RUS v. ROMANIA

Decizia nr. 21416/05 de la Augustin RUS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 mai 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Augustin Rus, este un cetățean român care s-a născut în 1935 și trăiește în Cluj-Napoca. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de partide, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 februarie 1956, județul militar Cluj Curtea a condamnat reclamantul, care a fost Martor al lui Iehova, la opt ani de închisoare pentru refuzul, din motive religioase, a fost recrutat pentru serviciul militar obligatoriu. La o dată neespecificată, din cauza faptului că condamnarea sa i-a dat statutul unei persoane persecutate politic de către regimul comunist, reclamantul a interzis procedurile împotriva Agenției Muncii și Sociale Cluj care caută în temeiul Legii-Decret nr. 118 din 1990 să primească beneficiile oferite de respectivul decret al legii pentru persoanele persecutate politic. Într-o hotărâre finală din 22 februarie 2005, Cluj Court Appeal a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că refuzul de a fi recrutat în armată nu era o infracțiune politică și, prin urmare, dispozițiile Legii-Decret nr. 118 din 1990 nu s-a aplicat în cazul său. Într-o scrisoare din 19 mai 2005, reclamantul a prezentat hotărârea finală a instanței din 26 noiembrie 2003 și 25 octombrie 2004 al Curții de Apel Cluj și, respectiv, al Curții de Apel Alba, cu privire la alte persoane, și au susținut că alți Martori ai lui Iehova într-o situație identică cu el au obținut decizii favorabile, datorită unei interpretări diferite a acestei chestiuni de către aceste instanțe de recurs. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la nedreptatea audierii dinaintea instanțelor interne în ceea ce privește determinarea statutului său de persoană persecută politic, după închisoarea sa în timpul regimului comunist pentru refuzul său de a fi recrutat ca Martor al lui Iehova pentru serviciu militar obligatoriu. El a susținut că instanța de recurs care a refuzat să recunoască statutul său de persoană persecută politic și să-l acorde beneficiile acordate de Legea-Decretul nr. 118 din 1990 persoanelor persecutate politice, adoptate hotărâri opuse în cazuri identice. Reclamantul s-a plâns în fond, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, că procedura privind statutul său de persoană persecută politic nu a determinat acordarea beneficiilor prevăzute de Legea-Decretul nr. 118 din 1990. Reclamantul s-a plâns în fond, în conformitate cu art. 14 din Convenția luată împreună cu articolele 6 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care au adoptat aceleași instanțe hotărâri opuse în cazuri identice cu privire la Martorii lui Iehova. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 9 din Convenție cu privire la recrutarea forțată în armată în timpul regimului comunist. DREPTUL La 9 martie 2009, președintele celei de-a treia secțiuni a hotărât să comunice Guvernului plângerilor reclamantului în ceea ce privește articolele 6 § 1 și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția luate singur și coroborate cu art. 14 din Convenția. Prin scrisoarea din 19 august 2009 observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte în răspuns orice observații, împreună cu orice reclamație pentru satisfacție, până la 28 septembrie 2009. Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 28 septembrie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se excludă cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Elisabet Fura Grefier Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 21416/05

by Augustin RUS

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

September 2010 as a Committee composed of:

Elisabet Fura,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19 May 2005,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Augustin Rus, is a Romanian national who was born in 1935 and lives in Cluj-Napoca. The Romanian Government (“the

Government”) are represented by their Agent, Mr Răzvan-Horațiu Radu.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 29 February 1956 the Cluj

Military

County

Court sentenced the applicant, who was a Jehovah's Witness, to 8 years' imprisonment for refusing, for religious reasons, to be recruited for mandatory military service.

On an unspecified date, on the ground that his conviction allegedly gave him the status of a person politically persecuted by the communist regime, the applicant brought proceedings against the Cluj Labour and Social Agency seeking under Law-Decree No.

118 of 1990 to be awarded the benefits provided by the said law-decree for politically persecuted persons.

In a final judgment of 22 February 2005 the Cluj

Court

of

Appeal dismissed the applicant's action on the ground that the refusal to be recruited to the army was not a political crime in nature and therefore the provisions of the Law-Decree No. 118 of 1990 did not apply in his case.

In a letter of 19 May 2005 the applicant submitted the final court judgment of 26

November

2003 and 25

October

2004 of the Cluj

Court

of

Appeal and the Alba Court of Appeal, respectively, concerning other individuals, and argued that other Jehovah's Witnesses in an identical situation to him had obtained favourable decisions, due to a different interpretation of that issue by those courts of appeal.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the unfairness of the hearing before the domestic courts in respect of the determination of his status of politically persecuted person, following his imprisonment during the time of the communist regime for his refusal as a Jehovah's Witness to be recruited for mandatory military service. He claimed that the court of appeal which refused to recognise his status of politically persecuted person and to award him the benefits granted by the Law-Decree No. 118 of 1990 to politically persecuted persons, adopted opposite decisions in identical cases.

The applicant complained in substance under Article 1 of Protocol No. 1 that the proceedings concerning his status of politically persecuted person did not result in the award of the benefits provided by the Law-Decree No.

118 of 1990.

The applicant complained in substance under Article

14 of the Convention taken together with Articles 6 and Article 1 of Protocol

No.

1 to the Convention that the same courts adopted opposite decisions in identical cases concerning Jehovah's Witnesses.

The applicant complained under Article 9 of the Convention about his forcible recruitment to the army during the communist regime.

THE LAW

On 9 March 2009 the President of the Third Section decided to give notice to the Government of the applicant's complaints in respect of Articles

6 § 1 and 1 of Protocol No. 1 to the Convention taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention.

By letter dated 19 August 2009 the Government's observations were sent to the applicant, who was requested to submit in reply any observations together with any claims for just satisfaction by 28 September 2009.

By letter dated 16 November 2009, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 28 September 2009 and that no extension of time had been requested. The applicant's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received the said letter on 19 November 2009. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Elisabet Fura

Registrar

President