CASE OF GUSAN v. MOLDOVA

CAUZA CAUZĂ DE SECȚIUNE A GUSAN/MOLDOVA (Declarația nr. 22539/05) JUGUL satisfacție echitabilă STRASBOURG 28 septembrie 2010 FINAL 28/12/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gusan/Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 7 septembrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu.

22539/05) împotriva Republicii Moldova depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național moldovenesc, dna Vera Gusan („reclamantul”), la 31 mai 2005. Cererea a fost tratată simultan cu cererile nr. 476/07, 17911/08 și 13136/07 și a făcut parte din cazul global al Olaru și alții c. Moldova (n. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009). Reclamantul a fost reprezentat de dl F. Nagacevschi, avocat care practică în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la neexecutarea unei hotărâri finale în favoarea sa.

În hotărârea dictată la 28 iulie 2009 („hotărârea principală”), Curtea a considerat că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului prevăzută la art. 6 § 1 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecutării unei hotărâri finale (a se vedea Olaru și alții c. Moldova, citată mai sus). Întrucât problema aplicării articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această emisiune. FACTE Reclamantul, dna Vera Gusan, este un național moldovenesc născut în 1955 și locuiește în Chișinău. Împreună cu cei trei copii și un nepot, reclamantul locuia într-un apartament închiriat de 16 metri pătrați, care făcea parte dintr-o casă mai mare.

La o dată neespecificată, o terță parte a inițiat proceduri împotriva Consiliului Municipal Chișinău pentru restituirea casei în care apartamentul reclamantului a fost situat, în conformitate cu Legea nr. 1225-XII „pentru reabilitarea victimelor reprimarii politice comise de regimul totalitar de ocupare comunist”. La 22 iulie 1998, Curtea de District Centru a constatat în favoarea terței și a ordonat expulziarea reclamantului din apartamentul ei. În același timp, în conformitate cu dispozițiile aceleiași legi, instanța a ordonat Consiliului Municipal să furnizeze reclamantului cazare alternativă închiriată în conformitate cu dispozițiile Codului locuințelor. În conformitate cu aceste ultime dispoziții, fiecare membru al familiei reclamantului a avut dreptul de a închiria o cazare de cel puțin nouă metri pătrați.

10. Hotărârea din 22 iulie 1998 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. 11. La 28 iulie 2009, Curtea a examinat meritele prezentului caz în cadrul Olaru și alții c. Moldova (citată mai sus) și a constatat o încălcare a articolului 6 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material 13. Reclamantul nu a formulat nici o cerere pecuniară sub conducerea prejudiciilor pecuniare, ci a solicitat Curtea să oblige Guvernul să pună în aplicare hotărârea în favoarea ei în termen de șase luni.

14. Guvernul a susținut că sunt conștienți de obligația lor de a aplica hotărârea în favoarea reclamantului și că fac tot posibilul pentru a-l pune în aplicare cât mai curând posibil. Cu toate acestea, ei au exprimat îndoieli cu privire la termenul propus de reclamant și au explicat că, în situația actuală, ar putea fi dificil să se ofere reclamantului cazare închiriată într-o perioadă atât de scurtă de timp. 15. Curtea nu vede niciun motiv să se îndoiască că guvernul va pune capăt încălcării constatate mai sus. În acest sens, Curtea subliniază că, în conformitate cu art. 46 din Convenția, Înalta părților contractante s-a angajat să respecte hotărârile finale ale Curții în orice caz în care au fost părți, execuția fiind supravegheată de Comitetul de Miniștri.

, de a alege, sub rezerva supravegherii Comitetului de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, individuale care urmează să fie adoptate în ordinea lor juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a remedia, în măsura posibil, efectele (a se vedea, prin analogie, Scozzari și Giunta c. Italia [GC], nr. 39221/98 și 41963/98, § 249, CEDO 2000 VIII). Prin urmare, Curtea lasă Comitetului de Miniștri să se asigure că guvernul moldovenesc, în conformitate cu obligațiile lor în temeiul Convenției, adoptă măsurile necesare în conformitate cu concluziile Curții în hotărârea principală. Guvernul a susținut că suma a fost excesivă având în vedere jurisprudența Curții în cazurile de neexecuție a hotărârilor finale.

18. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi fost cauzat o anumită cantitate de stres și frustrare ca urmare a încălcărilor constatate în hotărârea principală. 3.000 pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 19. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 585 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 20. Guvernul a contestat suma și a susținut că este excesiv. 21. Curtea aprobă suma reclamată în totalitate. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUSY deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3000 EUR (3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 585 EUR (5 sute opt-cincă euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în lei moldoveni la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 28 septembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF GUSAN v. MOLDOVA (Application no. 22539/05) JUDGMENT ( just satisfaction ) STRASBOURG 28 September 2010 FINAL 28/12/2010 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Gusan v. Moldova, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 7 September 2010, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 3,000 (three thousand euros) in respect of non-pecuniary damage and EUR 585 (five hundred and eighty-five euros) in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable, to be converted into Moldovan lei at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 2. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 28 September 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President