AFFAIRE TEKNOTES MÜHENDİSLİK İNȘAAT TAAHHÜT Tİc. VE SAN. A.Ș. c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚE TEKNOTES MÜHEND Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier, După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 septembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 5287/06) îndreptată împotriva Republicii Turcia și a cărei societate anonimă cu sediul la Ankara, Teknotes Mühendislik La 12 iunie 2009, președintele celei de-a doua secțiuni a decis să comunice plângerii întemeiate pe durata procedurii guvernului.

1 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. DE FAPT, CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII recurenta este o societate anonimă, având sediul la Ankara. La 18 martie 1998, reclamanta, societatea de construcții, a introdus în fața instanței administrative o acțiune în anulare împotriva administrației din cauza refuzului său de participare la un contract de achiziții publice. La 2 aprilie 1998, instanța a respins cererea sa. La 20 octombrie 1998, Consiliul de Stat a infirmat această hotărâre. La 23 martie 2000, instanța a respins cererea reclamantei. La 23 octombrie 2002, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre. 10. La 30 mai 2005, Consiliul de Stat a respins recursul prin rectificarea hotărârii.

11. La 5 august 2005, această hotărâre a fost notificată recurentei. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA TIRATĂ A DURĂRII PROCEDURII 12. recurenta a susținut că durata procedurii a încălcat principiul 13 Guvernul se opune acestei teze. 14. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 martie 1998, data introducerii acțiunii în fața instanței administrative și s-a încheiat la 5 august 2005, prin hotărârea Consiliului de Stat. Prin urmare, a durat aproximativ șapte ani și patru luni pentru două instanțe. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate.

Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Daneshpayeh Turcia, 21086/04, §§ 26-29, 16 iulie 2009). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Daneshpayeh menționat anterior). 18. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că Consiliul de Stat a luat aproximativ doi ani și cinci ani.

În lumina jurisprudenței sale în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND ALTE VIOLATII ALEGATE 19. Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge de lipsa independenței instanțelor naționale, precum și de necunoașterea principiului echității procedurii. Invocând art. 14, aceasta consideră că a făcut obiectul unui tratament discriminatoriu din cauza refuzului de participare la piața publică 20. Curtea observă că afirmațiile recurentei nu sunt susținute în niciun fel. 21. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție.

III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. Pe baza sumei pe care ar fi trebuit să o primească dacă nu ar fi fost exclusă de pe piața publică, recurenta solicită 28 980 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și solicită, de asemenea, 5 000 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 3 600 EUR pentru prejudiciul moral. 25, recurenta solicită, de asemenea, 8 750 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. În acest sens, aceasta prezintă copii ale facturilor în valoare totală de 13 494 de lire turce, adică aproximativ 6 871 EUR.

26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și având în vedere caracterul excesiv al sumei solicitate de reclamantă, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 500 EUR pentru procedura în fața Curții. 28. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești, la rata aplicabilă la data plății 600 EUR (trei mii șase sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale ii.

500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții; de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 12 octombrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Moduler Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE TEKNOTES MÜHENDİSLİK İNȘAAT TAAHHÜT TİC. VE SAN. A.Ș. c. TURQUIE ( Requête n o 5287/06) ARRÊT STRASBOURG 12 octobre 2010 DÉFINITIF 21/02/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 c) de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Teknotes Mühendislik İnșaat Taahhüt Tic. Ve San. A.Ș. c. Turquie, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, juges, et de Stanley Naismith, greffier, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 septembre 2010, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4. La requérante est une société anonyme, ayant son siège à Ankara.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

19. Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante se plaint du manque d'indépendance des juridictions nationales ainsi que de la méconnaissance du principe d'équité de la procédure. Invoquant l'article 14, elle estime avoir fait l'objet d'un traitement discriminatoire en raison du refus de participation au marché public.

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

22. Se fondant sur le montant qu'elle aurait dû recevoir si elle n'avait pas été exclue du marché public, la requérante réclame 28 980 000 euros (EUR) au titre du préjudice matériel. Elle demande également 5 000 000 EUR pour le préjudice moral qu'elle aurait subi.