Bader și alții împotriva Suediei

Rezoluția CM/ResDH(2010)112 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bader și Kanbor împotriva Suediei (domanda nr. 13284/04, hotărârea din 8 noiembrie 2005, finală la 8 februarie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că în acest caz, Curtea a constatat că deportarea reclamanților în Siria, dacă este pusă în aplicare, ar da naștere încălcărilor articolelor 2 și 3 din convenție (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Suediei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat,

dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)112 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul lui Bader și Kanbor împotriva Suediei Rezumatul cazului introductiv Cauza privind concedierea cererii de azil a reclamanților, a unui național sirian, a soției sale și a copiilor lor și adoptarea în 2003 a unei decizii care ordonă deportarea lor în Siria.

Primul reclamant a fost considerat vinovat în absentia Autoritățile suedeze au considerat că frica de a fi arestat și executat nu a fost bine fundamentată și că familia nu are nevoie de protecție. Curtea Europeană a constatat că autoritățile suedeze ar pune primul reclamant în pericol serios prin trimiterea lui înapoi în Siria fără a avea nici o asigurare că va primi un nou proces și că pedeapsa cu moartea nu va fi solicitată și nu va fi impusă. În plus, datorită caracterului rezumativ al procesului din Siria, care a condus la impunerea pedepsei la moarte a primului reclamant și a lipsei totale a drepturilor sale de apărare, Curtea a considerat că aceste proceduri trebuie considerate drept o negare flagrantă a unui proces echitabil.

Prin urmare, au existat motive substanțiale pentru a considera că primul reclamant ar fi expus unui risc real de a fi executat și supus unui tratament contrar articolelor 2 și 3, dacă ar fi expus în Siria. În consecință, Curtea a concluzionat că deportarea reclamanților în Siria, dacă ar fi pusă în aplicare, ar conduce la încălcări ale articolelor 2 și 3 din convenție. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Nu s-a acordat satisfacție echitabilă în acest caz. b) Măsuri individuale Reclamanții au primit un permis de ședere permanentă la 27 octombrie 2005. Această măsură pare să se asigure că reclamanții nu sunt expulzați în Siria. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală.

II. Măsuri generale având în vedere efectul direct acordat Convenției și jurisprudenței Curții Europene în legislația suedeză, guvernul consideră că difuzarea hotărârii Curții Europene către autoritățile competente este suficientă pentru execuție. Guvernul a indicat, în acest sens, că hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată pe site-ul internet al guvernului ( www.manskligaratigheter.gov.se ) și a fost trimisă autorităților competente. În plus, autoritățile au indicat că procedura de recurs în cazurile referitoare la extratereștri a fost modificată în martie 2006. Fostul organ de recurs, comitetul de recurs pentru extratereștri, a fost înlocuit de Curți speciale de migrație, creând astfel un sistem de apel de trei nivel cu Curtea de apel administrativă din Stockholm ( Kammarrätten i Stockholm În plus, o nouă Lege a extratereștrilor a intrat în vigoare în același timp.

Ea oferă norme mai clare privind eliberarea permiselor de ședere și pune mai mult accent pe motivele de protecție. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni alte încălcări similare și că Suedia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)112 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Bader and Kanbor against Sweden (Application No. 13284/04, judgment of 8 November 2005, final on 8 February 2006) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that in this case the Court found that the applicants’ deportation to Syria, if implemented, would give rise to violations of Articles 2 and 3 of the Convention (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with Sweden’s obligation under Article 46, paragraph 1 of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2 of the Convention; Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state,

where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2 of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case. Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)112 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Bader and Kanbor against Sweden Introductory case summary The case concerns the dismissal of the asylum application of the applicants, a Syrian national, his wife and their children and the adoption in 2003 of a decision ordering their deportation to Syria.

The first applicant had been found guilty in absentia of murder by a Syrian Court and sentenced to death. The Swedish authorities considered that his fear of being arrested and executed was not well-founded and that the family was not in need of protection. The European Court found that the Swedish authorities would be putting the first applicant at serious risk by sending him back to Syria without having any assurance that he would receive a new trial and that the death penalty would be neither sought nor imposed. Moreover, because of the summary nature of the trial in Syria which had led to the death penalty sentence being imposed on the first applicant, and of the total disregard for his rights of defence, the Court considered that these proceedings must be regarded as a flagrant denial of a fair trial.

There were thus substantial grounds for believing that the first applicant would be exposed to a real risk of being executed and subjected to treatment contrary to Articles 2 and 3, if expelled to Syria. Accordingly, the Court found that the deportation of the applicants to Syria, if implemented, would give rise to violations of Articles 2 and 3 of the Convention. I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction No just satisfaction was awarded in this case. b) Individual measures The applicants were granted a permanent residence permit on 27 October 2005. This measure seems to ensure that the applicants are not expelled to Syria. Therefore, no further individual measure appears necessary.

II. General measures Having regard to the direct effect granted to the Convention and to the case-law of the European Court in Swedish law, the government considers that the dissemination of the European Court’s judgment to the competent authorities is sufficient measure for execution. The government indicated, in this respect, that the European Court’s judgment has been translated and published at the government’s internet site ( www.manskligarattigheter.gov.se ) and has been sent out to the relevant authorities. In addition, the authorities indicated that the appeal procedure in cases concerning aliens was changed in March 2006. The former appeal organ, the Aliens Appeal Board, was replaced by special Migration Courts, thus creating a three-level appeal system with the Administrative Court of Appeal in Stockholm ( Kammarrätten i Stockholm ) as the highest instance.

Moreover, a new Aliens Act entered into force at the same time. It provides clearer rules on the issue of residence permits and places more emphasis on grounds for protection. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures taken have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent other similar violations and that Sweden has thus complied with its obligations under Article 46 paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies