CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A UZAROWICZ v. POLONIA (Documentul nr. 24523/08) HOTĂRÂREA STASBOURG 12 octombrie 2010 FINAL 21/02/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Uzarowicz v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința ca o cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 21 septembrie 2010, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (n. 24523/08) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național polonez, dl Paweł Uzarowicz („reclamantul”), la 19 mai 2008. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 31 august 2009, președintele secțiunii a patra a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și meritelor cererii în același timp (art. 29 § 1). Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Warszawa. Reclamantul a moștenit o proprietate de la strămoșii săi (în prezent împărțită în două parcele de teren - nr. 209/1 și nr. 224/1) situată în Podkowa Leśna, Polonia, la crucea drumului de 11 Listopada și Wiāzowa Street. Se pare că, la o dată neespecificată după Războiul Mondial al II-lea, posesia terenului a fost transferată în stat. La 1 ianuarie 1999, terenul reclamantului, care a rămas, începând cu 31 decembrie 1998, în posesia statului și care a fost expropriat în scopul construcției drumurilor, a devenit ex lege proprietatea autorității autoguvernamentale locale în conformitate cu art. 73 din Legea din 13 octombrie 1998 – dispoziții introductive privind actele de reformă a administrației publice (Ustawa - przepisy wprowadzājace ustawy reformujāce administrację publicznā). La 1 septembrie 2003, reclamantul a întrebat biroul municipal Podkowa Leśna (Urzād Miejski ) pentru compensarea pentru terenul expropriat situat la 11 Listopada Street. Se pare că, prin această cerere, reclamantul a solicitat compensarea pentru ambele parcele de teren, deoarece teren expropriat este situat la o intersecție în care strada 11 Listopada traversează strada Wiāzowa. La 30 septembrie 2003, municipalitatea Podkowa Leśna a informat reclamantul că statutul juridic al proprietății în cauză nu a fost încă clarificat. Reclamantul a fost informat de asemenea că compensarea pentru expropriare va fi plătită în urma adoptării bugetului de anul următor. La 6 iulie 2005, reclamantul a solicitat încă o dată compensarea de la biroul municipal Podkowa Leśna. 10. La 9 august 2005, Oficiul Municipal a informat reclamantul că a apărut oarecare incertitudine în ceea ce privește dacă compensarea pentru parcelele expropriate de teren ar fi plătită de municipiu sau de trezorerie de stat. Reclamantul a fost informat în continuare că municipalitatea nu a depus încă o cerere la Guvernatorul (Wojewoda La 6 februarie 2007, reclamantul a solicitat guvernatorului Mazowiecki să elibereze o decizie de confirmare a transferului de proprietate. 12. La 26 martie 2007, reclamantul s-a plâns guvernatorului Mazowiecki despre inactivitatea sa și a solicitat guvernatorului să elibereze o decizie de confirmare a transferului de proprietate. la 2 mai 2007, Departamentul de Geodezie al Oficiului Guvernatorului a informat reclamantul că guvernatorul nu a fost în posesia anumitor documente, necesare pentru a lua o decizie. 14. La 8 mai 2007, Biroul Guvernatorului Mazowiecki a depus cererea de compensare primarului municipiului districtului din Varșovia (Starosta Powiatu Warszawskiego). 15. La 9 mai 2007, primarul municipiului din Varșovia a trimis cererea primarului municipalității districtului Grodzisk Mazowiecki (Starosta Powiatu Grodziskiego), fiind autoritatea competentă pentru examinarea cazului. 16. La 28 septembrie 2007, primarul municipiului de district Grodzisk Mazowiecki a continuat procesul de compensare până la încheierea procedurii menționate mai sus, care confirmă transferul de proprietate a parcelelor de teren. 17. La 16 octombrie 2007, reclamantul a solicitat Guvernatorului Mazowiecki să accelereze procedurile de livrare a deciziei de confirmare a transferului proprietății proprietății. 18. La 18 octombrie 2007, reclamantul a trimis o scrisoare Biroului Comunității Podkowa Leśna, cerindu-i să furnizeze guvernatorului documente necesare. 19. La 22 noiembrie 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă Regională din Varșovia (Wojewódzki Sād Administracyjny) cu privire la inactivitatea guvernatorului Mazowiecki. 20. La 14 decembrie 2007, Guvernatorul Mazowiecki a dat o decizie și a confirmat că proprietatea plăcii nr. 209/1 a fost transferată în municipalitatea Podkowa Leśna. 21. La 17 decembrie 2007, Guvernatorul Mazowiecki a refuzat să confirme transferul de proprietate a terenului nr. 224/1. 22. La 9 ianuarie 2008, reclamantul a apelat împotriva deciziei din 17 decembrie 2007. 23. La 11 ianuarie 2008, primarul municipiului Podkowa Leśna ( Burmistrz Gminy ) a apelat împotriva ambelor decizii ale guvernatorului. 24. La 22 februarie 2008, ministrul infrastructurii (ministrul Infrastruktury ) a anulat deciziile guvernatorului Mazowiecki din 14 și 17 decembrie 2007 și a remis cazul. 25. La 21 martie 2008, reclamantul a solicitat guvernatorului Mazowiecki să ia în considerare accelerarea procedurii. 26. La 25 aprilie 2008, Guvernatorul Mazowiecki a informat reclamantul că cazul său va fi examinat după ce dosarul a fost eliberat de la Ministerul Infrastructurii. 27. La 5 mai 2008, reclamantul a cerut din nou guvernatorului să accelereze procedura. El a subliniat că guvernatorul a depășit semnificativ termenul stabilit în Codul de Procedură Administrativă ( La 26 noiembrie 2008, guvernatorul a solicitat reclamantului și organele administrative implicate în procedura de furnizare a documentelor necesare pentru a emite o decizie. 29. La 13 ianuarie 2009, Curtea Administrativă Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului din 22 noiembrie 2007 cu privire la inactivitatea guvernatorului Mazowiecki. 30. La 23 ianuarie 2009, reclamantul a depus o plângere la ministrul infrastructurii cu privire la inactivitatea guvernatorului Mazowiecki. 31. La 12 martie 2009, ministrul infrastructurii a respins plângerea reclamantului, menționând că guvernatorul a acționat cu o diligență corectă. 32. Deocamdată, Guvernatorul nu a dat nici o decizie de confirmare a transferului proprietății proprietății. Se pare că procedurile privind plata compensațiilor sunt rămase în așteptarea hotărârii guvernatorului. II. DREPTUL DIN DIRECȚIE DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Dispoziții privind inactivitatea autorităților administrative 33. Legea și practica interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurilor administrative, în special dispozițiile aplicabile ale Codului de Procedură Administrativă și ale Actului privind procedurile în fața instanțelor administrative, sunt descrise în cazurile Grabiński c. Polonia nr. 43702/02, §§ 60-65, 17 octombrie 2006, Koss c. Polonia , nr. 52495/99, §§ 21-25, 28 Martie 2006, si Kaniewski c. Polonia, nr. 8049/02, §§ 22-28, 8 noiembrie 2005. Dispozitiile privind dreptul la compensare pentru proprietatea expropriata 34. La 29 octombrie 1998, Actul din 13 octombrie 1998 – Dispozitiile introductive privind actele de reformare a administratiei publice (Ustawa -przepisy wprowadz Secțiunea 73 din respectiva lege prevede următoarele: „Terenul care, începând cu 31 decembrie 1998, a rămas în posesia Trezoreriei de Stat sau a autorităților locale autoguvernamentale, care nu este deținut de aceste entități și care a fost expropriat în scopul construcției drumurilor, devine ex lege , proprietatea Trezoreriei de Stat sau a autorităților locale autoguvernamentale respective, împotriva plății compensației, la 1 ianuarie 1999. Compensarea ... se stabilește și se plătește în conformitate cu dispozițiile privind compensarea pentru proprietatea expropriată, la cererea proprietarului proprietarului proprietarului, care trebuie depusă între 1 ianuarie 2001 și 31 decembrie 2005. În ultima dată cererea de compensare expiră.” Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 36. Guvernul a contestat acest argument. 37. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 1 septembrie 2003 și nu s-a încheiat încă. Astfel, a durat până acum aproximativ șapte ani. Admisibilitatea 38. Curtea constată că această plângere nu este în mod evident bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Observațiile guvernului 39. Guvernul a subliniat faptul că procedurile au fost foarte complexe și că guvernatorul Mazowiecki a trebuit să stabilească multe circumstanțe factuale și juridice, precum și statutul juridic al proprietății. Acestea au susținut, de asemenea, că reclamantul a fost pasiv, deoarece ar fi putut depune plângerea de la ianuarie 2001 - care este de aproape trei ani înainte de a solicita o compensare oficială pentru proprietatea expropriată și au subliniat, de asemenea, că reclamantul a fost inactiv în perioada între 1 septembrie 2003 și 6 iulie 2005. 40. În cele din urmă, Guvernul a susținut că reclamantul nu a furnizat anumite documente guvernatorului Mazowiecki, astfel cum a fost solicitat prin scrisoarea sa din 26 noiembrie 2008. Reclamantul a susținut, în termeni generale, că procedura a fost irazonabil de lungă și a subliniat, de asemenea, că a răspuns la fiecare scrisoare adresată de autoritățile administrative. În cele din urmă, el exprimă opinia conform căreia, atâta timp cât solicită compensare autorităților în termenul prevăzut de lege, nu se poate spune că a fost inactiv doar pentru că a depus cererea în septembrie 2003 și nu încă în ianuarie 2001. Evaluarea Curtei 42. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 43. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun la punct chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 44. Curtea recunoaște că procedura este complexă. Cu toate acestea, după examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. În special, Curtea constată că reclamantul a fost într-adevăr liber să-și depună cererea de compensare în orice moment, atâta timp cât a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Critica nu se poate face din cauza faptului că a rămas inactiv între ianuarie 2001 și septembrie 2003. În plus, în măsura în care Guvernul susține că reclamantul a fost inactiv între 1 septembrie 2003 și 6 iulie 2005, Curtea este de aviz că, după scrisoarea din 30 septembrie 2003 din partea Oficiului Comunitar Podkowa Leśna, reclamantul ar putea legitim să se aștepte că compensarea pentru expropriarea va fi plătită în anul următor (a se vedea punctul 8 mai sus). 46. În sfârșit, Guvernul nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul presupusului eșec al reclamantului de a coopera cu autoritățile administrative. 47. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIE 48. Reclamantul s-a plâns de întârzierea autorităților în plata compensației pentru proprietățile expropriate, susținând că această întârziere a avut ca rezultat o încălcare a dreptului său la bucurarea pașnică a bunurilor sale, deoarece a fost privat de proprietățile sale fără compensare. Reclamantul a invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 în acest sens. 49. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă, întemeiată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 50. Având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 6 § 1 (a se vedea paragrafele) 47 mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, s-a încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Zanghì v. Italia, hotărârea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, § 23; Kroenitz v. Polonia nr. 77746/01, § 37, 25 februarie 2003). III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIUNII 51. art. 41 din Convenția prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 52. Reclamantul nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă sau pentru costuri și cheltuieli. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; declară că nu este necesar să se examineze plângerea în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 12 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului
FOURTH SECTION
UZAROWICZ v. POLAND
(Application no. 24523/08)
12 October 2010
FINAL
21/02/2011
This judgment has become final under Article 44 § 2 (c) of the Convention. It may be subject to editorial revision.
In the case of Uzarowicz v. Poland,
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar,
Having deliberated in private on 21 September 2010,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 24523/08) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Paweł Uzarowicz (“the applicant”), on 19 May 2008.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
On 31 August 2009 the President of the Fourth Section decided to give notice of the application to the Government. It was also decided to rule on the admissibility and merits of the application at the same time (Article
29 § 1).
I.
4.
The applicant was born in 1946 and lives in Warszawa.
5.
The applicant inherited a property from his ancestors (now divided into two plots of land - no. 209/1 and no. 224/1) located in Podkowa Leśna, Poland, at the crossroad of 11 Listopada Street and Wiązowa Street. It appears that on an unspecified date after World War II the possession of the land was transferred to the State.
6.
On 1 January 1999 the applicant's land, which had remained, as of 31
December 1998, in the possession of the State and which had been expropriated for the purposes of constructing roads became
ex lege
the property of the local self-government authority in accordance with section 73 of the Act of 13 October 1998 – introductory provisions concerning acts reforming public administration
(Ustawa - przepisy wprowadząjace ustawy reformujące administrację publiczną).
7.
On 1 September 2003 the applicant asked the Podkowa Leśna Municipality Office (
Urząd Miejski
) for compensation for the expropriated land located at 11 Listopada Street. It appears that by this request the applicant claimed compensation for both plots of land, as the expropriated land is located at a junction where 11 Listopada Street crosses Wiązowa Street.
8.
On 30 September 2003 the Podkowa Leśna Municipality Office informed the applicant that the legal status of the property in question had not yet been clarified. The applicant was also informed that compensation for expropriation would be paid following the adoption of the next year's budget.
9.
On 6 July 2005 the applicant yet again requested compensation from the Podkowa Leśna Municipality Office.
10.
On 9 August 2005 the Municipality Office informed the applicant that some uncertainty had arisen as to whether the compensation for the expropriated plots of land was to be paid by the Municipality or by the State Treasury. The applicant was further informed that the municipality had not yet lodged an application with the Governor (
Wojewoda
) for a decision confirming the transfer of ownership, which was necessary for the determination and payment of compensation.
11.
On 6 February 2007 the applicant requested the Mazowiecki Governor to issue a decision confirming the transfer of ownership.
12.
On 26 March 2007 the applicant complained to the Mazowiecki Governor about his inactivity and requested the Governor to deliver a
decision in the proceedings.
13.
On 2 May 2007 the Department of Geodesy of the Governor's Office informed the applicant that the Governor was not in possession of certain documents, necessary to take a decision.
14.
On 8 May 2007 the Mazowiecki Governor Office referred the application for compensation to the Mayor of the Warsaw District Municipality (
Starosta Powiatu Warszawskiego).
15.
On 9 May 2007 the Mayor of the Warsaw Municipality referred the application to the Mayor of the Grodzisk Mazowiecki District Municipality (
Starosta Powiatu Grodziskiego),
being the competent authority to examine the case.
16.
On 28 September 2007 the Mayor of the Grodzisk Mazowiecki District Municipality stayed the proceedings for compensation pending the termination of the above-mentioned proceedings confirming the transfer of ownership of the plots of land.
17.
On 16 October 2007 the applicant requested the Mazowiecki Governor to accelerate the proceedings for delivery of the decision confirming the transfer of the ownership of the property.
18.
On 18 October 2007 the applicant sent a letter to the Podkowa Leśna Municipality Office requesting them to supply the Governor with necessary documents.
19.
On 22 November 2007 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Regional Administrative Court (
Wojewódzki Sąd Administracyjny)
about the inactivity of the Mazowiecki Governor.
20.
On 14 December 2007 the Mazowiecki Governor gave a decision and confirmed that the ownership of the plot of land no. 209/1 had been transferred to the Podkowa Leśna Municipality.
21.
On 17 December 2007 the Mazowiecki Governor gave a decision refusing to confirm the transfer of ownership of the plot of land no. 224/1.
22.
On 9 January 2008 the applicant appealed against the decision of 17
December 2007.
23.
On 11 January 2008 the Mayor of the Podkowa Leśna Municipality (
Burmistrz Gminy
) appealed against both decisions of the Governor.
24.
On 22 February 2008 the Minister of Infrastructure (
Minister Infrastruktury
) quashed the Mazowiecki Governor's decisions of 14 and 17
December 2007 and remitted the case.
25.
On 21 March 2008 the applicant requested the Mazowiecki Governor to consider speeding up the proceedings.
26.
On 25 April 2008 the Mazowiecki Governor informed the applicant that his case would be examined once the case file was delivered from the Ministry of Infrastructure.
27.
On 5 May 2008 the applicant yet again requested the Governor to accelerate the proceedings. He stressed that the Governor had significantly exceeded the time-limit laid down in the Code of Administrative Procedure (
Kodeks Postępowania Administracyjnego
) for handling a case.
28.
On 26 November 2008 the Governor requested the applicant and the administrative organs involved in the proceedings to supply documents necessary to issue a decision.
29.
On 13 January 2009 the Warsaw Regional Administrative Court dismissed the applicant's complaint of 22 November 2007 about the inactivity of the Mazowiecki Governor.
30.
On 23 January 2009 the applicant lodged a complaint with the Minister of Infrastructure about the inactivity of the Mazowiecki Governor.
31.
On 12 March 2009 the Minister of Infrastructure dismissed the applicant's complaint, noting that the Governor had acted with due diligence.
32.
As yet, no decision confirming the transfer of the ownership of the property has been given by the Governor. It appears that the proceedings concerning payment of compensation are stayed pending the Governor's decision.
II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
A.
Provisions concerning inactivity of the administrative authorities
33.
The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of administrative proceedings, in particular the applicable provisions of the Code of Administrative Procedure and the Act on Proceedings before Administrative Courts, are described in the cases of
Grabiński v.
Poland
no.
43702/02, §§
60-65, 17
October 2006,
Koss v.
Poland
, no.
52495/99, §§
21-25, 28
March 2006, and
Kaniewski v.
Poland,
no. 8049/02, §§
22-28, 8
November 2005.
B.
Provisions concerning the right to compensation for expropriated property
34.
On 29 October 1998 the Act of 13 October 1998 – introductory provisions concerning acts reforming public administration
(Ustawa -przepisy wprowadząjace ustawy reformujące administrację publiczną),
entered into force.
Section 73 of that Act provides as follows:
“Land which as of 31 December 1998 remained in the possession of the State Treasury or local self-government authorities, which is not owned by these entities and has been expropriated for the purposes of constructing roads shall become
ex lege
, the property of the State Treasury or the respective local self-government authorities, against payment of compensation, on 1 January 1999.
..
Compensation ...shall be fixed and paid according to the provisions on compensation for expropriated property, at the request of the property owner, which must be lodged between 1 January 2001 and 31 December 2005. On the latter date the claim for compensation expires.”
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE UNREASONABLE LENGTH OF THE PROCEEDINGS
35.
The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
36.
The Government contested that argument.
37.
The period to be taken into consideration began on 1 September 2003 and has not yet ended. It has thus lasted so far some seven years.
A.
Admissibility
38.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill
‑
founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
B.
Merits
1.
The Government's submissions
39.
The Government stressed that the proceedings have been very complex and that the Mazowiecki Governor had to establish many factual and legal circumstances, as well as the legal status of the property.
They further submitted that the applicant had been passive, as he could have lodged his complaint as early as January 2001 - that is almost three years before he had formally requested compensation for the expropriated property. They also pointed out that that the applicant had been inactive in the period between 1 September 2003 and 6 July 2005.
40.
Lastly, the Government submitted that the applicant failed to supply certain documents to the Mazowiecki Governor, as requested by his letter of 26 November 2008.
They concluded that having regard to the very complex nature of the case the administrative authorities had shown due diligence in handling the proceedings.
2.
The applicant's submissions
41.
The applicant submitted in general terms that the proceedings had been unreasonably lengthy.
He further stressed that he had responded to every single letter addressed to him by the administrative authorities.
Lastly he expressed the opinion that as long as he had requested compensation from the authorities within the time-limit prescribed by law, it could not be said that he had been inactive only because he had lodged his request in September 2003 and not as early as in January 2001.
3.
The Court's assessment
42.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities,
Frydlender v. France
[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
43.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see
Frydlender
, cited above).
44.
The Court acknowledges that the proceedings are complex. However, having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. In particular, the Court notes that the applicant was indeed free to lodge his request for compensation at any given time, as long as it had been lodged within the time-limit provided by law. Criticism cannot be made of the fact that he had remained inactive between January 2001 and September 2003.
45.
Further, in so far as the Government claim that the applicant had been inactive between 1 September 2003 and 6 July 2005, the Court is of the opinion that following the letter of 30 September 2003 from the Podkowa Leśna Municipality Office, the applicant could legitimately expect that compensation for expropriation would be paid the following year (see
paragraph 8 above).
46.
Lastly, the Government have not provided any evidence in support of the alleged failure of the applicant to cooperate with the administrative authorities.
47.
Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.
II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
48.
The applicant complained about the authorities' delay in payment of compensation for the expropriated property, alleging that this delay has resulted in a breach of his right to peaceful enjoyment of his possessions, as he had been deprived of his property without compensation. The applicant invoked Article 1 of Protocol No. 1 in this respect.
49.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill
‑
founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
50.
Having regard to its finding under Article 6 § 1 (see paragraphs
44
‑
47 above), the Court considers that it is not necessary to examine whether, in this case, there has also been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 (see
Zanghì v. Italy,
judgment of 19 February 1991, Series A no. 194-C, p.
47, §
23;
Kroenitz v. Poland
,
no. 77746/01, § 37, 25 February 2003).
III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
51.
Article 41 of the Convention provides:
“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
52.
The applicant did not submit a claim for just satisfaction or for costs and expenses.
1.
Declares
the application admissible;
2.
Holds
that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;
3.
Holds
that there is no need to examine the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
Done in English, and notified in writing on 12 October 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President