MANENC c. FRANCE

MANENC c. FRANCE (CtEDO, 2010)

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 66686/09 prezentată de Jean-Claude MANENC împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 21 septembrie 2010 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președintele Jean-Paul Costa, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, Ganna Yudkivska, judecători; și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 noiembrie 2009, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FACUTă de reclamant, dl Jean-Claude Manenc, este un cetățean francez, născut în 1955 și rezident în Aramon. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul a trăit douăzeci și șase de ani cu domnul D., funcționar spitalicesc ca el, cu care a prezentat un pact civil de solidaritate în 2004. Dl D. a decedat la 8 septembrie 2009. În plus față de fondul de pensii suplimentar al agenților care nu sunt titulari ai statului și ai colectivităților locale (ISPANTEC mai întâi), beneficiul unei pensii de inversare. Prin scrisorile din 13 octombrie 2009 pentru IRCANTEC și din 30 noiembrie 2009 pentru CNRACL, cererile sale au fost respinse, pe motiv că nu erau îndeplinite condițiile unei căsătorii regulate și identificate printr-un act de căsătorie. În consecință, reclamantul trimite scrisori diferitelor autorități interne (Președinția Republicii, Înalta autoritate de combatere a discriminării și pentru egalitate, Ombudsmanul Republicii Europene și Ombudsmanul European, Parlamentar) și sesizează în același timp Curtea. Codul de securitate socială Dispozițiile relevante în acest caz din Codul de securitate socială sunt redactate după cum urmează Articolul L 353-1 În cazul decesului asiguratului, soțul supraviețuitor are dreptul la o pensie de inversare de la o vârstă și în condiții stabilite prin decret dacă resursele sale personale sau cele ale gospodăriei nu depășesc plafoanele stabilite prin decret. (...) Articolul L. 353-3 Soțul divorțat este asimilat unui soț supraviețuitor pentru aplicarea articolului L. 353-1. Atunci când asiguratul este recăsătorit, pensia de corecție la care este susceptibil să-și deschidă dreptul la deces, în temeiul articolului L 353-1, este partajată între soțul supraviețuitor și soțul/soțiile anterioare divorțate proporțional cu durata respectivă a fiecărei căsătorii. Această împărțire se efectuează în momentul lichidării drepturilor primului dintre aceștia care solicită acest lucru. (...) Codul civil art. 220 din Codul civil este astfel redactat Fiecare dintre soți are competența de a încheia singur contractele care au ca obiect întreținerea gospodăriei sau educația copiilor: orice datorie astfel contractată de unul dintre soți îl obligă pe celălalt în solidar. Cu toate acestea, solidaritatea nu are loc pentru cheltuieli vădit excesive, având în vedere stilul de viață al gospodăriei, utilitatea sau inutilitatea operațiunii, buna sau rea credință a terțului contractant. Aceasta nu are loc, de asemenea, în cazul în care nu au fost încheiate cu acordul ambilor soți, pentru achizițiile cu temperament sau pentru împrumuturi, cu excepția cazului în care acestea din urmă se referă la sume modeste necesare pentru nevoile vieții curente. Articolele 515-1-515-3-1 din Codul civil se citesc după cum urmează art. 515-1 Un pact civil de solidaritate este un contract încheiat de două persoane fizice majore, de sex diferit sau de același sex, pentru a-și organiza viața comună. art. 515-2 Nu poate exista un pact civil de solidaritate: între ascendent și descendent direct, între aliați în linie directă și între colaterali până la al treilea grad inclus; Între două persoane dintre care cel puțin una este angajată în relațiile căsătoriei; între două persoane dintre care cel puțin una este deja legată printr-un pact civil de solidaritate. art. 515-3 Persoanele care încheie un pact civil de solidaritate îl fac declarația comună grefei instanței de judecată în jurisdicția căreia își stabilesc reședința comună sau, în caz de împiedicare gravă a stabilirii acesteia, în jurisdicția căruia se află reședința uneia dintre părți. (...) Convenția prin care partenerii modifică Pactul civil de solidaritate este predată sau adresată grefei Tribunalului care a primit actul inițial pentru a fi înregistrată. (...) art. 515-3-1 Se menționează, în marja certificatului de naștere al fiecărui partener, declarația de pact civil de solidaritate, cu indicarea identității celuilalt partener. Pentru persoanele de cetățenie străină născute în străinătate, această informație se referă la un registru ținut la grefa Tribunalului de Mare Instanță din Paris. Existența convențiilor de modificare face obiectul aceleiași publicități. Pactul civil de solidaritate nu intră în vigoare între părți decât de la înregistrare, care îi conferă acesteia o dată sigură; acesta este opozabil terților numai începând cu ziua în care se realizează formalitățile de publicitate și este valabil și în cazul convențiilor de modificare. art. 515-4 stabilește principiile angajamentului partenerilor față de o viață comună, asistență materială și asistență reciprocă, precum și solidaritatea față de terți în ceea ce privește datoriile asumate pentru nevoile vieții curente. art. 515-5 prevede în special că fiecare partener păstrează, cu excepția cazului în care se prevede altfel în convenție, administrația, exercitarea și libera dispoziție a bunurilor sale personale și este ținut personal de datoriile sale. art. 515-5-1 prevede posibilitatea, în convenție, de a supune regimului subdiviziunii bunurile dobândite, împreună sau separat, de către parteneri. art. 515-5-2 precizează lista bunurilor care rămân proprietatea exclusivă a unuia dintre parteneri. art. 515-6 prevede aplicarea regulilor succesive de atribuire preferențială prin împărțire pentru transmiterea de întreprinderi. art. 515-7 stabilește condițiile de dizolvare a pactului în termenii următori Pactul civil de solidaritate se dizolvă prin decesul unuia dintre parteneri sau prin căsătoria partenerilor sau a unuia dintre aceștia; în acest caz, dizolvarea produce efecte la data evenimentului. Grefierul Tribunalului de Instanță de la locul înregistrării pactului civil de solidaritate, informat cu privire la căsătorie sau deces de către ofițerul statului civil competent, înregistrează dizolvarea și dispune efectuarea formalităților de publicitate. Pactul civil de solidaritate se dizolvă, de asemenea, prin declarația comună a partenerilor sau decizia unilaterală a unuia dintre aceștia. Partenerii care decid să pună capăt de comun acord Pactului civil de solidaritate prezintă sau adresează grefei Tribunalului de Instanță de la locul înregistrării sale o declarație comună în acest scop. Partenerul care decide să pună capăt pactului civil de solidaritate transmite acest lucru celeilalte părți. O copie a acestei notificări se înapoiază sau se adresează grefei Tribunalului de Instanță de la locul înregistrării sale. Grefierul înregistrează dizolvarea și dispune efectuarea formalităților de publicitate. Dizolvarea Pactului civil de solidaritate produce efecte, în raporturile dintre parteneri, la data înregistrării sale la grefă și este opozabilă terților din ziua în care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate. În străinătate, funcțiile conferite prin prezentul articol grefierului Tribunalului de Instanță sunt asigurate de agenții diplomatici și consulari francezi, care desfășoară sau pun în aplicare formalitățile prevăzute în al șaselea paragraf. Partenerii înșiși procedează la lichidarea drepturilor și obligațiilor care rezultă pentru ei din Pactul civil de solidaritate. În lipsa unui acord, judecătorul decide asupra consecințelor patrimoniale ale rupturii, fără a aduce atingere reparării eventualei daune suferite. Cu excepția cazului în care se convine altfel, creanțele de care partenerii au dreptul unul față de celălalt sunt evaluate în conformitate cu normele prevăzute la art. 1469; aceste creanțe pot fi compensate cu avantajele pe care titularul lor le-a putut obține din viața comună, în special prin faptul că nu contribuie la îndeplinirea obligațiilor sale în ceea ce privește necesitățile vieții curente. Jurisprudența internă relevantă Jurisprudența Consiliului Constituțional Se elaborează astfel extrasele relevante din Decizia nr. 99-419 DC a Consiliului Constituțional din 9 noiembrie 1999 privind Legea privind Pactul civil de Solidaritate 26. întrucât din aceste dispoziții, informate de dezbaterile parlamentare la sfârșitul cărora au fost adoptate, rezultă că noțiunea de viață comună nu se referă numai la o comunitate de interese și nu se limitează la cerința unei simple coabitări între două persoane; întrucât viața comună menționată de legea deferită presupune, pe lângă o reședință comună, o viață de cuplu, numai o justificare a faptului că legiuitorul a prevăzut cauze de nulitate a pactului care, fiind reluate în cazurile de împiedicare a căsătoriei în vederea prevenirii incestului, fie o încălcare a obligației de loialitate care decurge din căsătorie; (...) 67. Având în vedere, în primul rând, că pactul civil de solidaritate este un contract străin căsătoriei; întrucât, în consecință, ruptura sa unilaterală nu poate fi calificată drept "repudiere"; 68. Considerând, în al doilea rând, după cum s-a afirmat anterior, că contractele cu durată nedeterminată, categorie căreia îi aparține Pactul civil de solidaritate, pot fi întotdeauna reziliate de una dintre părți; jurisprudența Curții de Casație într-o hotărâre din 9 octombrie 1991 (e.r. Camera civilă, recurs nr. 16.111, Bull. 1991, I, n. 255), Curtea de Casație apreciază că art. 220 din Codul civil care impune soților o obligație solidară are vocația de a se aplica oricărei datorii, chiar necontractuale, care are ca obiect întreținerea gospodăriei sau educația copiilor și nu face nici o distincție între întreținerea actuală și viitoare a gospodăriei. În consecință, Curtea de Casație consideră că o datorie casnică constituie plata unor contribuții la asigurările pentru limită de vârstă, care are drept scop să permită titularului pensiei să asigure, după încetarea activității sale profesionale, întreținerea gospodăriei și, în caz de deces, întreținerea soțului supraviețuitor prin inversarea avantajului. Acest principiu a fost reafirmat ulterior, în special în termeni similari printr-o hotărâre din 4 iunie 2009 (recursul nr. 07-13.122, Bull. 2009, I, n 118). Recomandarea CM/Rec(2010)5 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării bazate pe orientarea sexuală și pe identitatea de gen (...) Comitetul de Miniștri (...) Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Curtea") și a altor instanțe internaționale, care recunosc orientarea sexuală ca motiv interzis de discriminare și contribuie la îmbunătățirea protecției drepturilor persoanelor transgenre; Reamintind că, în conformitate cu jurisprudența Curții, orice diferență de tratament, pentru a nu fi discriminatorie, trebuie să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă, adică să urmărească un scop legitim și să utilizeze mijloace care sunt în mod rezonabil proporționale cu scopul urmărit; (...) Luând act de declarația comună făcută la 18 decembrie 2008 de 66 de state, Adunării Generale a Națiunilor Unite, care condamnă încălcările drepturilor omului pe baza orientării sexuale și a identității de gen, cum ar fi asasinatele, actele de tortură, arestările arbitrare și privarea drepturilor economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul la sănătate; Subliniind că cea mai bună modalitate de a învinge discriminarea și excluziunea socială bazate pe orientarea sexuală sau pe identitatea de gen ar putea consta în adoptarea unor măsuri care să vizeze atât victimele acestor discriminări, cât și excluderi, iar publicul larg, recomandă statelor membre: (...) 24. Când legislația națională recunoaște parteneriatele înregistrate între persoane de același sex, statele membre ar trebui să urmărească ca statutul lor juridic, precum și drepturile și obligațiile lor să fie echivalente cu cele ale cuplurilor heterosexuale într-o situație comparabilă. 25. În cazul în care legislația națională nu recunoaște și nu conferă drepturi sau obligații parteneriatelor înregistrate între persoane de același sex și cupluri necăsătorite, statele membre sunt invitate să ia în considerare posibilitatea de a oferi, fără discriminare, inclusiv în ceea ce privește cuplurile de sex diferite, cuplurilor de același sex, mijloace juridice sau de altă natură pentru a răspunde problemelor practice legate de realitatea socială în care trăiesc. Bilanțul demografic 2009 al Institutului Național de Statistică și Studii Economice (INSEE) 175 000 de cupluri au ales PACS în 2009. 95% dintre acestea au fost încheiate de parteneri de sex opus GRIEF Reclamantul se plânge că beneficiul unei pensii de inversare este supus condiției de căsătorie pe care o consideră discriminatorie, în special față de persoanele care au încheiat un pact civil de solidaritate, în special atunci când sunt de același sex. Reclamantul se plânge de refuzul de a-i acorda o pensie de inversare, care ar constitui un tratament discriminatoriu în ceea ce privește statutul său de persoană legată de un pact civil de solidaritate și orientarea sa sexuală. Având în vedere căile de atac interne epuizate, Curtea arată că va examina acest motiv din perspectiva articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 8, dispoziții relevante în speță, care se citesc după cum urmează art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului său și a corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele să fie economic al țării, să apere ordinea și prevenirea infracțiunilor, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. În primul rând, Curtea amintește că noțiunea de viață privată, în sensul articolului 8 din convenție, este un concept larg care include, printre altele, identificarea sexuală, orientarea sexuală și viața (a se vedea, printre altele, Dudgeon c. Regatul Unit, 22 octombrie 1981, § 41, seria A n 45, Laskey, Jaggard și Brown c. Regatul Unit, 19 februarie 1997, § 36, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-I și E.B. c. Franța [GC], nr 43546/02, § 43, CEDO 2008-.... În aceste condiții, o relație emoțională și sexuală, cum ar fi cea pe care reclamantul pretinde că a trăit-o timp de mulți ani, se încadrează în viața sa privată în sensul primului paragraf al acestei dispoziții (A Antonio Mata Estevez Spania (dec.), nr 56501/00, 10 mai 2001). În ceea ce privește art. 14 din convenție, Curtea amintește că nu face decât să completeze celelalte clauze materiale ale Convenției și ale Protocoalelor acesteia. El nu are o existenă independentă, deoarece este valabil numai pentru mai multe drepturi și libertăi pe care le garantează (a se vedea, printre multe altele, Șahin c. Germania [GC], nr. 30943/96, § 85, CEDO 2003-VIII). Aplicarea articoluluiui 14 nu presupune neapărat încălcarea unuia dintre drepturile materiale garantate de Convenție. Dar este suficient ca faptele cauzei să cadă sub imperiul cel puțin unuia dintre articolele Convenției ( Abdulaziz Cabales și Balkandali c. Regatul Unit, 28 mai 1985, § 71, seria A n Karlheins Schmidt c. Germania , 18 iulie 1994, § 22, seria A n 291-B, p. 32, Petrovic c. Austria, 27 martie 1998, § 22, Rec. 1998-II, și E.B citată anterior, § 47. Dacă art. 8 din convenție ignoră problema unui drept la pensie de inversare pentru soții supraviețuitori ai unui asigurat decedat, Curtea constată că legislația franceză acordă în mod expres un astfel de drept. Prin urmare, Curtea consideră că circumstanțele cazului cad sub imperiul articolului 8 din convenție. Prin urmare, statul, care și-a depășit obligațiile care decurg din art. 8, prin crearea unui astfel de drept, ceea ce îi este permis să facă în temeiul articolului 53 din convenție, nu poate, în aplicarea acestuia din urmă, să ia măsuri discriminatorii în sensul articolului 14 (a se vedea mutatis mutandis E.B., punctul 49). Cu toate acestea, orice diferență de tratament nu depășește automat încălcarea dispozițiilor menționate anterior. Trebuie să se stabilească că persoanele aflate în situații similare sau comparabile în acest domeniu beneficiază de tratament preferențial și că această distincție nu găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă, adică nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă și în ce măsură diferențele dintre situațiile din alte puncte de vedere similare justifică diferențele de tratament juridic (a se vedea, printre altele, Stubbings și altele c. Regatul Unit din 22 În ceea ce privește drepturile care cad sub incidența articolului 8, atunci când orientarea sexuală este în cauză, este nevoie de motive deosebit de grave și convingătoare pentru a justifica o diferență de tratament (a se vedea, printre altele, E.B., citată anterior, punctul 91). În cazul de față, Curtea constată că legislația franceză reține legătura căsătoriei ca o condiție esențială pentru deschiderea dreptului la o pensie de inversare în beneficiul soțului supraviețuitor. Cu toate acestea, reclamantul revendică dreptul de a beneficia de acest drept în calitate de partener legat de un pact civil de solidaritate ( În aceste condiții, Curtea consideră că, înainte de orice alt considerent, îi revine sarcina de a examina dacă, în această calitate, reclamantul se află într-o situație identică sau similară celei a unui soț supraviețuitor. În această privință, Curtea arată că PACS ascultă de o anumită solemnitate în încheierea contractului de parteneriat, care are ca obiect, astfel cum a subliniat Consiliul Constituțional (a se vedea jurisprudența internă relevantă mai sus), de a organiza viața de cuplu, dincolo de o simplă comunitate de interese; prin urmare, aceasta le conferă partenerilor o serie de drepturi și obligații în materie fiscală, patrimonială și socială; cu toate acestea, în ciuda evoluțiilor acestui statut, rămâne, așa cum a afirmat și Consiliul Constituțional, care nu intră în domeniul căsătoriei. În special, acesta diferă, fie că este vorba de condițiile sale de încheiere, de domeniul său de aplicare, în special în ceea ce privește planul succesoral, precum și de ruptura sa, care poate rezulta dintr-o simplă declarație unilaterală a unuia dintre parteneri. Curtea observă, în special, că obligația de solidaritate financiară prevăzută de Codul civil, care se extinde la cotizațiile de asigurare pentru limită de vârstă și care se întemeiază în caz de deces, întreținerea soțului supraviețuitor prin inversarea avantajului (a se vedea jurisprudența internă relevantă mai sus), se referă numai la soți. Curtea deduce din aceasta că reclamantul nu era, în urma decesului persoanei căreia îi era legat de un PACS, într-o situație similară sau comparabilă cu cea a unui soț supraviețuitor. În această privință, faptul că cadrul juridic în vigoare în Franța nu permite căsătoria persoanelor de același sex nu poate fi suficient pentru a-l plasa într-o astfel de situație în raport cu dreptul la pensie pe care îl revendică. Pe de altă parte, în opinia Curții, nu există nicio dovadă că această diferență de situație s-a bazat în mod decisiv pe orientarea sexuală a reclamantului, în măsura în care orice persoană aflată într-o situație identică cu a sa ar fi avut un tratament identic și indiferent de sexul partenerului. Curtea ia notă în această privință de faptul că majoritatea partenerilor legați de un PACS sunt de sex diferit, astfel cum reiese din statisticile oficiale ale INSEE (a se vedea Bilanțul demografic 2009 Prin urmare, legislația franceză privind dreptul la prestații de urmași are un scop legitim, și anume protecția familiei bazate pe legăturile căsătoriei (a se vedea mutatis mutandis Mata Estevez, citată anterior, și Marckx c. Belgia, 13 iunie 1979, § 40, seria A n 31) și limitarea domeniului de aplicare a acestei legislații la cuplurile căsătorite, cu excepția partenerilor unui PACS, indiferent de orientarea lor sexuală, se încadrează în marea marjă de apreciere pe care Convenția o lasă statelor în acest domeniu (Mata Estevez, menționată anterior). Prin urmare, Curtea consideră că legislația internă nu este, având în vedere această marjă de apreciere, în mod clar fără temei rezonabil. Prin urmare, nu a existat nici o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

66686/09

présentée par Jean-Claude MANENC

contre la France

La Cour européenne des droits de l'homme (cinquième section), siégeant le 21 septembre 2010 en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Jean-Paul Costa,

Rait Maruste,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

Ganna Yudkivska,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 16 novembre 2009,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Jean-Claude Manenc, est un ressortissant français, né en 1955 et résidant à Aramon.

A.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant vécut vingt-six ans avec M. D., fonctionnaire hospitalier comme lui, avec lequel il expose avoir conclu en 2004 un pacte civil de solidarité. M. D. décéda le 8

septembre 2009.

Le requérant sollicita auprès de la caisse nationale de retraite des agents des collectivités locales («

la CNRACL

»), ainsi que de la caisse de retraite complémentaire des agents non titulaires de l'Etat et des collectivités locales («

l'IRCANTEC

»), le bénéfice d'une pension de réversion.

Par des courriers du 13

octobre 2009 pour l'IRCANTEC, et du 30

novembre 2009 pour la CNRACL, ses demandes furent rejetées, au motif que n'étaient pas remplies les conditions d'un mariage régulier et constaté par un acte de mariage.

En conséquence, le requérant adressa des courriers à différentes autorités internes (Présidence de la République, Haute autorité de lutte contre les discriminations et pour l'égalité, médiateur de la République et médiateur européen, parlementaires) et saisit parallèlement la Cour.

Le droit et la jurisprudence internes et internationaux pertinents

1.

Le droit interne pertinent

a)

Le code de la sécurité sociale

Les dispositions pertinentes en l'espèce du code de la sécurité sociale sont rédigées comme suit

:

Article L. 353-1

«

En cas de décès de l'assuré, son conjoint survivant a droit à une pension de réversion à partir d'un âge et dans des conditions déterminés par décret si ses ressources personnelles ou celles du ménage n'excèdent pas des plafonds fixés par décret.

(...)

»

Article L. 353-3

«

Le conjoint divorcé est assimilé à un conjoint survivant pour l'application de l'article L. 353-1.

Lorsque l'assuré est remarié, la pension de réversion à laquelle il est susceptible d'ouvrir droit à son décès, au titre de l'article L. 353-1, est partagée entre son conjoint survivant et le ou les précédents conjoints divorcés au prorata de la durée respective de chaque mariage. Ce partage est opéré lors de la liquidation des droits du premier d'entre eux qui en fait la demande.

(...)

»

b)

Le code civil

L'article 220 du code civil est ainsi rédigé

:

«

Chacun des époux a pouvoir pour passer seul les contrats qui ont pour objet l'entretien du ménage ou l'éducation des enfants : toute dette ainsi contractée par l'un oblige l'autre solidairement.

La solidarité n'a pas lieu, néanmoins, pour des dépenses manifestement excessives, eu égard au train de vie du ménage, à l'utilité ou à l'inutilité de l'opération, à la bonne ou mauvaise foi du tiers contractant.

Elle n'a pas lieu non plus, s'ils n'ont été conclus du consentement des deux époux, pour les achats à tempérament ni pour les emprunts à moins que ces derniers ne portent sur des sommes modestes nécessaires aux besoins de la vie courante.

»

Les articles 515-1 à 515-3-1 du code civil se lisent comme suit

:

Article 515-1

«

Un pacte civil de solidarité est un contrat conclu par deux personnes physiques majeures, de sexe différent ou de même sexe, pour organiser leur vie commune.

»

Article 515-2

«

A peine de nullité, il ne peut y avoir de pacte civil de solidarité :

1

o

Entre ascendant et descendant en ligne directe, entre alliés en ligne directe et entre collatéraux jusqu'au troisième degré inclus ;

2

o

Entre deux personnes dont l'une au moins est engagée dans les liens du mariage ;

3

o

Entre deux personnes dont l'une au moins est déjà liée par un pacte civil de solidarité.

»

Article 515-3

«

Les personnes qui concluent un pacte civil de solidarité en font la déclaration conjointe au greffe du tribunal d'instance dans le ressort duquel elles fixent leur résidence commune ou, en cas d'empêchement grave à la fixation de celle-ci, dans le ressort duquel se trouve la résidence de l'une des parties.

(...)

La convention par laquelle les partenaires modifient le pacte civil de solidarité est remise ou adressée au greffe du tribunal qui a reçu l'acte initial afin d'y être enregistrée.

(...)

»

Article 515-3-1

«

Il est fait mention, en marge de l'acte de naissance de chaque partenaire, de la déclaration de pacte civil de solidarité, avec indication de l'identité de l'autre partenaire. Pour les personnes de nationalité étrangère nées à l'étranger, cette information est portée sur un registre tenu au greffe du tribunal de grande instance de Paris. L'existence de conventions modificatives est soumise à la même publicité.

Le pacte civil de solidarité ne prend effet entre les parties qu'à compter de son enregistrement, qui lui confère date certaine. Il n'est opposable aux tiers qu'à compter du jour où les formalités de publicité sont accomplies. Il en va de même des conventions modificatives.

»

L'article 515-4 pose les principes de l'engagement des partenaires à une vie commune, à une aide matérielle et à une assistance réciproques, ainsi que la solidarité vis-à-vis des tiers pour les dettes contractées pour les besoins de la vie courante.

L'article 515-5 prévoit notamment que chaque partenaire conserve, sauf dispositions contraires de la convention, l'administration, la jouissance et la libre disposition de ses biens personnels, et est tenu personnellement de ses dettes.

L'article 515-5-1 prévoit la possibilité, dans la convention, de soumettre au régime de l'indivision les biens acquis, ensemble ou séparément, par les partenaires.

L'article 515-5-2 précise la liste des biens demeurant la propriété exclusive de l'un des partenaires.

L'article 515-6 prévoit l'application des règles successorales d'attribution préférentielle par voie de partage pour la transmission d'entreprise.

L'article 515-7 pose les conditions de la dissolution du pacte dans les termes qui suivent

:

«

Le pacte civil de solidarité se dissout par la mort de l'un des partenaires ou par le mariage des partenaires ou de l'un d'eux. En ce cas, la dissolution prend effet à la date de l'événement.

Le greffier du tribunal d'instance du lieu d'enregistrement du pacte civil de solidarité, informé du mariage ou du décès par l'officier de l'état civil compétent, enregistre la dissolution et fait procéder aux formalités de publicité.

Le pacte civil de solidarité se dissout également par déclaration conjointe des partenaires ou décision unilatérale de l'un d'eux.

Les partenaires qui décident de mettre fin d'un commun accord au pacte civil de solidarité remettent ou adressent au greffe du tribunal d'instance du lieu de son enregistrement une déclaration conjointe à cette fin.

Le partenaire qui décide de mettre fin au pacte civil de solidarité le fait signifier à l'autre. Une copie de cette signification est remise ou adressée au greffe du tribunal d'instance du lieu de son enregistrement.

Le greffier enregistre la dissolution et fait procéder aux formalités de publicité.

La dissolution du pacte civil de solidarité prend effet, dans les rapports entre les partenaires, à la date de son enregistrement au greffe.

Elle est opposable aux tiers à partir du jour où les formalités de publicité ont été accomplies.

A l'étranger, les fonctions confiées par le présent article au greffier du tribunal d'instance sont assurées par les agents diplomatiques et consulaires français, qui procèdent ou font procéder également aux formalités prévues au sixième alinéa.

Les partenaires procèdent eux-mêmes à la liquidation des droits et obligations résultant pour eux du pacte civil de solidarité. A défaut d'accord, le juge statue sur les conséquences patrimoniales de la rupture, sans préjudice de la réparation du dommage éventuellement subi.

Sauf convention contraire, les créances dont les partenaires sont titulaires l'un envers l'autre sont évaluées selon les règles prévues à l'article 1469. Ces créances peuvent être compensées avec les avantages que leur titulaire a pu retirer de la vie commune, notamment en ne contribuant pas à hauteur de ses facultés aux dettes contractées pour les besoins de la vie courante.

»

La jurisprudence interne pertinente

a)

La jurisprudence du Conseil constitutionnel

Les extraits pertinents de la décision n

o

99-419 DC rendue par le Conseil constitutionnel le 9

novembre 1999 sur la loi relative au pacte civil de solidarité sont ainsi rédigés

:

«

(...)

»

b)

La jurisprudence de la Cour de cassation

Dans un arrêt du 9

octobre 1991 (1

ère

chambre civile, pourvoi n

o

89

‑

16.111,

Bull.

1991, I, n

o

255), la Cour de cassation juge que l'article

220 du Code civil qui fait peser sur les époux une obligation solidaire, a vocation à s'appliquer à toute dette, même non contractuelle, ayant pour objet l'entretien du ménage ou l'éducation des enfants, et n'opère aucune distinction entre l'entretien actuel et futur du ménage. Il s'ensuit, pour la Cour de cassation, que constitue une dette ménagère le versement de cotisations d'assurance vieillesse, lequel a pour but de permettre au titulaire de la pension d'assurer, après la cessation de son activité professionnelle, l'entretien du ménage et, en cas de décès, l'entretien de son conjoint survivant par réversion de l'avantage.

Ce principe a été réaffirmé par la suite, notamment dans des termes analogues par un arrêt du 4

juin 2009 (pourvoi n

o

07-13.122,

Bull.

2009, I, n

o

118).

3.

La recommandation CM/Rec(2010)5 du Comité des Ministres aux Etats membres sur des mesures visant à combattre la discrimination fondée sur l'orientation sexuelle et sur l'identité de genre

«

(...)

Le Comité des Ministres

(...)

Considérant la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après « la Cour ») et d'autres juridictions internationales, qui reconnaissent l'orientation sexuelle comme un motif interdit de discrimination et contribuent à l'amélioration de la protection des droits des personnes transgenres ;

Rappelant que, conformément à la jurisprudence de la Cour, toute différence de traitement, afin de ne pas être discriminatoire, doit reposer sur une justification objective et raisonnable, c'est-à-dire, poursuivre un but légitime et employer des moyens qui soient raisonnablement proportionnés au but recherché ;

(...)

Prenant note de la déclaration commune faite le 18 décembre 2008 par 66 Etats, à l'Assemblée générale des Nations Unies, qui condamne les violations des droits de l'homme fondées sur l'orientation sexuelle et l'identité de genre, telles que les assassinats, les actes de torture, les arrestations arbitraires et « la privation des droits économiques, sociaux et culturels, dont le droit à la santé » ;

Soulignant que la meilleure manière de vaincre la discrimination et l'exclusion sociale fondées sur l'orientation sexuelle ou l'identité de genre pourrait consister à adopter des mesures visant à la fois les victimes de telles discriminations et exclusions, et le grand public,

Recommande aux Etats membres :

(...)

»

4.

Le «

Bilan démographique 2009

» de l'Institut national de la statistique et des études économiques (INSEE)

«

175

000 couples ont choisi le PACS en 2009. 95% de ces pacs ont été conclus par des partenaires de sexes opposés

».

GRIEF

Le requérant se plaint de ce que le bénéfice d'une pension de réversion soit soumis à la condition de mariage qu'il estime discriminatoire, notamment vis-à-vis des personnes ayant conclu un pacte civil de solidarité, plus spécialement lorsqu'elles sont du même sexe.

EN DROIT

Le requérant se plaint du refus de lui accorder une pension de réversion, qui constituerait un traitement discriminatoire au regard de son statut de personne liée par un pacte civil de solidarité et de son orientation sexuelle.

A supposer les voies de recours internes épuisées, la Cour indique qu'elle examinera ce grief sous l'angle de l'article 14 de la Convention, combiné à l'article 8, dispositions pertinentes en l'espèce, qui se lisent comme suit

:

Article 8

«

1.

Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.

2.

Il ne peut y avoir ingérence d'une autorité publique dans l'exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien

‑

être économique du pays, à la défense de l'ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui.

»

Article 14

«

La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l'origine nationale ou sociale, l'appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.

»

La Cour rappelle tout d'abord que la notion de «

vie privée

», au sens de l'article 8 de la Convention, est un concept large qui comprend, entre autres, l'identification sexuelle, l'orientation sexuelle et la vie (voir, entre autres,

Dudgeon c. Royaume-Uni

, 22 octobre 1981, §

41, série A n

o

45,

Laskey, Jaggard et Brown c.

Royaume-Uni

, 19

février 1997, §

36,

Recueil des arrêts et décisions

1997-I, et

E.B. c.

France

[GC], n

o

43546/02, §

43, CEDH 2008-...). Dans ces conditions, une relation affective et sexuelle telle que celle que le requérant affirme avoir vécu durant de nombreuses années relève de sa vie privée au sens du premier alinéa de cette disposition (

Antonio Mata Estevez

c.

Espagne

(déc.), n

o

56501/00, 10

mai 2001).

S'agissant de l'article 14 de la Convention, la Cour rappelle qu'il ne fait que compléter les autres clauses matérielles de la Convention et de ses Protocoles. Il n'a pas d'existence indépendante, puisqu'il vaut uniquement pour «

la jouissance des droits et libertés

» qu'elles garantissent (voir, parmi beaucoup d'autres,

Șahin c. Allemagne

[GC], n

o

30943/96, §

85, CEDH 2003-VIII). L'application de l'article 14 ne présuppose pas nécessairement la violation de l'un des droits matériels garantis par la Convention. Il faut, mais il suffit, que les faits de la cause tombent «

sous l'empire

» de l'un au moins des articles de la Convention (

Abdulaziz

,

Cabales et Balkandali c.

Royaume-Uni

, 28 mai 1985, § 71, série A n

o

94

;

Karlheinz Schmidt c.

Allemagne

, 18 juillet 1994, § 22,

série A n

o

291-B, p. 32,

Petrovic c.

Autriche

, 27

mars 1998, § 22,

Recueil

1998-II, et

E.B

,

précité, §

47).

Si l'article

8 de la Convention ignore la question d'un droit à pension de réversion pour les conjoints survivants d'un assuré décédé, la Cour constate que la législation française accorde quant à elle expressément un tel droit. Dès lors, la Cour estime que les circonstances de l'espèce tombent sous l'empire de l'article 8 de la Convention. En conséquence, l'Etat, qui est allé au-delà de ses obligations découlant de l'article 8 en créant pareil droit, ce qu'il lui est loisible de faire en application de l'article 53 de la Convention, ne peut, dans la mise en application de ce dernier, prendre des mesures discriminatoires au sens de l'article 14 (voir,

mutatis mutandis

,

E.B.

, §

49).

Toute différence de traitement n'emporte toutefois pas automatiquement violation des dispositions précitées. Il faut établir que des personnes placées dans des situations analogues ou comparables en la matière jouissent d'un traitement préférentiel et que cette distinction ne trouve aucune justification objective ou raisonnable, c'est-à-dire qu'elle ne poursuit pas un but légitime ou il n'y a pas de rapport raisonnable de proportionnalité entre les moyens employés et le but visé. Les Etats contractants jouissent d'une certaine marge d'appréciation pour déterminer si et dans quelle mesure les différences entre des situations à d'autres égards analogues justifient des distinctions de traitement juridique (voir, entre autres,

Stubbings et autres c.

Royaume-Uni

du 22

octobre 1996, Recueil 1996-IV, p. 1507, § 72). S'agissant de droits tombant sous l'empire de l'article 8, lorsque l'orientation sexuelle est en cause, il faut des raisons particulièrement graves et convaincantes pour justifier une différence de traitement (voir, entre autres,

E.B.

, précité, §

91).

En l'espèce, la Cour constate que la législation française retient le lien du mariage comme une condition essentielle pour l'ouverture du droit à une pension de réversion au profit du conjoint survivant. Or le requérant revendique le bénéfice de ce droit en tant que partenaire lié par un pacte civil de solidarité («

PACS

»).

Dans ces conditions, la Cour estime qu'il lui revient, avant toute autre considération, d'examiner si, à ce titre, le requérant se trouve dans une situation identique ou analogue à celle d'un époux survivant.

A cet égard, la Cour relève que le PACS obéit à une certaine solennité dans la conclusion du contrat de partenariat, lequel a pour objet, comme l'a relevé le Conseil constitutionnel (voir «

la jurisprudence interne pertinente

» ci-dessus), d'organiser la vie de couple, au-delà d'une simple communauté d'intérêts. Il confère ainsi aux partenaires un certain nombre de droits et obligations en matière fiscale, patrimoniale et sociale.

Pour autant, malgré les évolutions de ce statut, il reste, comme l'a également affirmé le Conseil constitutionnel, «

étranger au mariage

», dont il diffère spécialement, qu'il s'agisse de ses conditions de conclusion, de sa portée, notamment sur le plan successoral, ainsi que de sa rupture, laquelle peut résulter d'une simple déclaration unilatérale de l'un des partenaires.

La Cour observe en particulier que l'obligation de solidarité financière prévue par le code civil, laquelle s'étend aux cotisations d'assurance vieillesse, et qui fonde en cas de décès, l'entretien du conjoint survivant par réversion de l'avantage (voir «

la jurisprudence interne pertinente

» ci

‑

dessus), ne concerne que les époux.

La Cour en déduit que le requérant n'était pas, à la suite du décès de la personne à laquelle il était lié par un PACS, dans une situation analogue ou comparable à celle d'un conjoint survivant. A cet égard, le fait que le cadre juridique en vigueur en France ne permette pas le mariage des personnes du même sexe ne saurait par lui-même suffire à le placer dans une telle situation au regard du droit à pension qu'il revendique.

Par ailleurs, de l'avis de la Cour, rien ne permet d'établir que cette différence de situation reposait de manière déterminante sur l'orientation sexuelle du requérant, dans la mesure où toute personne placée dans une situation identique à la sienne aurait eu un traitement identique, et que ce quel que soit le sexe du partenaire. La Cour note à cet égard que la plupart des partenaires liés par un PACS sont de sexe différent, ainsi qu'en attestent les statistiques officielles de l'INSEE (voir Le «

Bilan démographique 2009

» ci-dessus). Or c'est au seul motif que le requérant était le bénéficiaire d'un PACS que la pension de réversion qu'il sollicitait lui a été refusée.

Par conséquent, la législation française en matière de droit aux prestations de survivants a un but légitime, à savoir la protection de la famille fondée sur les liens du mariage (voir,

mutatis mutandis

,

Mata

Estevez,

précitée, et

Marckx c. Belgique

, 13 juin 1979, § 40, série A n

o

31), et la limitation du champ d'application de cette législation aux couples mariés, à l'exclusion des partenaires d'un PACS, quelle que soit leur orientation sexuelle, s'inscrit dans le cadre de la grande marge d'appréciation que la Convention laisse aux Etats dans ce domaine (

Mata

Estevez

, précitée).

La Cour considère que la législation interne n'est donc pas, compte tenu de cette marge d'appréciation, «

manifestement dépourvue de base raisonnable

». Partant, il n'y a pas eu de discrimination au sens de l'article

14 de la Convention.

Il s'ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Déclare

la requête irrecevable.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président