CtEDO 23.09.2010 Auto

PANAYI v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
23.09.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PANAYI v. CYPRUS (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Panayiotis Panayi, este un național cipriot născut în 1954 și locuiește în Limassol. Reclamantul a adus prezenta cerere în calitate de administrator al proprietății tatălui său decedat. La 16 martie 1990 a fost interzisă o acțiune civilă în fața Curții de District din Paphos de către, printre altele, reclamantul, în calitate de administrator al proprietății tatălui său decedat, împotriva a patru membri ai familiei sale și a procurorului general al Republicii în ceea ce privește transferul și înregistrarea anumitor parcele de teren. La 10 martie 1999, acțiunea a fost soluționată prin soluționare prietenoasă. La 28 ianuarie 2000, reclamantul, în calitate de administrator al proprietății tatălui său decedat, a adus o altă acțiune civilă în fața Curții de District din Paphos împotriva a patru membri ai familiei sale și a Procurorului General („acuzații”) care urmărește transferul și înregistrarea unei parcele de teren în numele său. La 18 iulie 2006, Curtea de District a susținut în parte cererea reclamantului. Acesta a eliberat o ordonanță de anulare a înregistrării parcelei în numele inculpatelor nr. 1-4 și, în continuare, o ordonanță de restabilire/reintegrare/reregistrare a proprietății în numele bunicului reclamantului. La 28 august 2006, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă, susținând că Curtea de District ar fi trebuit să fi ordonat transferul și înregistrarea parcelei în numele său și, de asemenea, că ar fi trebuit să primească daune generale, speciale și exemplare (apel nr. 353/06). La 11 februarie 2009, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului, dar a susținut recursul respondenților. A anulat hotărârea Curții de District și a anulat ordinele emise. art. 30 § 2 din Constituție asigură dreptul la un proces echitabil. Acesta prevede, în măsura în care este relevant: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva sa, fiecare persoană are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către o instanță independentă, imparțială și competentă stabilită prin lege. ...”. Pentru a asigura protecția/aplicarea efectivă la nivel intern a principiului dreptului la un proces într-un „temps rezonabil” și pentru a oferi căi de recurs interne eficace în ceea ce privește încălcarea acestui drept, Parlamentul a adoptat legea privind remediile eficace pentru eliminarea termenului rezonabil pentru determinarea drepturilor și obligațiilor civile, Legea 2(I)/2010. Prezenta lege a intrat în vigoare la 5 februarie 2010 și se aplică plângerilor privind durata procedurii în toate cazurile civile și administrative. Într-o instanță relevantă din Legea 2(I)/2010 prevede următoarele elemente: „În cazul în care art. 6.1 din Convenția Europeană privind drepturile omului și art. 30.2 din Constituția Republicii Cipru asigură dreptul la stabilirea drepturilor și obligațiilor civile într-un timp rezonabil, și întrucât, într-o serie de recurgeri individuale împotriva Ciprului, Curtea Europeană a drepturilor omului a constatat încălcări ale articolului 6.1 din Convenția în sensul că drepturile civile și obligațiile reclamanților în cazurile civile și recurentele nu au fost determinate de Curții Ciprului într-un timp rezonabil, în conformitate cu articolul menționat anterior, precum și cu o încălcare a articolului 13 în sensul articolului 13 din Convenția privind drepturile omului nu au fost supravegheate de Comitetului miniștrilor Europei și implică adoptarea unor măsuri care să prevenească încălcări în conformitate cu art. 6.1, iar obligația Republicii de a Curții în temeiul articolului 46 din Convenției privind drepturile omului în cauză este obligația de a respectată în fața interzicțiunilor respective.” (2) O persoană care pretinde că, într-un caz în care această lege își aplică dreptul la determinarea drepturilor sau obligațiilor sale civile într-un termen rezonabil, a fost încălcată are dreptul de a recurge la procedurile juridice prevăzute în prezenta lege pentru obținerea remediilor prevăzute de aceasta. (3) Proiectul de violare a dreptului de intrare în judecată sau în cazul în care se aplică prezenta Legea, care nu a fost încheiat în instanța de judecată, nu a fost în timp rezonabil și nu a fost încheiat în judecată și nu a fost încheiat în judecata de judecată, care a fost încheiat în cadrul prezentei Legi pentru încălcarea dreptului său, este determinat de către judecător de judecată de judecată sau de către judecător de judecată, în cazul în care nu a fost încheiat în judecată o procedură de încălcare a dreptului său în temeiul prezentei Legi.” (1) O procedură de încălcare a dreptului prevăzut în prezenta Lege poate fi instituită, de asemenea, în cazul în care nu a fost încheiat în judecată de judecată sau în judecată de judecată de judecată în judecată în judecată în judecată în judecată, în judecată, în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată în judecată, în judecată în judecătă, în judeșul în judeșul în judeșul în jude în judecătă în judecătă în judetă în judeșul în jude în jude în jude în jude în judetă în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în jude în ju (b) în ceea ce privește cazurile Curții Supreme, trei judecători ai Curții Supreme, după cum poate fi desemnat Curtea Supremă în caz. (2) Hotărârea instanței cu competență în temeiul articolului (1) litera (b) este finală și nu este supusă recursului.” (1) Fără a aduce atingere dreptului de a institui o acțiune în temeiul secțiunilor 4 și 5, o persoană care este parte într-un caz în care se aplică această lege are dreptul în orice etapă a procedurii, în timp ce cazul este pe cale de a se recurge la remediile legale prevăzute la punctul (2) în ceea ce privește afirmația că, în cazul în care dreptul său la stabilirea drepturilor sau obligațiilor civile a fost încălcat într-un termen rezonabil. (2) În sensul subsecțiunii (1), o parte care susține că a existat o încălcare a dreptului său la stabilirea drepturilor sau obligațiilor sale civile într-un timp rezonabil într-o instanță de district sau în cazul Curții Supreme în așteptare poate recurge în orice etapă a procedurii respective prin instituirea unei cereri inițiale împotriva Republicii la instanță cu jurisdicția prevăzută în art. 8 pentru examinarea acuzației și acordarea de remedii pentru încălcarea prevăzută în prezenta Lege și pentru eliberarea unei decizii în privința acestor chestiuni. (3) dispozițiile alineatele (1) și (2) sunt aplicate și în ceea ce privește cazurile pe care erau în suspensie în orice etapă, la data intrării în vigoare a prezentei Legi (4). Nu există suspendare sau suspendare a procedurii într-un caz în suspensie, din cauza unei cereri formulate în temeiul prezentei secțiuni sau în așteptarea încheierii examinării sale. ...” „(1) Indiferent de dispozițiile oricărei alte legi, instanța care este acordată competența de a examina și de a determina o acuzație și de a acorda remedii într-o cerere originară în temeiul articolului 7 este: (a) în ceea ce privește un caz de instanță de district care este pe calea în acea etapă înaintea instanței de district, președintele administrativ al oricărui tribunal de district care nu exercită sarcini în instanța în care este în așteptare cazul și care nu a participat la nicio etapă a examinării sale, sau în cazul în care nu există președinte administrativ care nu a exercitat sarcinile la instanța în cauză și care nu a participat la nici o etapă a examinării sale, următorul președinte al instanței de district sau alt judecător care îndeplinește cel de mai sus, astfel cum poate desemna Curtea Supremă în acest caz. (b) în ceea ce privește o procedură de judecată de district care este pe calea Curții Supreme sau o procedură de la Curtea Supremă care este pe calea instanței în cauză în orice etapă, trei judecători ai Curții Supreme, după cum poate desemna Curtea Supremă în caz. Cu condiția ca, în temeiul prezentului paragraf, judecătorii Curții Supreme care nu au participat la nicio etapă a cazului să fie desemnați. (2) Procedura de judecată a instanței cu competență, în conformitate cu art. 1 alineatul (1) litera (b) este definitivă și nu a fost supusă apelului.”În o acțiune în temeiul secțiunilor 4 și 5 și într-o aplicare originară în temeiul secțiunilor 7 și 8, instanța cu competența de judecată judecător la încheierea acțiunii sau a cererii, după caz, sau, în cazul în care se face obiectul procedurilor sale, a luat o procedură, este de a pronunța fără întârziere.”Acțiunea și cererile inițiale împotriva Republicii în temeiul prezentei legi sunt instituite împotriva Procurorului General al Republicii ca procedură sau a obligațiilor sale în temeiul secțiunilor 4 și 5 și în aplicarea legilor de justiție în temeiul secțiunilor 7 și 8 a luat în considerare.” (2) Pentru a se verifica daunele suportate în temeiul subsecțiunii (1) și pentru a evalua și acorda compensațiile prevăzute în subsecțiunea (1), instanța ia în considerare criteriile și factorii luate în considerare în acest scop de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care acestea pot fi determinate din jurisprudența sa în cazuri analoge de încălcare a art. 6.1 din Convenție, precum și sumele de compensație atribuite de Curtea respectivă în astfel de cazuri analoge.” „În examinarea unei cereri făcute în temeiul secțiunilor 7 și 8 privind problema în ceea ce privește dacă dreptul reclamantului la stabilirea drepturilor sau obligațiilor sale civile în cazul unei cazuri analoge de încălcare a cazului, instanța își exercită hotărârea în legătură cu factorii menționate în secțiunea 11 litera (g) după audierea reclamantului și a procurorului general al Republicii, prin trimitere la dosarul procedurii și la conținutul sau în dosartul din prima instanță, sau la orice recurs, în cazul în cazul în care secțiunea în cauză, în care secțiunea a fost o încălteanțată. (2) În cazul în care cazul în care instanța competentă și-a eliberat hotărârea și l-a transmis Curții Supreme în temeiul subsecțiunea (1) este încă în suspensă, Curtea Supremă emite indicații precum în circumstanțele pe care le consideră necesare pentru accelerarea procedurii în cazul în curs, astfel încât să împiedice orice continuare a întârzierii sau a eventualelor noi întârzieri, și să evite posibilitatea continuării încălcării sau a noilor încălcări a drepturilor oricărei părți în cazul în curs de întârziere: cu condiția ca un judecător sau judecători ai Curții Supreme care au participat la orice etapă a examinării cazului în curs de întârziere să nu participe la emiterea instrucțiunilor. (3) Instructiunile din subsecțiunea (1) pot include printre altele: (a) faptul că se stabilește imediat cazul în care se întâmpină instrucțiunile în fața instanței sau pentru procesul (b) faptul că procedurile care nu au fost încă depuse sunt astfel de depuse în termenele specificate în direcțiile, (c) faptul că se pregătesc înregistrarea procedurii; (d) faptul că costurile care ar fi putut fi acordate sunt supuse impozitării (e) că se acordă prioritate la desfășurarea ședinței cazului sau la audierea oricărei cereri interioare; (f) această prioritate este acordată la încheierea oricărei proceduri de aplicare intermediară sau a altor proceduri intermediare, (g) ca prioritate să fie acordată eliberarea unei hotărâri rezervate în cazul sau într-o cerere intermediară, (h) ca prioritate să fie acordată încheirii de către autoritățile judiciare a procedurilor de executare date în cazul în măsura în care aceste autorități sunt implicate. (4) Instrucțiunile prevăzute la subsecțiunea (3) de accelerare a procedurii într-un caz în curs sunt emise indiferent de faptul că hotărârea relevantă transmisă poate fi dată în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din subsecțiunea 8 și/sau a fost apelată împotriva procurorului general.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă