Afffaire Bocos-Cuesta împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2010)109 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bocos-Cuesta împotriva Țărilor de Jos (Cercetarea nr. 54789/00, Hotărârea din 10 noiembrie 2005, definitivă la 10 februarie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește absența unui proces echitabil în măsura în care reclamantul nu a avut ocazia să adreseze întrebări martorilor minori aflați în întreținere (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (d))) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)109 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Bocos-Cuesta împotriva Țărilor de Jos Rezumatul introductiv al cauzei În cazul de față se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, în măsura în care acesta nu a avut o ocazie adecvată și suficientă de a contesta anumite depoziții ale martorilor minori făcute înainte de proces, care au fost decisive pentru condamnarea sa (încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu articolul Reclamantul a fost suspectat de abuz sexual asupra a patru minori pentru care a fost condamnat. Victimele pretinse au făcut declarații la poliție. În timpul procesului, avocatul reclamantului a solicitat prezentarea celor patru copii.

Această cerere a fost respinsă de Tribunalul Regional din Amsterdam, apoi de Curtea de Apel din Amsterdam, care au considerat că faptul de a-i face pe copii să fie martori, risca să-i oblige să retrăiască o experiență foarte traumatizantă și că interesul lor îl avea asupra celui al reclamantului în această privință. Curtea Supremă a confirmat ulterior hotărârea instanței de apel. Curtea Europeană a constatat că reclamantul nu a avut posibilitatea de a verifica modul în care poliția a colectat declarațiile copiilor sau de a solicita întrebări. În plus, având în vedere că depozițiile copiilor nu au făcut obiectul unei înregistrări video, nici reclamantul, nici judecătorii din fond nu au putut observa motivele acestora la întrebările poliției.

Astfel, Curtea a concluzionat că motivul prezentat de instanțele interne pentru a refuza cererea reclamantului care urmărește prezentarea acestor martori nu se baza pe elemente suficiente, ci, într-o anumită măsură, pe considerente abstracte. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Cheltuieli și cheltuieli totale 190 EUR 190 EUR Plata la 13/03/2006 (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a respins cererea reclamantului de satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, deoarece a considerat că legislația națională oferă o despăgubire adecvată prin redeschiderea procedurii (art. 457 din Codul de procedură penală.

În consecință, Comitetul de Miniștri a considerat că nici o altă măsură de ordin individual nu părea necesară în această cauză. Cu toate acestea, reclamantul nu a făcut uz de această posibilitate. II. Măsuri generale Începând cu data de 1/10/2006, poliția olandeză a efectuat o înregistrare audiovizuală a interogatoriilor persoanelor cu vârsta sub 16 ani în cazul în care infracțiunea în cauză este pasibilă de pedeapsa maximă de 12 ani sau mai mult din închisoare sau în cazul în care pedeapsa maximă este mai mică de 12 ani, dar a avut loc decesul sau rănirea gravă a victimei, în cazul în care infracțiunea este de ordin sexual și este pasibilă de o pedeapsă maximă de 8 ani sau mai mult de închisoare sau în cazul în care a avut loc un abuz sexual în cadrul unei relații de dependență.

Aceste măsuri au fost acum precizate în documentul de informare audio și audiovizuală cu privire la interogarea informatorilor, a martorilor și a suspecților. În plus, hotărârea Curții Europene a fost publicată în mai multe reviste juridice în Țările de Jos, în special în Nederlands Juristenblad (2006, nr. 1, p. 18-19), Nederlandse Jurisprudentie (2006, 239) Trema (2005, 10 pp. 442-44. Autoritățile olandeze iau în considerare în mod regulat în publicațiile juridice, dat fiind efectul direct al hotărârilor Curții Europene în Țările de Jos, autoritățile în cauză ar trebui să își alinieze practica la această hotărâre. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate pot remedia în totalitate consecințele pentru reclamanta încălcării Convenției în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)109 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Bocos-Cuesta contre les Pays-Bas (Requête n o 54789/00, arrêt du 10 novembre 2005, définitif le 10 février 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’absence de procès équitable dans la mesure où le requérant n’a pas eu l’occasion de soumettre des questions aux témoins mineurs à charge (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3 d)) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)109 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Bocos-Cuesta contre les Pays-Bas Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une violation du droit du requérant à un procès équitable, dans la mesure où il n’a pas eu une occasion adéquate et suffisante de contester certaines dépositions de témoins mineurs faites avant le procès, qui étaient déterminantes pour sa condamnation (violation de l’article 6 §1 combiné avec l’article 6 §3(d)). Le requérant était soupçonné d’abus sexuels sur quatre mineurs pour lesquels il a été condamné. Les victimes alléguées avaient fait des déclarations à la police. Lors du procès, l’avocat du requérant a demandé la comparution des quatre enfants.

Cette demande a été rejetée par le tribunal régional d’Amsterdam, puis par la cour d’appel d’Amsterdam, qui ont estimé que faire comparaître les enfants comme témoins, cela risquait de les obliger à revivre une expérience très traumatisante, et que leur intérêt l’emportait sur celui du requérant à cet égard. La Cour Suprême a ultérieurement confirmé l’arrêt de la cour d’appel. La Cour européenne a constaté que le requérant n’avait pas eu la possibilité de vérifier comment la police avait recueilli les déclarations des enfants ni de demander que des questions leur soient posées. En outre, étant donné que les dépositions des enfants n’avaient pas fait l’objet d’un enregistrement vidéo, ni le requérant ni les juges du fond n’ont pu observer leurs réactions aux questions de la police.

La Cour a ainsi conclu que le motif avancé par les juridictions internes pour refuser la demande du requérant tendant à la comparution de ces témoins ne reposait pas sur des éléments suffisants, mais, dans une certaine mesure sur des considérations abstraites. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 4 190 EUR 4 190 EUR Payé le 13/03/2006 b) Mesures individuelles La Cour européenne a rejeté la demande du requérant de satisfaction équitable au titre des préjudices matériel et moral, car elle a estimé que le droit national offrait une réparation adéquate par le biais de la réouverture de la procédure (article 457 du Code de procédure pénale).

En conséquence, le Comité des Ministres a considéré qu’aucune autre mesure d’ordre individuel ne semblait nécessaire dans cette affaire. Le requérant n’a pourtant pas fait usage de cette possibilité. II. Mesures générales Depuis le 1/10/2006, la police néerlandaise procède à l’enregistrement audiovisuel des interrogatoires de personnes âgées de moins de 16 ans lorsque l’infraction en question est passible de la peine maximale de 12 ans ou plus d’emprisonnement, ou lorsque la peine maximale encourue est inférieure à 12 ans mais qu’il y a eu décès ou blessures graves de la victime, lorsque l’infraction est d’ordre sexuel et passible d’une peine maximale de 8 ans ou plus d’emprisonnement, ou lorsqu’il s’agit d’un abus sexuel dans le cadre d’une relation de dépendance.

Ces mesures ont maintenant été précisées dans l’instruction sur l’enregistrement audio et audiovisuel de l’interrogation des informateurs, des témoins et des suspects » (« Aanwijzing auditief en audiovisueel registreren van verhoren van aangevers, getuigen en verdachten », Staatscourant , 28 juillet 2010, n o 11885). Par ailleurs, l’arrêt de la Cour européenne a été publié dans plusieurs revues juridiques aux Pays-Bas, en particulier le Nederlands Juristenblad (2006, n o 1, pp. 18-19), le Nederlandse Jurisprudentie (2006, 239) et Trema (2005, n o 10, pp. 442-444). Les autorités néerlandaises considèrent qu’étant donné l’effet direct des arrêts de la Cour européenne aux Pays-Bas, les autorités concernées devraient aligner leur pratique sur cet arrêt.

L’arrêt est toujours régulièrement pris en considération dans les publications juridiques ; voir par exemple la publication de Bas de Wilde dans le NJCM-bulletin (2009, 34-5, pp. 495-511). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises sont susceptibles de remédier entièrement aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que les Pays-Bas ont par conséquent rempli leurs obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.