Tuquabo-Tekle și alții împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2010)108 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tuquabo-Tekle și altele împotriva Țărilor de Jos (Recherche n 60665/00, Hotărârea din 1 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la refuzul autorităților olandeze de a permite fiicei doamnei Tuquabo-Tekle, care a avut loc la prima căsătorie și care a locuit în Eritreea, să se alăture mamei și ginerei sale în Țările de Jos și, astfel, să dezvolte o viață de familie (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 108 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Tuquabo-Tekle și alții împotriva Țărilor de Jos Rezumatul cauzei La cauza se referă la refuzul autorităților olandeze de a permite fiicei doamnei Tuquabo-Tekle, care a avut loc într-o primă căsătorie și care își are reședința în Eritreea, să se alăture mamei și familiei sale în Țările de Jos și astfel să aibă o viață de familie (violarea articolului 8). Curtea Europeană a considerat că statul pârât nu și-a îndeplinit obligația de a stabili un echilibru corect între interesele reclamanților (reîntregirea familiei) și interesul său (controlul imigrației) Aceasta a indicat faptul că această cauză trebuie să se apropie de cauza Șen (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2009)51, adoptată la 2/04/2009).

Ulterior, Comisia a constatat că, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, faptul că copilul în cauză este mai în vârstă decât în cauza Șen, nu este un element care trebuie să conducă la o apreciere diferită. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale proaspete & cheltuieli Total 000 EUR 540,23 EUR 540,23 EUR Plătit la 23/12/2005 b) Măsuri individuale La 4/02/2010, ambasada Regatului Țărilor de Jos la Khartoum (Sudan) a acordat fiicei doamnei Tuquabo-Tekle, care se afla în prezent în posesia sa, un permis de trecere, precum și o viză pentru intrarea în Țările de Jos. La 11/02/2010, aceasta a ajuns în Țările de Jos. Prin urmare, Comitetul de Miniștri nu consideră nicio altă măsură individuală ca fiind necesară.

La 23 aprilie 2010 a fost eliberat un permis de ședere doamnei Tuquabo-Tekle. II. Măsuri generale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, la 25/09/2006, Ministerul Justiției a adoptat o nouă măsură pentru cauzele referitoare la dreptul minorilor la reîntregirea familiei cu un părinte cu reședința legală în Țările de Jos (TK 2006-2007, 18 637, nr 1089). Prin urmare, se presupune că un copil are în prezent legături familiale cu părintele în cauză dacă există o viață de familie în sensul articolului 8 din Convenție. Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost publicată în European Human Rights Cases 2006, p. 648, n 11, Nederlands Jursternblad (2006), 648) și Jurisprudentie Vreemdelingenrecht (2006/34).

III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)108 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Tuquabo-Tekle et autres contre les Pays-Bas (Requête n o 60665/00, arrêt du 1er décembre 2005, définitif le 1er mars 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le refus des autorités néerlandaises de permettre à la fille de Mme Tuquabo-Tekle, issue d’un premier mariage et résidant en Erythrée, de rejoindre sa mère et sa belle-famille aux Pays-Bas et ainsi de développer une vie familiale (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que,

dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)108 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Tuquabo-Tekle et autres contre les Pays-Bas Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le refus des autorités néerlandaises de permettre à la fille de Mme Tuquabo-Tekle, issue d’un premier mariage et résidant en Erythrée, de rejoindre sa mère et sa belle-famille aux Pays-Bas et ainsi d’avoir une vie familiale (violation de l’article 8). La Cour européenne a estimé que l’Etat défendeur avait manqué à son obligation d’établir un juste équilibre entre les intérêts des requérants (le regroupement familial) et son propre intérêt (le contrôle de l’immigration) Elle a indiqué que cette affaire était à rapprocher de l’affaire Șen (voir Résolution finale CM/ResDH(2009)51, adoptée le 2/04/2009).

Elle a constaté ensuite que, dans les circonstances particulières de la présente affaire, le fait que l’enfant concernée soit plus âgée que dans l’affaire Șen, n’était pas un élément qui devait conduire à une appréciation différente. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 8 000 EUR 540,23 EUR 8 540,23 EUR Payé le 23/12/2005 b) Mesures individuelles Le 4/02/2010, l’ambassade du Royaume des Pays-Bas à Khartoum (Soudan) a accordé à la fille de Mme Tuquabo-Tekle, qui s’y était presentée, un laissez-passer, ainsi qu’un visa pour entrer aux Pays-Bas. Le 11/02/2010, elle est arrivée aux Pays-Bas.

En conséquence, le Comité des Ministres ne considère aucune autre mesure individuelle comme nécessaire. Le 23 avril 2010, un permis de séjour a été délivré à Mme Tuquabo-Tekle. II. Mesures générales Suite à l’arrêt de la Cour européenne, le 25/09/2006, le ministère de la justice a adopté une nouvelle mesure pour les affaires concernant le droit des mineurs au regroupement familial avec un parent résidant légalement aux Pays-Bas (TK 2006-2007, 18 637, n o 1089). Selon les autorités, le critère des « liens familiaux factuels », utilisé pour déterminer l’existence ou non du droit au regroupement familial, est désormais interprété conformément à l’interprétation de la Cour européenne concernant l’article 8 de la Convention.

Par conséquent, un enfant est désormais supposé avoir des liens familiaux factuels avec le parent concerné s’il existe une vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention. L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans European Human Rights Cases 2006, p. 648, n o 11, le Nederlands Juristernblad (2006), 648) et le Jurisprudentie Vreemdelingenrecht (2006,34). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que les Pays-Bas ont par conséquent rempli leurs obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.