Pélissier și Sassi împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)95 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Peliore și Sassi împotriva Franței (Recherche n 25444/94, Hotărârea Marii Camere din 25 martie 1999) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la încălcarea dreptului la respectarea dreptului la apărare, precum și durata excesivă a procedurilor penale [încălcarea articolului 6 alineatele (3) și (1) ] (a se vedea detaliile în lit. (a) ]; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d'acument. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)95 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Peliose și Sassi/Franța Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, Curtea a hotărât să reconsidere faptele reproșate reclamanților.

Această recalificare a fost privită de Curte ca o încălcare a dreptului acestora de a fi informat în detaliu cu privire la natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva lor, precum și la dreptul acestora de a dispune de timpul și de facilitățile necesare apărării lor (încălcarea articolului 6 alineatele (3) literele (a) și (b) din convenție). Curtea a sancționat, de asemenea, durata excesivă a procedurii penale în cauză [art. 6 alineatul (1) ] Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale și morale Costuri & cheltuieli totale 180 000 F (90 000 F pentru fiecare solicitant) 140 000 F (70 000 F pentru fiecare reclamant 320 000 F (160 000 F pentru fiecare solicitant) Plătit la 07/07/1999 și la 28/12/1999 pentru dobânzi de întârziere b) Măsuri individuale Condamnarea pronunțată împotriva reclamanților este considerată nulă și neavenită, astfel cum se indică în buletinul informativ nr. 1 din cazierul lor judiciar.

Această mențiune implică faptul că condamnarea în cauză nu mai poate produce niciun efect penal și că aceasta nu mai trebuie să figureze pe buletinul nr. 2 al cazierului judiciar, singur la dispoziția administrațiilor și persoanelor juridice; prin urmare, reclamanții sunt considerați ca fiind niciodată condamnați. În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Hotărârea Curții a făcut obiectul unei note de informare la data de 5 iulie 1999 adresată prim-președinților Curții și procurorilor generali în apropierea Cu r ilor de apel în vederea difuzării sale generale. Un număr larg de extrase din hotărârea a fost, de asemenea, publicat în buletinul de informare al Cu r ii de Casaie.

În plus, au fost adoptate măsurile generale necesare pentru a evita durata excesivă a procedurilor penale în ansamblul lor și au fost detaliate în alte cauze (a se vedea Rezoluția CM/ResDH(2007) 39). Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)95 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Pélissier et Sassi contre France (Requête n o 25444/94, arrêt de Grande Chambre du 25 mars 1999) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent une atteinte au droit au respect des droits de la défense ainsi que la durée excessive d’une procédure pénale (violations de l’article 6, paragraphes 3 et 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)95 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Pélissier et Sassi contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire a trait à la requalification, par la Cour d’appel, durant son délibéré, de faits reprochés aux requérants. Cette requalification a été regardée par la Cour comme une atteinte au droit de ces derniers à être informé de manière détaillée de la nature et de la cause de l’accusation portée contre eux ainsi qu’à leur droit à disposer du temps et des facilités nécessaires à leur défense (violation de l’article 6 paragraphes 3 a) et b) de la convention).

La Cour a également sanctionné la durée excessive de la procédure pénale en cause (article 6 paragraphe 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel et moral Frais & dépens Total 180 000 F (90 000 F à chaque requérant) 140 000 F (70 000 F à chaque requérant 320 000 F (160 000 F à chaque requérant) Payé le 07/07/1999 et le 28/12/1999 pour les intérêts de retard b) Mesures individuelles La condamnation prononcée à l’encontre des requérants est réputée nulle et non avenue ainsi que cela est indiqué sur le bulletin n o 1 de leur casier judiciaire. Cette mention implique que la condamnation en cause ne peut plus produire aucun effet sur le plan pénal et qu’elle ne doit plus figurer sur le bulletin n o 2 du casier judiciaire, seul accessible aux administrations et personnes morales.

Les requérants sont donc, de ce fait, considérés comme n’ayant jamais été condamnés. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales L’arrêt de la Cour a fait l’objet d’une note d’information en date du 5 juillet 1999 adressée aux Premiers Présidents des Cours d’appels et aux Procureurs généraux près les Cours d’appel en vue de sa diffusion générale. Un large extrait de l’arrêt a également été publié dans le bulletin d’information de la Cour de cassation. Par ailleurs, les mesures générales requises pour éviter la durée excessive des procédures pénales dans leur ensemble ont été adoptées. Elles ont été détaillées dans d’autres affaires (cf la Résolution CM/ResDH(2007)39).

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.