Rezoluția CM/ResDH(2010)85 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mazeliat împotriva Franței (Recherche n 5356/04, Hotărârea din 27 iunie 2006, definitivă la 23 octombrie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor reclamantului, acesta din urmă, considerat deținător al unui bun care era de fapt proprietatea la … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.
În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este necesar, o hotărâre a Curții, prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.
Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)85 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mazelie împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei În 1966, reclamantul a dobândit o proprietate situată pe teritoriul unui fost castel feudal. Această proprietate, pe care a construit în 1967 o casă, situată pe un platou înconjurat de ziduri. Având în vedere că municipalitatea a fost în mod eronat proprietarul acestor ziduri, se poate considera că a atribuit responsabilitatea pentru repararea acestora. Acest lucru a condus la un proces îndelungat care a afectat valoarea de piață a proprietăților reclamantului și capacitatea acestuia de a dispune de acestea.
Or, este astăzi clar, după cum au recunoscut instanțele franceze, că mrejele în cauză sunt proprietatea de la … În special, Comisia a avut dificultăți în a înțelege că statul, desemnat încă din 1973 în intervenție forțată în instanță, al cărui scop era tocmai acela de a determina proprietarul zidurilor în cauză, nu a ajuns la această concluzie devreme și a văzut în această atitudine o gravă neglijență administrativă care a avut consecințe grave asupra reclamantului. În ceea ce privește respectarea bunurilor reclamantului pe baza unei erori de drept pe deplin imputate autorităților, Curtea a considerat că aceasta nu se baza pe o bază legală suficientă.
Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale detaliate ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale proaspete & despădurire Total 000 EUR 000 EUR Plătit la 25/03/2008 b) Măsuri individuale În fața Curții Europene, reclamantul a solicitat o satisfacție echitabilă prin compensarea tuturor prejudiciilor materiale care rezultă din încălcare. El a solicitat anularea tuturor hotărârilor și deciziilor tribunalelor franceze, restituirea casei și a terenului a cărui proprietate a pierdut-o între timp, o compensație pentru pierderea de mai multe ori în timpul lucrărilor efectuate pe proprietatea sa, precum și a pierderilor diverse legate de exploatarea unei invenții despre care era autorul.
Curtea a amintit că constatarea de încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la care a fost pronunțată avea legătură nici cu vânzarea forțată a proprietății reclamantului, nici cu daunele cauzate de la . Prin urmare, plata unei sume către aceste titluri a fost exclusă. Comisia a considerat, de asemenea, că nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată a convenției și pierderea profiturilor pe care reclamantul le-ar fi putut obține din comercializarea invenției și a proprietății brevetelor sale și din taxele pe care le-a angajat pentru protecția acestora. Prin urmare, Curtea Europeană a respins toate pretențiile reclamantului în ceea ce privește prejudiciul material, în schimb Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de chin și tensiunea generată pe o perioadă foarte lungă de timp.
II. Măsuri generale Guvernul consideră că încălcarea constatată rezultă dintr-o eroare izolată, nu dintr-o defecțiune structurală a sistemului de inventariere a bunurilor de la . Ministerul Economiei a indicat, în special, că tabloul general al proprietăților de la … (§29 din Tribunalul de Primă Instanță) de acest tip nu se repetă, în special la adresa autorităților competente s-a apelat la constatarea încălcării la care a ajuns Curtea, astfel încât acestea să țină seama în mod direct de acest lucru. La hotărârea Curții Europene a fost difuzată autorităților în cauză, în special autorităților locale, și a fost pus pe site-ul web al Ministerului de Interne. De asemenea, în cadrul unei reviste juridice foarte difuzate pe lângă administrație și autoritățile locale, a fost publicat pe site-ul internet al Curții de Casație (a se vedea mai jos, Observatorul Dreptului European).
În cele din urmă, având în vedere durata procedurilor, autoritățile franceze reamintesc faptul că au fost luate numeroase măsuri pentru a evita durata excesivă a procedurilor, astfel încât acestea să fie administrative (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2008)12 în cauza Raffi/Franța și alte 30 de cauze) sau civile (a se vedea Rezoluția finală CM/ResDH(2008)39 în cauza C.R. Împotriva Franței și împotriva altor 9 cauze. III. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că: … Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)85 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Mazélié contre France (Requête n o 5356/04, arrêt du 27 juin 2006, définitif le 23 octobre 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte au droit au respect des biens du requérant, ce dernier, tenu pour propriétaire d’un bien qui était en réalité la propriété de l’Etat, s’étant vu attribuer la responsabilité de réparations sur ce bien (violation de l’article 1er du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;
S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)85 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Mazélié contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une atteinte au droit au respect des biens du requérant (violation de l’article 1er du Protocole n o 1). En 1966, le requérant a acquis une propriété située sur l’emplacement d’un ancien château féodal. Cette propriété, sur laquelle il a construit en 1967 une maison, reposait sur un plateau entouré de remparts. Tenu à tort par la municipalité pour propriétaire de ces remparts, il s’est vu attribuer la responsabilité de leur réparation. Cela a donné lieu a un long contentieux qui a affecté la valeur marchande des propres biens du requérant et sa capacité d’en disposer.
Or, il est aujourd’hui clair, comme l’ont reconnu les juridictions françaises, que les remparts litigieux sont la propriété de l’Etat et qu’il revient à celui-ci d’en assurer la maintenance. La Cour européenne s’est étonnée qu’il ait fallu plus de 30 ans et plusieurs procédures pour parvenir à un constat qui semblait relever de l’évidence. Elle a en particulier eu des difficultés à comprendre que l’Etat, assigné dès 1973 en intervention forcée dans l’instance dont l’objet était précisément de déterminer le propriétaire des remparts litigieux, ne soit pas parvenu de bonne heure à cette conclusion. Elle a vu dans cette attitude une grave négligence administrative qui a eu d’importantes conséquences préjudiciables pour le requérant.
L’ingérence dans le droit au respect des biens du requérant reposant sur une erreur de droit entièrement imputable aux autorités, la Cour a estimé qu’elle ne s’appuyait pas sur une base légale suffisante. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 25 000 euros 25 000 euros 50 000 euros Payé le 25/03/2008 b) Mesures individuelles Devant la Cour européenne, le requérant a demandé une satisfaction équitable en compensation de l’ensemble du préjudice matériel découlant selon lui de la violation.
Il a demandé l’annulation de tous les jugements et décisions des tribunaux français, la restitution de la maison et du terrain dont il a entre-temps perdu la propriété, une compensation pour la perte de jouissance d’un belvédère démoli au cours des travaux effectués sur sa propriété, et des pertes diverses liées à l’impossibilité d’exploiter une invention dont il était l’auteur. La Cour a rappelé que le constat de violation de l’article 1er du Protocole n o 1 auquel elle était parvenu n’avait trait ni à la vente forcée de la propriété du requérant, ni aux dégâts causés par l’Etat sur celle-ci. L’allocation d’une somme à ces titres a donc été exclue. Elle a par ailleurs estimé qu’aucun lien de causalité ne se trouvait établi entre la violation constatée de la Convention et la perte des bénéfices que le requérant aurait pu tirer de la commercialisation de son invention et de la propriété de ses brevets, et les frais qu’il avait engagés pour la protection de ceux-ci.
Elle a donc rejeté la totalité des prétentions du requérant au titre du préjudice matériel. En revanche, la Cour européenne a alloué au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral causé par l’angoisse et la tension générées pendant une très longue durée. II. Mesures générales Le gouvernement considère que la violation constatée résulte d’une erreur isolée, et non d’un dysfonctionnement structurel du système d’inventaire des biens de l’Etat. Le Ministère de l’Economie a indiqué en particulier que le tableau général des propriétés de l’Etat ne comportait pas d’historique des biens mais était remis à jour chaque année, ce qui pouvait expliquer que la propriété jouxtant celle du requérant ait pu « disparaître » de ce fichier qui est différent chaque année.
En vue d’éviter qu’une « grave négligence administrative » (§29 de l’arrêt) de ce type ne se reproduise, l’attention des autorités compétentes a été appelée sur le constat de violation auquel la Cour est parvenu, afin qu’elles en tiennent compte directement. L’arrêt de la Cour européenne a notamment été diffusé aux autorités concernées, en particulier aux collectivités locales, et a été mis sur le site intranet du Ministère de l’intérieur. L’arrêt a aussi été présenté dans « Médiateur Actualités, le journal du Médiateur de la République » n o 23, novembre 2006 et a fait l’objet d’un commentaire dans une revue juridique fortement diffusée auprès de l’administration et des collectivités locales.
Il est publié sur le site Internet de la Cour de cassation (rubrique « Observatoire du Droit européen »). Enfin, eu égard à la durée des procédures, les autorités françaises rappellent que de nombreuses mesures ont été prises afin d’éviter des durée excessives de procédures, qu’elles soient administratives (voir résolution finale CM/ResDH(2008)12 dans l’affaire Raffi contre France et trente autres affaires) ou civiles (voir résolution finale CM/ResDH(2008)39 dans l’affaire C.R. contre France et 9 autres affaires). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle ne s’impose au-delà du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.