CASE OF PIERI AND DJAOUI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)123 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Pieri și Djaoui împotriva Franței (Declarația nr. 7091/04, hotărârea din 26 iulie 2007, finală la 26 octombrie 2007 Cererea nr. 5107/04, hotărârea din 4 octombrie 2007, finală la 4 ianuarie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului la un proces echitabil datorită prezenței comisarului guvernamental în deliberările Conseil d’Etat (art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)123 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Pieri și Djaoui împotriva Franței Cazul introductiv Aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului la un proces echitabil din cauza prezenței comisarului guvernamental la deliberările Consiliului d’Etat În cazul Djaoui, reclamantul a obținut prin hotărârea instanței din 2001 înlăturarea unei interdicții privind ocuparea surveghetorului, după care a solicitat, în mod eșuat, să se înregistreze la Asociația de Surveghetori de Experți. El a contestat acest refuz în cadrul procedurii contestate înainte de Conseil d’Etat, care și-a respins apelul în 2003. În cazul Pieri, procedura contestată înainte de Conseil d’Etat se referă la cererile reclamantului pentru o pensie de invaliditate, din care a fost refuzat beneficiul de către o hotărâre care a devenit finală în 2003. Plăți de justă satisfacție și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Nume și numărul de cerere Prejudiciu material Costuri și cheltuieli morale Djaoui (5107/04) 500 euro 500 euro Plătit la 6/03/2008 b) Măsuri individuale 1) Cazul lui Djaoui: În cererea sa de satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele materiale presupuse, reclamantul a solicitat o sumă care a afirmat că corespunde pierderilor financiare cauzate de terminarea forțată a activității sale (pierderea buninței, pierderea mijloacelor, plata de lichidare a angajaților). Cu toate acestea, Curtea Europeană a respins aceste afirmații din cauza faptului că nu a putut vedea nicio legătură de cauzalitate între daunele presupuse și încălcarea. În plus, în fața Comitetului de Miniștri, reclamantul nu a formulat nicio cerere prin intermediul unor măsuri individuale. Curtea Europeană a constatat, de asemenea, că prejudiciile morale suportate de reclamant din cauza încălcării au fost acoperite în mod corespunzător de concluzia Curții cu privire la o încălcare. 2) Cazul Pieri În cererea sa pentru satisfacție în ceea ce privește presupusele daune materiale, reclamantul a solicitat o sumă care a afirmat că corespunde pensiei de invaliditate pe care se presupune că le-a refuzat de către procedura națională în cauză. Curtea Europeană a susținut că nu ar putea specula în ceea ce privește rezultatul probabil al procedurii contestate, dacă nu s-a constatat încălcarea și, prin urmare, a respins această afirmație. Conseil d’Etat În ceea ce privește posibilele prejudiciu material pe care nici Curtea, nici Comitetul de Miniștri nu au putut specula, reclamantul a avut posibilitatea de a se referi la autoritatea administrativă adecvată orice cerere de compensare în ceea ce privește timpul material. Ar putea fi cazul că, pentru a ajunge la o decizie, administrația ar fi motivată să reevalueze situația reclamantului și să ia o nouă decizie care ar fi recursabilă în fața instanțelor administrative. Autoritățile franceze subliniază faptul că aceste instanțe aplică direct Convenția și vor ține seama de această hotărâre. În sfârșit, Curtea Europeană a susținut că prejudiciile morale suportate de reclamant au fost remediate în mod corespunzător prin constatarea unei încălcări. II. Măsuri generale Aceste cazuri sunt comparabile cu cele ale lui Kress și cu alte cazuri similare, ale căror analiză a fost încheiată având în vedere măsurile generale adoptate ulterioare perioadei în cauză. Pentru detaliile măsurilor adoptate, a se vedea Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)44 (înainte de Conseil d’Etat) , părțile au dreptul de a solicita acum ca comisarul guvernamental -renumit raportor public - să nu fie prezent la deliberări și să fie în mod corespunzător informat de această posibilitate . Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate în aceste cazuri vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)123

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Pieri and Djaoui against France

(Application No. 7091/04, judgment of 26 July 2007, final on 26 October 2007

Application No. 5107/04, judgment of 4 October 2007, final on 4 January 2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in these cases concerns an infringement of the right to a fair trial owing to the Government Commissioner’s presence in the deliberations of the

Conseil d’Etat

(Article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)123

Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Pieri and Djaoui against France

Introductory case summary

These cases concern infringement of the right to a fair trial owing to the Government Commissioner’s presence at the deliberations of the

Conseil d’Etat

(violations of Article 6, paragraph 1).

In the Djaoui case, the applicant had obtained by court ruling of 2001 the removal of a ban on engaging in the occupation of surveyor, following which he had unsuccessfully applied for re-registration with the Expert Surveyors’ Association. He challenged this refusal in the contested proceedings before the

Conseil d’Etat

, which dismissed his appeal in 2003.

In the Pieri case, the contested proceedings before the

Conseil d’Etat

concerned the applicant’s claims for a disability pension, of which he had been refused the benefit by a judgment which became final in 2003.

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Djaoui (5107/04)

-

-

1

500 euros

1

500 euros

Paid on 6/03/2008

b) Individual measures

1) Djaoui case:

In his claim for just satisfaction in respect of the alleged material damage, the applicant sought an amount which he said corresponded to the financial losses caused by the forced termination of his activity (loss of goodwill, loss of means, employees’ severance pay). The European Court nevertheless dismissed these claims on the ground that it could see no causal link between the alleged damage and the violation. Furthermore, before the Committee of Ministers, the applicant made no request by way of individual measures.

The European Court also found that the non-pecuniary damage sustained by the applicant because of the violation was adequately covered by the Court’s finding of a violation.

2) Pieri case

:

In his claim for just satisfaction in respect of the alleged material damage, the applicant sought an amount which he said corresponded to the disability pension which he was allegedly denied by the national proceedings at issue. The European Court held that it could not speculate as to the likely outcome of the contested proceedings had the violation not occurred, and consequently dismissed this claim.

The applicant could if he wished lodge a fresh pension claim. According to the French authorities, given the general measures adopted, a similar violation would be improbable if new proceedings went as far as the

Conseil d’Etat

.

Concerning possible pecuniary damage on which neither the Court nor the Committee of Ministers was able to speculate, the applicant had the possibility of referring to the appropriate administrative authority any compensation claim in respect of the material time. It might be the case that, in order to reach a decision, the administration would be prompted to reassess the applicant’s situation and to take a new decision which would be appealable before the administrative courts. The French authorities emphasise that these courts apply the Convention directly and will take account of this judgment.

Lastly, the European Court held that the non-pecuniary damage incurred by the applicant was adequately remedied by the finding of a violation.

II.

General measures

The present cases are comparable to that of Kress and to other similar cases, the examination of which was concluded having regard to the general measures adopted subsequent to the time-span of the present cases. For the details of the measures adopted, see Final Resolution CM/ResDH(2007)44 (before the

Conseil d’Etat

, the parties are now entitled to request that the Government Commissioner -renamed Public Rapporteur- should not be present at the deliberations, and are duly informed of this possibility).

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken in these cases will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies