CASE OF VAN VONDEL AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2010)105 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Van Vondel, împotriva Țărilor de Jos (Doc. nr. 38258/03, hotărârea din 25 octombrie 2007, finală la 25 ianuarie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată în acest caz se referă la interceptarea conversațiilor telefonice ale reclamantului de către o persoană privată cu ajutorul poliției fără o bază juridică (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)105 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Van Vondel împotriva Țărilor de Jos Acest caz se referă la o încălcare a dreptului de a respecta viața privată și corespondența reclamantului, un ofițer de poliție, din cauza interceptării ilegale a anumitor conversații telefonice de către o persoană privată cu ajutorul poliției (violația articolului 8). În ianuarie 1996 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului de perjuri pe baza declarațiilor pe care le-a făcut sub jurământ înainte de o anchetă parlamentară în octombrie 1995. Pe lângă ancheta parlamentară, o echipă specială a Departamentului Național de Investigații Penale (Rijksrecherche ) a efectuat, în 1995, o anchetă internă de constatare a faptelor cu privire la metodele de operare ale Serviciului Regional de Informații Penale, pentru care reclamantul a lucrat între 1989 și 1994. În cursul acestei anchete de constatare, au fost efectuate înregistrări secrete de conversații telefonice între un anumit dl R. și solicitant. Unele părți din aceste înregistrări au fost utilizate, printre altele, La 5/03/2002 Curtea de Apel a condamnat reclamantul de perjuri înaintea anchetei parlamentare și a încercat în mod repetat să intimideze martorul (potențial) dl R. El l-a condamnat la trei luni de închisoare, suspendat timp de doi ani. Curtea a considerat că, deși înregistrările au fost efectuate în mod voluntar de către și pe inițiativa persoanei în cauză, echipamentele au fost furnizate de autoritățile care, în cel puțin o ocazie, i-au dat instrucțiuni specifice cu privire la informațiile care ar trebui obținute de la solicitant. Curtea a remarcat că poliția desfășoară o anchetă internă în vederea stabilirii faptelor referitoare la anumite metode de anchetă și că, în acest context specific, acestea nu au fost autorizate de lege să utilizeze anumite competențe de investigare, cum ar fi înregistrarea secretă a conversațiilor (telefon). Curtea Europeană nu a pronunțat nicio atribuire pentru o justă satisfacție, deoarece reclamantul nu a prezentat nicio reclamație La 10/02/2009 Curtea Supremă a redus termenul condiționat de închisoare la două luni în acțiunea revizuită după hotărârea Curții. În plus, înregistrările și tranșurile conversațiilor telefonice nu mai sunt în dosarul reclamantului. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Cazul prezintă similarități cu cele ale M.M. (a se vedea Rezoluția CM/ResDH(2007)130 adoptată la 31/10/2007), care se referă, de asemenea, la interceptări telefonice ilegale de către o persoană privată cu ajutorul poliției, dar în contextul unei anchete penale. Întrucât incidentul din acest caz a fost izolat, autoritățile olandeze nu consideră necesar să modifice legea existentă sau să creeze o bază juridică specială pentru utilizarea și înregistrarea conversațiilor telefonice într-o anchetă de constatare a faptelor. Autoritățile olandeze au considerat că, având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții în Țările de Jos, se preconizează că toate instanțele și autoritățile în cauză își aliniază practicile cu cerințele prevăzute la art. 8 din Convenția, pe măsură ce iese din prezenta hotărâre și să respecte strict condițiile stabilite de legislația Țărilor de Jos privind interceptarea conversațiilor telefonice. În acest scop, hotărârea Curții a fost publicată în diferite jurnale juridice (Cazurile europene pentru drepturile omului , 2007/145, pp.1413-17; Rechtspraak van de Week, 2008/93, p.56; Nederlands Juristenblad, 2007, p. 2171), a fost trimisă în instanțe și a fost menționată în cartea Actualiteiten Zakboek Strafvording voor de opsporingsambtenaar (2008), precum și în manualul privind investigațiile penale speciale ( Handboek bijzondere opsporingsbevoegdheden) care este utilizat în formarea ofițerilor de poliție. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos au respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)105

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Van Vondel against the Netherlands

(Application No. 38258/03, judgment of 25 October 2007, final on 25 January 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found in this case concerns the interception of the applicant’s telephone conversations by a private person with the help of the police without a legal basis (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)105

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Van Vondel against the Netherlands

Introductory case summary

This case concerns a breach of the right to respect for the private life and correspondence of the applicant, a police officer, due to the unlawful interception of certain of his telephone conversations by a private individual with the assistance of the police (violation of Article 8).

In January 1996 criminal proceedings were instituted against the applicant for perjury on the basis of statements he had made under oath before a parliamentary inquiry in October 1995. In addition to the parliamentary inquiry, a special team of the National Criminal Investigation Department (

Rijksrecherche

) conducted, in 1995, an internal fact-finding inquiry into the operation methods of the Regional Criminal Intelligence Service, for which the applicant had worked between 1989 and 1994. In the course of this fact-finding inquiry, covert recordings of telephone conversations between a certain Mr R. and the applicant were made. Some parts of these recordings were used,

inter alia

, as evidence in the criminal proceedings. On 5/03/2002 the Court of Appeal convicted the applicant of perjury before the parliamentary inquiry and of having repeatedly sought to intimidate the (potential) witness Mr R. It sentenced him to three months’ imprisonment, suspended for two years.

The Court considered that, although the recordings had been made voluntarily by and on the initiative of the individual concerned, the equipment had been provided by the authorities, who had, on at least one occasion, given him specific instructions as to what information should be obtained from the applicant. The Court noted that the police were conducting an internal inquiry with a view to establishing the facts concerning certain methods of investigation and that, in this specific context, they were not authorised by law to use certain investigatory powers such as the covert recording of (telephone) conversations.

I.

Individual measures

The European Court made no award for just satisfaction, as the applicant had submitted no claim

.

On 10/02/2009 the Supreme Court reduced his conditional term of imprisonment to two months in revised proceedings following the Court’s judgment. Furthermore, the recordings and transcripts of the telephone conversations are no longer in the applicant’s case file. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The case presents similarities to that of M.M. (see Resolution CM/ResDH(2007)130

,

adopted on 31/10/2007), which also concerned unlawful telephone interceptions by a private individual with the assistance of the police, but in the context of a criminal investigation.

As the incident in the present case was an isolated one, the Dutch authorities do not find it necessary to amend the existing law or to create a special legal basis for taping and recording of telephone conversations in a fact-finding enquiry.

The Dutch authorities considered that, given the direct effect of the Court’s judgments in the Netherlands, all courts and authorities concerned are expected to align their practice with the Convention’s requirements under Article 8 as they emerge from the present judgment and also to respect strictly the conditions set forth by the Netherlands legislation on interception of telephone conversations. For this purpose, the Court’s judgment was published in various legal journals (

European Human Rights Cases

, 2007/145, pp.1413-17;

Rechtspraak van de Week,

2008/93, p.56;

Nederlands Juristenblad,

2007, p. 2171), was sent out to courts, and was mentioned in the book

Actualiteiten Zakboek Strafvordering voor de opsporingsambtenaar

(2008), as well as in the manual on special criminal investigations (

Handboek bijzondere opsporingsbevoegdheden)

which is used in the training of police officers.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with their obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies.