A doua secțiune DECIZIE nr. 10405/09 de Tadeusz KLIMEK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la septembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Ljiljana Mijović, președinte, Lech Garlicki, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 februarie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 aprilie 2010, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Tadeusz Klimek, este un național polonez care s-a născut în 1951 și trăiește în Mykanów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Procedura civilă pentru diviziunea proprietății matrimoniale La 26 aprilie 1996, reclamantul și soția sa au fost acordate un divorț. La 9 iunie 1997, reclamantul a depus o acțiune pentru o divizie a proprietăților matrimoniale. La 30 octombrie 2007, Curtea de District Częstochowa a dat o decizie și a divizat proprietatea în consecință. La 9 decembrie 2008, Curtea Regională Częstochowa a modificat parțial decizia și a respins restul apelului reclamantului. La 8 ianuarie 2009, Curtea Regională Częstochowa a respins cererea reclamantului de a fi desemnat un consilier de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casă. La 4 octombrie 2005, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Częstochowa de o încălcare a dreptului său la un proces în termen rezonabil în ceea ce privește procedurile pe care le-a petrecut în fața Curții de District și a solicitat o satisfacție echitabilă. El s-a bazat pe Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil. (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki – „Legea 2004). La 1 decembrie 2005, Curtea regională Częstochowa a recunoscut lungimea excesivă a procedurii și a acordat 2 000 de PLN reclamantului ca o satisfacție echitabilă (echivalentul de 510 EUR în acel moment). Acesta a remarcat faptul că din cele douăzeci și șase audieri care au fost programate de Curtea de District, doar treisprezece au avut loc în realitate. Curtea a susținut în continuare că, având în vedere faptul că reclamantul a fost absent de la audieri în mai multe ocazii și, prin urmare, a contribuit la lungimea generală a procedurii, suma menționată mai sus este adecvată și suficientă. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt stabilite în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea sa în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00 , §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în substanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. Lungimea procedurii 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul de a ... auzi într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Prin scrisoarea din 27 aprilie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că durata procedurii civile în acest caz a fost încălcarea cerinței de „temps rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul poate fi considerat o victimă a unei încălcări a dreptului său la audiere într-un „temps rezonabil”. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească 15.000 PLN reclamantului, în plus față de suma de 2.000 PLN acordată în cadrul procedurii interne, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții (...). Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § litera (c) din Convenție. ...” Într-o scrisoare din 2 iunie 2010, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută și a dorit ca examinarea cererii sale să continue. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele
Application no. 10405/09
by Tadeusz KLIMEK
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on
21
September 2010 as a Committee composed of:
Ljiljana Mijović,
President,
Lech Garlicki,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 11 February 2009,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 29 April 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant's reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Tadeusz Klimek, is a Polish national who was born in 1951 and lives in Mykanów. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows:
1.
Civil proceedings for the division of matrimonial property
On 26 April 1996 the applicant and his wife were granted a divorce.
On 9 June 1997 the applicant lodged an action for a division of matrimonial property.
On 30 October 2007 the Częstochowa District Court gave a decision and divided the property accordingly.
On an unspecified date the applicant appealed.
On 9 December 2008 the Częstochowa Regional Court partly amended the decision and dismissed the remainder of the applicant's appeal.
On 8 January 2009 the Częstochowa Regional Court dismissed the applicant's request to have a legal-aid counsel appointed with a view to lodging a cassation appeal.
2.
Proceedings under the 2004 Act
On 4 October 2005 the applicant lodged a complaint with the Częstochowa Regional Court of a breach of his right to a trial within
a
reasonable time in respect of the proceedings pending before the District Court and asked for just satisfaction. He relied on the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time
(Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki
– “the 2004 Act).
On 1 December 2005 the Częstochowa Regional Court acknowledged the excessive length of the proceedings and awarded the applicant PLN
2,000 as just satisfaction (the equivalent of EUR 510 at that time). It noted that out of twenty-six hearings that had been scheduled by the District Court, only thirteen had actually taken place. The court further held that in the light of the fact that the applicant had been absent from court hearings on several occasions, and therefore contributed to the overall length of the proceedings, the above-mentioned amount was adequate and sufficient.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are set out in the Court's decisions in the cases of
Charzyński v.
Poland
no.
15212/03 (dec.), §§
12-23, ECHR 2005-V, and
Ratajczyk v.
Poland
no.
11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII and its judgment in the case of
Krasuski v.
Poland
, no.
61444/00, §§
The applicant complained in substance under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings.
A.
Length of proceedings
The applicant complained about the length of the proceedings. He relied on Article 6 §
1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:
Article 6 § 1
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to
a
... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
By letter dated 27 April 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“(...) the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – its acknowledgement of the fact that the length of the civil proceedings in the present case was in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, the applicant can be considered a victim of a violation of his right to
a
hearing within “a reasonable time”.
Consequently, the Government are prepared to pay the applicant PLN 15,000 in addition to the sum of PLN 2,000 granted to him in the domestic proceedings, which they consider to be reasonable in the light of the Court's case law (...).
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.
The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court's list of cases, as referred to in Article 37 §
1
(c) of the Convention.
...”
In a letter of 2 June 2010 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low and wished that the examination of his application be continued.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular
the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§ 75-77,
ECHR
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one's right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
....;
Majewski v.
Poland
, no.
52690/99, 11 October 2005; and
Wende and Kukówka v.
Poland
, no.
56026/00, 10 May 2007).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly, it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government's declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Fatoș Aracı
Ljiljana Mijović
Deputy Registrar
President