CASE OF LE STUM AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)93 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Le Stum împotriva Franței (documentul nr. 17997/02, hotărârea din 4 octombrie 2007, finală la 4 ianuarie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un tribunal imparțial (violația articolului 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligația în temeiul articolului 46 alin. (1) din Convenție care să respecte hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și prin examinarea deciziei luate în cazul Le Stum în cadrul celei de-a 1035-a ședințe a deputaților miniștri (17 septembrie 2008), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)93 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Le Stum împotriva Franței Rezoluția inițială Acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un tribunal imparțial (violația articolului 6 alineatul (1). În calitate de administrator al unei societăți în primul rând sub redresare judiciară și ulterior în lichidare, reclamantul a fost ordonat prin o hotărâre din 1997 care a devenit finală în 2001 să sprijine personal datoriile societății din cauza eșecurilor de management pentru care a fost responsabil (responsabilitate pentru active insuficiente). Curtea Europeană a remarcat că ar putea exista îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței care a condamnat reclamantul, în calitate de judecător de insolvență, responsabil în temeiul legii de monitorizare a gestionării societății în timpul procedurii de insolvență, a prezis apoi această instanță. Curtea a examinat apoi dacă aceste îndoieli sunt „obiectiv motivate” în aceste circumstanțe. Curtea a considerat că acestea au fost motivate, deoarece judecătorul a fost condus să își formeze propriul aviz cu privire la cazul examinat de către instanță înaintea procesului în timpul procedurii de insolvență. În fața Curții Europene, reclamantul a solicitat compensarea pentru prejudiciu material care corespunde sumei plătite efectiv în temeiul hotărârii împotriva acestuia (peste 6 000 EUR), însă Curtea a respins această cerere din cauza faptului că nu putea specula în ceea ce privește rezultatul procedurii în cauză nu a avut loc încălcarea. Sumele datorate de către reclamant în temeiul hotărârii au fost de fapt imputabile societății în lichidare. În aceste circumstanțe și având în vedere principiul certitudinii juridice, reluarea procedurii nu părea necesară. De asemenea, Curtea a susținut că constatarea unei încălcări a constituit o satisfacție suficientă în ceea ce privește prejudiciile morale. II. Măsurile generale Hotărârea unei încălcări în acest tip de proceduri depinde de o apreciere caz la caz, având în vedere funcțiile judecătorului de insolvență în contextul procedurii de insolvență. Cu toate acestea, după cum a subliniat Curtea ca considerent subsidiară (§33), legea a fost modificată și acum când, așa cum este cazul în prezent, o instanță este obligată să se pronunțe asupra responsabilității potențiale ale managerului pentru insuficiența activelor, judecătorul insolvenței nu poate face parte din banca de audiere a cazului și nu poate participa la deliberări (Legea nr. 2005-845 din 26/07/2005; Articolul L651-3 din Codul Comercial. Au fost luate măsuri similare cu privire la alte cazuri de responsabilitate și condamnare ordonată de o instanță împotriva administratorilor (obligația de a îndeplini datoriile societății - Articolul L652-5; faliment personal și alte interdicții - Articolul L653-7). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că a executat hotărârea în sensul că a luat măsuri individuale pentru remedierea, în măsura posibilului, a prejudiciului susținut de reclamant și în sensul că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, în consecință, obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)93

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Le Stum against France

(Application No. 17997/02, judgment of 4 October 2007, final on 4 January 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a breach of the applicant’s right to an impartial tribunal (violation of Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken in the Le Stum case at the 1035th meeting of the Ministers’ Deputies (17 September 2008), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)93

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Le Stum against France

Introductory case summary

This case concerns a breach of the applicant’s right to an impartial tribunal (violation of Article 6, paragraph

1). As the manager of a company first under judicial recovery and subsequently in liquidation, the applicant was ordered by a 1997 judgement which became final in 2001 to personally to support the company’s debts due to management failures for which he was responsible (responsibility for insufficient assets). The European Court noted that there might be doubts on the impartiality of the court which condemned the applicant, as the insolvency judge, who was responsible under the law for monitoring the management of the company during the insolvency proceedings, had then presided over this court. The Court then examined whether those doubts were "objectively reasoned" under the circumstances. The Court considered that they were reasoned, as the judge had been led to form his own opinion on the case examined by the court prior to the trial during the insolvency proceedings.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The Court awarded no just satisfaction in this case.

b) Individual measures

Before the European Court, the applicant claimed compensation for the pecuniary damage corresponding to the amount he actually paid pursuant to the decision against him (over 6 000 EUR), but the Court rejected this request on the ground that it could not speculate as to the outcome of the proceedings at issue had the violation not taken place. The sums owed by the applicant under the judgment were actually attributable to the company under liquidation. Under those circumstances and in the light of the principle of legal certainty, re-opening of the proceedings did not seem necessary.

The Court also held that the finding of a violation constituted sufficient just satisfaction in respect of non

‑

pecuniary damage.

II.

General measures

The finding of a violation in this kind of proceedings depends on a case-by-case appreciation in the light of the functions of the insolvency judge in the context of the insolvency proceedings. However, as noted by the Court as a subsidiary consideration (§33), the law has been amended and now when, as in the present case, a court is required to rule on a manager’s potential responsibility for the insufficiency of assets, the insolvency judge may neither be part of the bench hearing the case nor take part in the deliberations (Law No. 2005-845 of 26/07/2005; Article L651-3 of the Commercial Code). Similar measures have been taken concerning other cases of responsibilities and sentences ordered by a court against managers (obligation to meet the company’s liabilities - Article L652-5; personal bankruptcy and other prohibitions - Article L653-7).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that it has executed the judgment in that it has taken individual measures to redress as far as possible the prejudice sustained by the applicant and in that the general measures adopted will prevent similar violations and that France has accordingly fulfilled its obligations pursuant to Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies