CtEDO 21.09.2010 Auto

GODYSZ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
21.09.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GODYSZ v. POLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 32588/06, de către Władysław GODYSZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Ljiljana Mijović, președinte, Lech Garlicki, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 august 2006, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 28 iunie 2010 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Władysław Godysz, este un cetățen polonez care s-a născut în 1951 și trăiește în Siemanowice. Guvernul polonez („ Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 28 aprilie 2005, reclamantul a fost arestat pe suspect de supunere de supunere, mai multe conturi de evaziune a taxelor și a taxelor vamale și mai multe conturi de falsificare, comise într-o bandă criminală organizată. La 29 aprilie 2005, Curtea de District Katowice l-a retras în custodie. Apoi, alte douăzeci de persoane au fost reținute și acuzate în legătură cu ancheta împotriva reclamantului. În cursul anchetei, detenția reclamantului a fost prelungită la 22 iulie 2005, 20 octombrie 2005, 20 ianuarie 2006, 29 martie 2006, 28 iunie 2006, 27 septembrie 2006, 4 ianuarie 2007 și 4 aprilie 2007. La 17 aprilie 2007, proiectul de pronunțare a acuzației a fost depus la Curtea de District Katowice. Reclamantul a fost acuzat de mită, de mai multe conturi de evaziune a taxelor și a taxelor vamale, de mai multe conturi de falsificare și de aderare la o bandă criminală organizată. La 13 iulie 2007 [III K 1130/07] Curtea de District Katowice a transferat cazul către Curtea Regională de Katowice, deoarece între timp a devenit competentă să-l examineze. La 8 octombrie 2007 [V K 259/07] Curtea regională de Katowice a transferat cazul înapoi la Curtea de District. Mai multe decizii de prelungire a detenției reclamantului au fost luate la 25 iulie 2007, 24 octombrie 2007 și 27 februarie 2008. Într-o hotărâre din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel a criticat modalitatea de desfășurare a anchetei, menționând, de asemenea, întârzieri în cadrul procedurii care se ridică la șase luni. Acesta a recunoscut că aproape toate dovezile au fost colectate și că riscul ca reclamantul să modifice dovezile a fost marginal. La 21 noiembrie 2007, Curtea de District Katowice [III K 2245/07] a întrebat Curtea de Apel Katowice dacă acest caz ar putea fi transferat la Curtea Regională. La 28 noiembrie 2007 [II AKo 218/07] Curtea de Apel a dat o hotărâre și a ordonat ca Curtea Regională Katowice să ia în considerare cazul ca instanță de primă instanță. La 17 decembrie 2007, Curtea Regională Katowice a solicitat Curții Supreme să transfere cazul la o altă instanță regională. Curtea Supremă a refuzat această cerere și în decizia sa din 7 Februarie 2008 [IV KO 125/07] a ordonat Curtea Regională Katowice să continue cazul. Într-o hotărâre din 27 februarie 2008, Curtea de Apel Katowice a decis că reclamantul ar putea fi eliberat pe cauțiune la plata garanției de 800.000 zloti polonezi. Reclamantul a solicitat instanței să reducă suma cauțiunei. La 28 martie 2008, Curtea a redus-o la 300.000 zloti polonezi. Reclamantul a plătit garanția și a fost eliberat la 30 aprilie 2008. Prima audiere a fost programată pentru 21 octombrie 2008. Procedura penală este în prezent în așteptare în fața instanței de primă instanță. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La 18 august 2008, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Katowice în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w post La 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Katowice [II S 8/08] a respins propunerea reclamantului.Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§§ 23, CEDO 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției sale în reținere. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. El a susținut, de asemenea, invocând art. 5 § 4, § 2 și § 3 litera (c) și d), că nu avea acces la dosarele cazului său. Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva sa, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Prin scrisoarea din 28 iunie 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii penale în care reclamantul a fost implicat în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În aceste circumstanțe, și având în vedere faptele specifice ale cauzei, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 12.000 PLN, pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus , care să acopere orice prejudiciu material și moral , precum și costurile și cheltuielile , va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile . Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la rata egală cu rata marginală de creditare a interzicerii centrale europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale ...” Într-o scrisoare din 13 iulie 2010, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului a fost inacceptabil scăzută și s-a opus puternic să scoată cazul din listă. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 alineatul (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX și Charzyński c. Polonia (dec.) nr. 15212/03, HR 2005- ...). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Deoarece procedurile în cauză sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere pentru obținerea unei soluții pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. Reclamantul se plângea că durata de detenție anterioară a fost excesivă și se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 35 din Convenție, nu trebuie să se ocupe de orice cerere care este substanțial de Tribunalul reamintește că, la 28 aprilie 2009, a pronunțat o hotărâre în cauza Godysz c. Polonia (nr. 46949/07, 28 aprilie 2009), care a avut legătură cu lungimea excesivă a detenției anterioare a reclamantului. În consecință, această parte a cererii este substanțial aceeași ca o chestiune care a fost deja examinată de Curte în sensul articolului 35 §§ §§ §§ §§ § și care trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Reclamantul se plângea, de asemenea, în conformitate cu art. 5 §§ §§ §§ 2 și literele (c) și (d), că nu avea acces la dosarele cauzei sale. Cu toate acestea, Curtea consideră că această plângere lipsește de susținere, după care această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în măsura în care se referă la reclamația menționată în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția; restul cererii este inadmisibil. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă