STOIAN v. ROMANIA

Decizia nr. 11410/05, de către Emil STOIAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 martie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Emil Stoian, este un cetățean român care s-a născut la o dată neespecificată și trăiește în Cluj-Napoca. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. În 1978, Curtea de județ militar Cluj a condamnat reclamantul, care a condamnat-o a fost Martor al lui Iehova, la trei ani de închisoare pentru refuzul, din motive religioase, de a îndeplini serviciul militar obligatoriu. În 2002, susținând că a fost persecutat politic de către regimul comunist, reclamantul a introdus proceduri împotriva Agenției Muncii și Sociale Cluj în temeiul Legii-Decret nr. 118 din 1990, care dorește să fie acordate beneficiile prevăzute pentru persoanele persecutate politic. În decizia sa finală din 16 septembrie 2004, Cluj Court Appeal a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că refuzul de a fi recrutat în armată nu a fost de natură crimă politică și că, prin urmare, dispozițiile decretului legii nr. 118 din 1990 nu s-a aplicat în cazul său. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a avut o audiere corectă în fața instanțelor naționale în ceea ce privește determinarea statutului său ca persoană persecută din punct de vedere politic, după încarcerarea sa în timpul regimului comunist din cauza refuzului său de a efectua serviciul militar obligatoriu. El a susținut, de asemenea, în fond, o încălcare a articolului 14 din Convenția adoptată împreună cu art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, susținând că aceleași instanțe au adoptat hotărâri opuse în cazuri identice cu privire la Martorii lui Iehova. DREPTUL La 31 mai 2010, Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerilor reclamantei de mai sus. Prin scrisoarea din 28 septembrie 2010, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observații în răspuns, împreună cu cererile sale pentru satisfacție, până la 9 noiembrie 2010. Prin scrisoarea din 3 decembrie 2010, reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cererea ca, prin decizia din 28 februarie 2010, 2008, el a obținut satisfacție la nivel național și a menționat, de asemenea, că, începând cu 1 decembrie 2008, el a primit plata drepturilor pecuniare solicitate în cererea sa în fața Curții. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu articolul amenzii , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Elisabet Fura Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 11410/05

by Emil STOIAN

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25

January

2011 as a Committee composed of:

Elisabet Fura,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 16 March 2005,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Emil Stoian, is a Romanian national who was born on

an unspecified date and lives in Cluj-Napoca. The Romanian

Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan

‑

Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs.

In 1978, the Cluj

Military

County

Court sentenced the applicant, who

was a Jehovah’s Witness, to three years imprisonment for refusing, for religious reasons, to perform mandatory military service. In 2002, claiming that he had been politically persecuted by the communist regime, the applicant brought proceedings against the Cluj Labour and Social Agency under Law-Decree No.

118 of 1990, seeking to be awarded the benefits provided for politically persecuted people. In its final

decision of 16

September

2004, the Cluj

Court

of

Appeal dismissed the applicant’s action on the ground that the refusal to be recruited to the army was not

a

political crime in nature and that therefore the provisions of Law

‑

Decree

No. 118 of 1990 did not apply in his case.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention, that he did not have a fair hearing before the national courts in respect of the determination of his status as a politically persecuted person, following his

imprisonment during the time of the communist regime because of his

refusal to perform mandatory military service.

He also alleged in substance a violation of Article

14 of the Convention taken together with Article

6 of the Convention and Article

1 of Protocol

No.

1, claiming that the same courts had adopted opposite decisions in identical cases concerning Jehovah’s Witnesses.

THE LAW

On 31

May

2010 the Court decided to give notice to the Government of the applicant’s complaints detailed above.

By letter dated 28 September 2010 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations in reply together with his claims for just satisfaction by 9 November 2010.

By letter dated 3

December

2010 the applicant informed the Court that he wanted to withdraw the application as, by decision of 28

February

2008, he had obtained satisfaction at the national level. He also mentioned that, since 1

st

December

2008, he had been receiving payment of the pecuniary

rights claimed in his application before the Court.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article

37

§

1

(a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37

§

1

in

fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Marialena Tsirli

Elisabet Fura

Deputy Registrar

President