant the sum provided in the friendly settlement and, having taken note of the fact that, in view of the minimal sum involved, the applicant had waived his right to default interest, and that no other measure was required in this case to comply with the Court’s judgment; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in this case and DECIDES to close its examination. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies