SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 27756/04 prezentate de Nicolai DUMITRU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 octombrie 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 iulie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Nicolai Dumitriu, este un resortisant român, născut în 1952 și rezident în Suceava. Guvernul român ( În cazul în care o cerere de înscriere în barou nu este examinată la 8 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat Consiliului Baroului de la Suceava. Consiliul a declarat că se ocupă de profesia de avocat de peste 10 ani și că, în temeiul articolului 2 din Legea 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, avea dreptul să fie înscris în barou fără a fi supus examinării de intrare. La 6 iunie 2001, Consiliul a luat în considerare Uniunea Avocaților ( La 13 octombrie 2001, Comisia Permanentă a Uniunii, pe baza avizului consiliului, a respins cererea reclamantului și, în opinia reclamantului, nici avizul și nici decizia de respingere nu i-ar fi fost comunicate. Potrivit deciziei din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel de la Suceava, din borderoul poștei românești din 15 noiembrie 2001 reiese că Uniunea i-a comunicat decizia de respingere printr-o scrisoare recomandată din 15 octombrie 2001 printr-o scrisoare din 3 februarie 2002, reclamantul a solicitat batistei din baroul Suceava informații cu privire la cererea sa de înscriere în barou. În aprilie 2002, baroul i-a răspuns întrebându-l dacă solicita accesul la Ordin cu sau fără examinare de intrare. Prin scrisoarea din 3 aprilie 2002, reclamantul își reiterează cererea din 8 ianuarie 2001, menționând că intenționa să fie acceptat fără examinare. La 17 mai 2002, reclamantul a fost convocat de consiliul departament pentru un interviu pentru a-i verifica competențele. 10. Prin scrisoarea din 25 mai 2002, reclamantul a solicitat rezultatul interviului menționat anterior și avizul pe care consiliul trebuia să îl transmită Uniunii. 11. La 30 iulie 2002, Uniunea l-a informat pe reclamant că, având în vedere avizul negativ exprimat de consiliul departamental la 13 octombrie 2001, comisia permanentă și-a respins cererea. 12. Printr-o scrisoare din 15 august 2002, adresată Consiliului Uniunii, reclamantul a contestat decizia comisiei permanente. El a explicat că, contrar legii, această decizie nu i-a fost comunicată și că nu luase cunoștință decât prin scrisoarea din 30 iulie 2002. În orice caz, a susținut că respingerea cererii sale era arbitrară, deoarece legea 51/1995 îi acorda dreptul de a fi înscris în barou fără examinare. Prima acțiune în justiție formulată de reclamant 13. La 23 iulie 2002, reclamantul introducea o acțiune în litigiu administrativ în fața Curții de Apel din Suceava, solicitând ca Uniunea Avocaților să fie obligată să facă o decizie favorabilă înscrierii sale în barou. 14. În cursul ședinței din 11 septembrie 2002, reprezentantul baroului de la Suceava îi furnizează o copie a deciziei din 13 octombrie 2001. Prin intermediul unei hotărâri pronunțate în aceeași zi, Curtea de Apel a respins acțiunea ca prematură pe motiv că reclamantul nu a epuizat încă calea contestației ierarhice în fața Consiliului Uniunii. 15. În absența unei căi de atac, această hotărâre a devenit definitivă. A doua acțiune în justiție 16. Prin decizia din 14 decembrie 2002, Consiliul Uniunii a respins contestația din 15 august 2002 pe motiv că reclamantul nu s-a prezentat la un interviu organizat de baroul Suceava. 17. Printr-o nouă acțiune introdusă la 28 februarie 2003, reclamantul a contestat deciziile Comisiei permanente și ale Consiliului Uniunii în fața Curții de Apel de la Suceava. El va reitera faptul că respingerea cererii sale era arbitrară și că nu fusese informat cu privire la existența deciziei din 13 februarie 2003 octombrie 2001 că, în această privință, la 30 iulie 2002, el a depus la dosar un certificat al poștei care confirmă că scrisoarea recomandată nr. 47736 din 15 noiembrie 2001 prin care Uniunea pretindea că l-a informat cu privire la respingerea cererii sale nu a ajuns la oficiul poștal din Suceava în perioada 16-30 noiembrie 2001. 18. Prin hotărârea din 14 mai 2003, Curtea de Apel a acceptat acțiunea, a anulat cele două hotărâri și a condamnat părțile pârâte să înscrie reclamantul în tabelul Ordinului. Având în vedere lipsa de comunicare a deciziei din 13 octombrie 2001, Comisia a considerat că reclamantul a respectat termenele legale pentru contestarea deciziilor Uniunii și că îndeplinește toate condițiile impuse de lege pentru a fi admis în barou fără examinare. 19. Baroul Suceava a formulat o acțiune, susținând că reclamantul a omis să conteste deciziile în litigiu în termenele legale și, în orice caz, nu a îndeplinit condițiile legale pentru a beneficia de înscrierea în barou fără examinare. 20. Prin hotărârea din 23 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit recursul întemeiat pe excepția întemeiat pe întârzierea acțiunii și a considerat că reclamantul nu contestase în timp util decizia din 13 octombrie 2001, așa cum reiese din hotărârea din 11 octombrie 2001 September 2002 de la Curtea de Apel de la Suceava. În plus, ea a menționat că reclamantul nu a putut solicita înscrierea în barou din moment ce nu s-a prezentat în fața Baroului de la Suceava pentru un interviu decât la 17 mai 2002. Decizia de a permite înscrierea reclamantului în barou fără examinare 21. La 1 august 2006, reclamantul a solicitat din nou înscrierea sa în barou fără examinare. 22. După o discuție a Consiliului cu reclamantul, la 3 noiembrie 2006, Uniunea și-a primit cererea și l-a invitat să plătească taxa de înscriere de 3000 de lei românești noi (RON) și să depună jurământul. 23. La 10 noiembrie 2006, Uniunea a comunicat reclamantului această decizie și l-a invitat să plătească taxa și să depună jurământul 24. La 11 septembrie 2007, Uniunea va reitera invitația adresată reclamantului și l-a invitat să îndeplinească formalitățile în termen de 30 de zile, în cazul în care decizia de înscriere în barou a fost revocată. 25. Până în prezent, se pare că reclamantul nu a dat curs acestei invitații. Dreptul și practica internă relevantă Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat 26. Exemplarele relevante din lege, în vigoare la momentul faptelor, sunt astfel exprimate Art. 16 1. Dreptul de a fi înscris în barou este supus unei examinări organizate în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale statutului profesiei. 2. La cerere, poate fi înscris în barou fără examinare. (a) titularul unei diplome de doctor în drept (b) cel care, înainte de înscrierea în barou, a exercitat cel puțin zece ani funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic. Statutul profesiei de avocat 27. Candidatul care îndeplinește condițiile prevăzute de lege poate solicita decanului baroului înscrierea în barou în care dorește să exercite profesia. După înregistrarea cererii, în termen de patru zile, decanul desemnează, printre avocații baroului, un avocat raportor însărcinat cu efectuarea cercetărilor necesare privind moralitatea și probitatea candidatului (...) art. 31 Avocatul raportor prezintă decanului un raport scris în care își exprimă avizul motivat privind admiterea sau respingerea cererii.art. 32 După depunerea raportului și verificarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei, Consiliul Baroului examinează reuniunea de către candidat a condițiilor pentru înscrierea în Ordinul (...) și transmite avizul său motivat comisiei permanente a Uniunii (...) Avizul conține propunerea motivată privind acordarea sau refuzul unei scutiri de la examinarea de intrare. art. 33 Decizia Consiliului Uniunii privind admiterea la barou se comunică persoanei în cauză și baroului în cauză. 28. Potrivit unei scrisori din 14 noiembrie 2007, în cursul ultimilor patru ani, au fost primite toate cererile întemeiate pe art. 16 din Legea de înscriere în Ordinul Avocaților cu scutire de examinare. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge că nu a fost audiat în fața instanțelor interne în mod echitabil și de către o instanță imparțială, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție și-ar fi respins în mod arbitrar acțiunea. octombrie 2001 imediat după ce a luat cunoștință de existența sa și, în orice caz, înainte de Hotărârea din 11 septembrie 2002, contrar faptului că a fost reținut de Înalta Curte de Casație. Pe de altă parte, acesta susține că nu a fost niciodată convocat pentru un interviu înainte de decizia din 13 octombrie 2001 și că singura convocare la care a răspuns a fost datată 17 mai 2002. 30. Citând art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, acesta face discriminări față de alte persoane care au fost înscrise la Ordinul de procedură fără a fi supuse examinării de intrare. Potrivit guvernului, Înalta Curte de Casație și Justiție și-a motivat pe deplin decizia din 23 ianuarie 2004, care răspundea tuturor argumentelor părților și care se bazează, de asemenea, pe constatările deciziei Curții de Apel de la Suceava din 11 septembrie 2002, cu privire la faptul că decizia Uniunii avocaților îi fusese comunicată în mod corespunzător, reținând, în același timp, că această decizie nu fusese atacată de reclamant, deși era susceptibilă de recurs la recurs. Guvernul susține, de asemenea, că cererea reclamantului de înscriere în barou a fost ulterior primită și că a fost invitat să procedeze la formalitățile impuse de lege, cum ar fi plata unei taxe de înscriere și depunerea jurământului, fără a da curs acestei invitații. 32. Potrivit reclamantului, Înalta Curte de Casație a încălcat echitatea procedurii prin faptul că nu a contestat în mod eronat decizia din 13 octombrie 2001 la timp. În plus, în ceea ce privește al doilea motiv reținut de Înalta Curte de Casație pentru respingerea acțiunii sale, reclamantul susține că încălca legea care nu impunea ca candidatul la înscrierea în Ordinul Avocaților fără examinare să fie chemat la un interviu. În plus, potrivit reclamantului, acesta a prezentat pentru interviu în momentul în care a fost convocat. În cele din urmă, reclamantul arată că admiterea sa la barou a fost notificată la 3 noiembrie 2006 și că înscrierea sa nu s-a materializat deoarece nu a plătit taxa de 3000 RON. 33. Curtea amintește că, în principiu, instanțele naționale trebuie să aprecieze elementele colectate de acestea. În special, nu îi revine sarcina de a cunoaște erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă sau de a înlocui propria apreciere a elementelor de probă cu cea a instanțelor naționale, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea în special García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I și Nichifor c. România, (dec.) n 62276/00, 14 mai 2002. Sarcina Curții este de a verifica dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil. 34. Curtea ia notă de faptul că, în fața instanțelor interne, reclamantul și-a putut prezenta argumentele și a putut prezenta dovezi cu privire la afirmațiile părților adverse privind respectarea termenului de introducere a contestației sale. În decizia sa definitivă din 23 ianuarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a decăzut pe reclamant de la pretențiile sale, din cauza faptului că nu și-a formulat contestația în termenul limită, ci și din cauza faptului că nu s-a prezentat la interviu. 35. Nu există nicio cale de a permite Curții să ajungă la concluzia că soluția aleasă de Curtea Supremă de Justiție era arbitrară. Curtea Supremă și-a motivat decizia pe baza documentelor dosarului și ținând seama, de asemenea, de concluzia Curții de Apel de la Suceava, în decizia sa de a deveni definitivă din 11 septembrie 2002, potrivit căreia refuzul înscrierii la 13 octombrie 2001 fusese comunicat în mod corespunzător reclamantului (a se vedea punctul 20 de mai sus). Pe de altă parte, reclamantul nu a contestat această decizie, deși ar putea formula recurs în recurs (a se vedea punctul 14-15 de mai sus). 36. Faptul că Înalta Curte ar fi reținut în mod eronat că reclamantul ar fi contestat refuzul Uniunii avocaților din 13 octombrie 2001 numai după data deciziei din 11 septembrie 37. În plus, în ceea ce privește cerința unui interviu în scopul admiterii la Ordinul Avocaților și data interviului reclamantului, nu este de competența Curții să interpreteze dreptul intern relevant sau să indice ce elemente de probă trebuie luate în considerare de instanțele interne (Serafim c. România (cc.) n 38588/03, 9 martie 2010). 38. În orice caz, Curtea arată că cererea reclamantului de înscriere în barou la Ordinul Avocaților a fost primită la 3 noiembrie 2006 și că reclamantul nu a informat Curtea în această privință, ceea ce pune sub semnul întrebării buna sa credință în ceea ce privește cerința de a informa Curtea cu privire la orice dezvoltare importantă în cauză, care i-a fost amintită la 9 ianuarie 2006, după înscrierea în rolul cererii sale (a se vedea Marinescu România (dece.) n 21122/02, 10 aprilie 2007 și Ion Tenase și alții (c. România) (c.) 23 februarie 2010). 39. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 40. În ceea ce privește al doilea motiv al reclamantului, Curtea arată de la început că Protocolul nr. 12 a intrat în vigoare cu privire la România numai la 1 noiembrie 2006, fie ulterior faptelor speței. Prin urmare, acest motiv este incompatibil cu dispozițiile Protocolului nr. 12, în sensul articolului 3 din convenție, și trebuie respins în temeiul articolului Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte
de la requête n
o
27756/04
présentée par Nicolai DUMITRIU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 5 octobre 2010 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
juges
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 juillet 2004,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Nicolai Dumitriu, est un ressortissant roumain, né en 1952 et résidant à Suceava. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l'espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
La première demande du requérant en vue de son inscription au barreau sans examen
3.
Le 8 janvier 2001, le requérant demanda au conseil du barreau du département de Suceava («
le conseil
») son inscription au barreau sans examen. Il fit valoir qu'il exerçait la profession de juriste depuis plus de dix ans et que, en vertu de l'article
14
§
2 de la loi
n
o
51/1995 sur l'organisation de la profession d'avocat, il avait le droit à être inscrit au barreau sans examen d'entrée.
4.
Le 6 juin 2001, le conseil exprima, à l'attention de l'Union des avocats («
l'Union
»), un avis négatif à l'égard de l'admission sans examen du requérant au barreau de Suceava.
5.
Le 13 octobre 2001, la commission permanente de l'Union («
la commission permanente
»), se fondant sur l'avis du conseil, rejeta la demande du requérant. Selon le requérant, ni l'avis ni la décision de rejet ne lui auraient été communiqués.
6.
Selon la décision du 11 septembre 2002 de la cour d'appel de Suceava, il ressort du bordereau de la poste roumaine du 15 novembre 2001, que l'Union lui a communiqué la décision de rejet par une lettre recommandée du 15 octobre 2001.
7.
Par une lettre du 3 février 2002, le requérant demanda au bâtonnier du barreau de Suceava des nouvelles de sa demande d'inscription au barreau.
8.
Le 1
er
avril 2002, le barreau lui répondit en lui demandant s'il sollicitait l'accès à l'Ordre avec ou sans examen d'entrée. Par une lettre du 3
avril 2002, le requérant réitéra sa demande du 8 janvier 2001, précisant qu'il entendait être accepté sans examen.
9.
Le 17 mai 2002, le requérant fut convoqué par le conseil départemental pour un entretien afin de vérifier ses compétences.
10.
Par une lettre du 25 mai 2002, le requérant demanda le résultat de l'entretien susmentionné et l'avis que le conseil devait transmettre à l'Union.
11.
Le 30 juillet 2002, l'Union informa le requérant que, au vu de l'avis négatif exprimé par le conseil départemental, le 13 octobre 2001, la commission permanente avait rejeté sa demande.
12.
Par une lettre du 15 août 2002, adressée au conseil de l'Union, le requérant contesta la décision de la commission permanente. Il exposa que, contrairement à la loi, cette décision ne lui avait pas été communiquée et qu'il n'en avait pris connaissance que par la lettre du 30 juillet 2002. En tout état de cause, il allégua que le rejet de sa demande était arbitraire car la loi
n
o
51/1995 lui conférait le droit d'être inscrit au barreau sans examen.
2.
La première action en justice formée par le requérant
13.
Le 23 juillet 2002, le requérant introduisit une action en contentieux administratif devant la cour d'appel de Suceava, demandant que l'Union des avocats soit obligée de rendre une décision favorable à son inscription au barreau.
14.
Au cours de l'audience du 11 septembre 2002, le représentant du barreau de Suceava lui fournit une copie de la décision du 13 octobre 2001. Par un arrêt rendu le même jour, la cour d'appel rejeta l'action comme prématurée au motif que le requérant n'avait pas encore épuisé la voie de la contestation hiérarchique devant le conseil de l'Union.
15.
En l'absence de recours, cet arrêt devint définitif.
3.
La deuxième action en justice
16.
Par une décision du 14 décembre 2002, le conseil de l'Union rejeta la contestation du 15 août 2002 au motif que le requérant ne s'était pas présenté à un entretien organisé par le barreau de Suceava.
17.
Par une nouvelle action introduite le 28 février 2003, le requérant contesta les décisions de la commission permanente et du conseil de l'Union devant la cour d'appel de Suceava. Il réitéra que le rejet de sa demande était arbitraire et qu'il n'avait été informé de l'existence de la décision du 13
octobre 2001 que le 30 juillet 2002. A cet égard, il versa au dossier une attestation de la poste confirmant que la lettre recommandée n
o
47736 du 15
novembre 2001 par laquelle l'Union prétendait l'avoir informé du rejet de sa demande n'était pas arrivée au bureau de poste de Suceava pendant la période du 16 au 30 novembre 2001.
18.
Par un arrêt du 14 mai 2003, la cour d'appel accueillit l'action, annula les deux décisions et condamna les parties défenderesses à inscrire le requérant au tableau de l'Ordre. Au vu de l'absence de communication de la décision du 13 octobre 2001, elle jugea que le requérant avait respecté les délais légaux pour contester les décisions de l'Union et qu'il remplissait toutes les conditions requises par la loi pour être admis au barreau sans examen.
19.
Le barreau de Suceava forma un recours, alléguant que le requérant avait omis de contester les décisions litigieuses dans les délais légaux et, qu'en tout état de cause, il ne remplissait pas les conditions légales pour bénéficier de l'inscription au barreau sans examen.
20.
Par un arrêt du 23 janvier 2004, la Haute Cour de Cassation et de Justice accueillit le recours fondé sur l'exception tirée de la tardivité de l'action. Elle jugea que le requérant n'avait pas contesté dans les délais la décision du 13
octobre 2001, tel que cela ressortait de l'arrêt du 11
septembre 2002 de la cour d'appel de Suceava. En outre, elle nota que le requérant ne pouvait pas réclamer l'inscription au barreau dès lors qu'il ne s'était présenté devant le barreau de Suceava pour un entretien que le 17
mai 2002.
4.
La décision de permettre l'inscription du requérant au barreau sans examen
21.
Le 1
er
aout 2006, le requérant demanda à nouveau son inscription sans examen au barreau.
22.
Après un entretien du conseil avec le requérant, le 3 novembre 2006, l'Union accueillit sa demande et l'invita à payer la taxe d'inscription de 3000
nouveau lei roumains (RON) et à prêter serment.
23.
Le 10 novembre 2006, l'Union communiqua au requérant cette décision et l'invita à payer la taxe et à prêter serment.
24.
Le 11 septembre 2007, l'Union réitéra l'invitation adressée au requérant et l'invita à accomplir les formalités dans un délai de trente jours sous peine de révocation de la décision d'inscription au barreau.
25.
A ce jour, le requérant n'a apparemment pas donné suite à cette invitation.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
1.
Loi n
o
51/1995 sur l'organisation et l'exercice de la profession d'avocat
26.
Les extraits pertinents de la loi, en vigueur à l'époque des faits, sont ainsi libellés
:
Article 16
«
1.Le droit d'être inscrit au barreau est soumis à un examen organisé conformément aux dispositions de la présente loi et du Statut de la profession.
2.Sur demande, peut être inscrit au barreau sans examen
:
a) le titulaire d'un diplôme de docteur en droit
;
b) celui qui, avant l'inscription au barreau, a exercé pendant au moins dix ans la fonction de juge, procureur, notaire ou conseiller juridique.
»
2.
Statut de la profession d'avocat
27.
Les extraits pertinents du statut, en vigueur à l'époque des faits, sont ainsi libellés
:
Article 28
«
Le candidat qui remplit les conditions prévues par la loi peut demander au doyen du barreau l'inscription au barreau dans lequel il souhaite exercer la profession.
»
Article 29 § 4
«
Après l'enregistrement de la demande, dans un délai de quatre jours, le doyen désigne, parmi les avocats du barreau, un avocat rapporteur chargé de faire les recherches nécessaires concernant la moralité et la probité du candidat (...)
»
Article 31
«
L'avocat rapporteur soumet au doyen un rapport écrit dans lequel il exprime son avis motivé sur l'admission ou le rejet de la demande.
»
Article 32
«
Après le dépôt du rapport et la vérification des connaissances concernant l'organisation et l'exercice de la profession, le conseil du barreau examine la réunion par le candidat des conditions pour l'inscription à l'Ordre (...) et transmet son avis motivé à la commission permanente de l'Union (...)
L'avis contient la proposition motivée quant à l'octroi ou au refus d'une dispense d'examen d'entrée.
»
Article 33
«
La décision du conseil de l'Union à propos de l'admission au barreau est communiquée à l'intéressé ainsi qu'au barreau concerné.
»
28.
D'après une lettre du 14 novembre 2007, du bâtonnier du barreau de Suceava adressé à l'Agent du gouvernement, au cours des quatre années précédentes, toutes les demandes fondées sur l'article 16 de la loi d'inscription à l'Ordre des avocats avec exemption d'examen, avaient été accueillies.
29.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été entendu devant les juridictions internes équitablement et par un tribunal impartial, dans la mesure où la Haute Cour de Cassation et de Justice aurait arbitrairement rejeté son action.
A cet égard, il expose, d'une part, qu'il avait contesté la décision du 13
octobre 2001 immédiatement après avoir pris connaissance de son existence et, en tout cas, avant l'arrêt du 11 septembre 2002, contrairement à ce qu'il avait été retenu par la Haute Cour de Cassation. D'autre part, il soutient qu'il n'a jamais été convoqué pour un entretien avant la décision du 13 octobre 2001 et que la seule convocation à laquelle il a répondu datait du 17 mai 2002.
30.
Citant l'article 1 du Protocole n
o
12 à la Convention, il allègue une discrimination par rapport à d'autres personnes qui ont été inscrites à l'Ordre sans examen d'entrée.
31.
D'après le Gouvernement, la Haute Cour de Cassation et de Justice a amplement motivé sa décision du 23 janvier 2004, répondant à tous les arguments des parties et se fondant également sur les constats de la décision de la cour d'appel de Suceava du 11 septembre 2002, au sujet du fait que la décision de l'Union des avocats lui avait bien été communiquée, tout en retenant que cette décision n'avait pas été attaquée par le requérant, alors qu'elle était susceptible de pourvoi en recours. Le Gouvernement soutient en outre que la demande du requérant d'inscription au barreau a été, par la suite, accueillie et qu'il a été invité à procéder aux formalités requises par la loi, tels que le payement d'une taxe d'inscription et la prestation du serment, sans qu'il donne suite à cette invitation.
32.
Selon le requérant, la Haute Cour de Cassation a enfreint l'équité de la procédure en retenant à tort qu'il n'avait pas contesté la décision du 13
octobre 2001 dans les délais. En outre, s'agissant du deuxième motif retenu par la Haute Cour de Cassation pour le rejet de son action, le requérant allègue qu'il enfreignait la loi qui n'exigeait pas que le candidat à l'inscription à l'Ordre des avocats sans examen soit appelé pour un entretien. En outre, d'après le requérant, il s'est présenté pour l'entretien au moment où il a été convoqué. Enfin, le requérant indique que son admission au barreau a été notifiée le 3 novembre 2006 et que son inscription ne s'est pas matérialisée parce qu'il n'a pas payé la taxe de 3000 RON.
33.
La Cour rappelle qu'il revient en principe aux juridictions nationales d'apprécier les éléments recueillis par elles. Spécialement, il ne lui appartient pas de connaître des erreurs de fait ou de droit prétendument commises par une juridiction interne, ou de substituer sa propre appréciation des éléments de preuve à celle des juridictions nationales, sauf si, et dans la mesure où elles pourraient avoir porté atteinte aux droits et libertés sauvegardés par la Convention (voir notamment
García Ruiz c. Espagne
[GC], n
o
30544/96, § 28, CEDH 1999-I et
Nichifor c. Roumanie,
(déc.) n
o
62276/00, 14 mai 2002). La tâche de la Cour consiste à rechercher si la procédure dans son ensemble, y compris le mode de présentation des moyens de preuve, a revêtu un caractère équitable.
34.
La Cour note que, devant les juridictions internes, le requérant a pu présenter ses arguments et proposer des preuves à l'égard des allégations des parties adverses, concernant le respect du délai d'introduction de sa contestation. Dans sa décision définitive du 23 janvier 2004, la Haute Cour de Cassation et de Justice a débouté le requérant de ses prétentions, en raison du fait qu'il n'avait pas formé sa contestation dans le délai, mais aussi qu'il ne s'était pas présenté à l'entretien.
35.
Rien ne permet à la Cour de conclure que la solution retenue par la Cour suprême de Justice était arbitraire. La Cour suprême a motivé sa décision en se fondant sur les pièces du dossier et en tenant compte également de la conclusion de la cour d'appel de Suceava, dans sa décision devenue définitive du 11 septembre 2002, selon laquelle le refus d'inscription daté du 13 octobre 2001 avait bien été communiqué au requérant (voir le paragraphe 20, ci-dessus). Par ailleurs, le requérant n'a pas contesté cette décision, bien qu'elle soit susceptible de pourvoi en recours (voir le paragraphe 14-15, ci
‑
dessus).
36.
Le fait que la Haute Cour aurait retenu de manière erronée que le requérant aurait contesté le refus de l'Union des avocats datant du 13
octobre 2001 seulement après la date de la décision du 11
septembre
2002 n'est pas de nature à entacher sa décision d'arbitraire.
37.
En outre, s'agissant de l'exigence d'un entretien aux fins de l'admission à l'Ordre des avocats et de la date de l'entretien du requérant, il n'appartient pas à la Cour d'interpréter le droit interne pertinent, ni d'indiquer quels éléments de preuve doivent être pris en compte par les juridictions internes (
Serafim c. Roumanie
(déc.) n
o
38568/03, 9 mars 2010).
38.
En tout état de cause, la Cour relève que la demande du requérant d'inscription au barreau à l'Ordre des avocats a été accueillie le 3
novembre
2006 et que le requérant n'a pas informé la Cour à cet égard, ce qui remet en cause sa bonne foi au regard de l'exigence d'informer la Cour de tout développement important dans l'affaire, exigence qui lui avait été rappelée le 9 janvier 2006, après l'inscription au rôle de sa requête
(voir
Marinescu
c.
Roumanie
(déc.) n
o
21122/02, 10 avril 2007 et
Ion Tănase et autres c. Roumanie
(déc.) n
o
23 février 2010).
39.
Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
40.
S'agissant du deuxième grief du requérant, la Cour relève d'emblée que le Protocole n
o
12 n'est entrée en vigueur à l'égard de la Roumanie que le 1
er
novembre 2006, soit postérieurement aux faits de l'espèce. Il s'ensuit que ce grief est incompatible
ratione
temporis
avec les dispositions du Protocole n
o
12, au sens de l'article
35
§
3 de la Convention, et doit être rejeté en application de l'article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président