CASE OF TUM HABER SEN AND CINAR AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2010)117 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tüm Haber Sen și Çınar împotriva Turciei (domanda nr. 28602/95, hotărârea din 21/02/2006, finală din 21/05/2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la dizolvarea sindicatului solicitant, doar din cauza faptului că a fost fondată de funcționari (violarea articolului 11) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)117 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea în cazul Tüm Haber Sen și Çınar împotriva Turciei Acest caz se referă la dizolvarea sindicatului reclamant în 1995, numai din cauza faptului că, în timpul material, legislația turcă nu permite funcționarilor să formeze sindicate, în ciuda ratificarii Turciei a Convenției nr. 87 privind Organizația Internațională a Muncii, care prevede un astfel de drept. Curtea Europeană, având în vedere, de asemenea, Carta Socială Europeană, a constatat că o astfel de interdicție absolută nu a îndeplinit o „necesitate socială de presă”, în special ca nimic nu a arătat că sindicatul reclamant reprezintă o amenințare. Având în vedere lipsa unor dispoziții legislative clare privind acest subiect și modul larg în care instanța turcă a interpretat restricțiile privind drepturile sindicale ale funcționarilor publici, Curtea a constatat că Turcia nu a respectat obligația sa pozitivă de a asigura bucuria drepturilor sindicale solicitante (violația articolului 11). Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Întrucât reclamanții nu au prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul limită, Curtea a hotărât să nu acorde nicio sumă în acest sens. b) Măsuri individuale În conformitate cu noua lege privind uniunile de serviciu public (a se vedea mai jos), sindicatul reclamant poate fi restabilit. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Sindicatul reclamant a fost activ din 1992 până în mai 1995, când a fost dizolvat. Interdicția privind formarea sindicatului a funcționarilor a fost respinsă prin modificări legislative efectuate la scurt timp după faptele de la originea acestui caz. S-au făcut o serie de amendamente constituționale și legislative în scopul de a permite funcționarilor să formeze sindicate. Articolele 51 (modificate în octombrie 2001) și 53 (modificate în iulie 1995) din Constituție permit acum ca funcționarii să devină membri ai sindicatului. art. 53 alineatul (3) prevede că „sindicatele și organizațiile lor superioare care vor fi create de funcționari publici [...], pot apela la autoritățile judiciare în numele membrilor lor și pot organiza reuniuni de negociere colectivă cu administrația în conformitate cu obiectivele lor”. În plus, Legea nr. 4688 privind unitățile de serviciu public, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 5198 din 24 iunie 2004, garantează libertatea sindicală a funcționarilor publici, astfel încât să poată „apăra interesele lor economice, sociale și profesionale” (articolele 1 și 14). art. 18 impune o interdicție generală împotriva oricărui act discriminatoriu de către angajatorii care ar putea risca să submineze libertatea sindicală în materie de ocupare a forței de muncă. În special, respingerea unui funcționar pe motivul afiliației sale la un sindicat sau participarea la activități sindicale în afara orelor de muncă (sau cu consimțământul angajatorului, în termen de timp de muncă) este interzisă prin art. 18§1. Hotărârea Curții Europene în acest caz a fost tradusă în turc și trimisă autorităților în cauză. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Turcia și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)117

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Tüm Haber Sen and Çınar against Turkey

(Application No. 28602/95, judgment of 21/02/2006, final on 21/05/2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the dissolution of the applicant trade union on the sole ground that it had been founded by civil servants (violation of Article 11) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)117

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Tüm Haber Sen and Çınar against Turkey

Introductory case summary

This case concerns the dissolution of the applicant trade union in 1995, solely on the ground that at the material time Turkish law did not allow civil servants to form trade unions, despite Turkey’s ratification of International Labour Organisation Convention No. 87 providing such a right.

The European Court, also considering the European Social Charter, found that such an absolute prohibition did not meet a “pressing social need”, not least as nothing showed that the applicant trade union represented a threat. In view of the lack of clear legislative provisions on the subject and the broad manner in which the Turkish courts had interpreted the restrictions on civil servants’ trade union rights, the Court found that Turkey had failed to comply with its positive obligation to secure the enjoyment of the applicant trade union’s rights (violation of Article 11).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

As the applicants submitted no request for just satisfaction within the time-limit, the Court decided not to award any sum in this respect.

b) Individual measures

Under the new law on civil service unions (see below), the applicant trade union may be re-established. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

The applicant trade union was active from 1992 until May 1995, when it was dissolved. The prohibition on civil servants’ forming trade unions was lifted by legislative amendments made shortly after the facts at the origin of this case.

A number of constitutional and legislative amendments have been made with the aim of allowing civil servants to form trade unions. Articles 51 (as amended in October 2001) and 53 (as amended in July 1995) of the Constitution now allow civil servants to found and to become members of trade unions. Article 53, paragraph 3, provides that “the unions and their higher organisations to be established by civil servants [...], may appeal to the judicial authorities on behalf of their members and may hold collective bargaining meetings with the administration in accordance with their aims”.

In addition, Law No. 4688 on civil service unions, as amended by Law No. 5198 of 24 June 2004, guarantees trade union freedom to civil servants so that they may “defend their economic, social and professional interests” (Article 1 and 14). Article 18 imposes a general prohibition against any discriminatory act by employers which could risk undermining union freedom in employment matters. In particular, dismissing a civil servant on the ground of his or her affiliation to a union or participation in union activities outside working hours (or with the employer’s consent, within working hours) is prohibited by Article 18§1.

The European Court’s judgment in this case was translated into Turkish and sent out to the authorities concerned.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies