CtEDO 07.12.2010 Auto

CASE OF IWANKIEWICZ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
07.12.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Reasonable time)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IWANKIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU IWANKIEWICZ v. POLONIA (Declarația nr. 6433/09) HOTĂRÂREA STASBOURG 7 decembrie 2010 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Iwankiewicz v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca compusă din: Ljiljana Mijović, președinte, Lech Garlicki, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 16 noiembrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 6433/09) împotriva La 5 ianuarie 2009, Republica Polonia a depus Curtea în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Kazimierz Iwankiewicz („reclamantul”), guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 19 noiembrie 2009, președintele Secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererea guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp (art. 3). În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Lipiany. Procedura civilă de divizare a moștenirii La 15 noiembrie 1996 reclamantul a adus în fața Curții de District Poznań de Stare Miasto (Såd Rejonowy ) o acțiune de divizare a proprietății tatălui său îndelungat. La scurt timp după aceea, reclamantul a cerut aceleași instanțe să declare că a achiziționat proprietatea tatălui său defunt. La o dată neespecificată ulterioară, ambele acțiuni au fost consolidate în una. La 16 iulie 1998, cazul a fost depus la Curtea de District Stargard Szczeciński ca majoritatea părților la procedurile care au trăit în această regiune. La 21 septembrie 1999, Curtea a dat o hotărâre parțială ( postanowienie częściowe ) declarând că reclamantul a achiziționat 3/16 proprietatea. La 11 mai 2004, Curtea Regională Szczecin ( Sād Okręgowy ) a remis în partea sa privind diviziunea unei moșteniri în judecata de districtul Poznań. De asemenea, a hotărât că procedura de moștenire ar trebui să fie 10. La 24 septembrie și 30 noiembrie 2004, 4 februarie, 25 martie, 17 mai, 2 august, 18 octombrie și 9 decembrie 2005, Curtea de District Poznań a avut ședințe. 11. În august 2005, Curtea de District Poznań a ordonat ca un raport de experți care estimează valoarea pieței proprietăților imobiliare să fie pregătit în termen de patru luni. 12. În ianuarie 2006, expertul a informat instanța că nu va putea prezenta raportul în termenul de mai sus, din cauza unei încărcări grele. 13. În august 2006, expertul a notificat instanței că a fost refuzat accesul la 9 din cele 15 apartamente care au constituit proprietatea. 14. La 1 decembrie 2006, expertul a prezentat un raport care estima valoarea numai a opt apartamente. În raport, expertul a remarcat că nu a putut inspecta restul apartamentelor deoarece actualii chiriași nu i-au permis să facă acest lucru. 15. Între 1 decembrie 2006 și 7 august 2008, Curtea de District Poznań a dat mai multe hotărâri interlocutive privind estimarea valorii proprietăților imobiliare. 16. O audiere programată pentru 18 mai 2010 a fost suspendată din cauza bolii judecătorului. Următoarea audiere a fost programată pentru 14 septembrie 2010. 17. Procedura este încă în așteptare în fața Curții de District Poznań. La 7 august 2008, reclamantul a depus Curtea Regională Poznań o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). 19. La 24 octombrie 2008, Curtea Regională Poznań a recunoscut că au existat unele perioade de inactivitate pentru care Curtea de District Poznań a fost responsabilă, în special faptul că un raport de experți nu a fost elaborat în termenul stabilit și că nu s-a efortat de către Curtea de disciplinare a expertului. În analiza sa, Curtea nu a examinat cursul procedurii înainte de data intrării în vigoare a Legii din 2004. 20. Curtea Regională Poznań a refuzat să acorde reclamantului orice compensare, având în vedere că nu a justificat în mod corespunzător suma solicitată. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRACTICĂ 21. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V. HOTĂRÂREA GOVERNULUI solicită să pună în aplicare cererea în temeiul articolului 37 din convenția 22. La 24 mai 2010, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, CEDO 2003-VI) și au informat Curtea că sunt dispuși să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din convenție ca urmare a lungii necorespunzătoare a procedurii în care a fost implicat reclamantul. 20.000 (echivalentul de aproximativ 5.000 EUR). Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 23. Reclamantul a contestat cererea Guvernului de a elimina cererea din lista de cauze a Curții. 24. Curtea constată că, după cum a deținut deja în multe ocazii, aceasta poate fi adecvată, în anumite circumstanțe, să elimine o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza declarației unilaterale ale Guvernului respondent, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Aceasta va depinde de circumstanțele specifice dacă declarația unilaterală oferă o baza suficientă pentru a constata acest respect pentru drepturile omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune Curtea să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar, citat mai sus, § 75; și Melnic Moldova , nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 25. Potrivit jurisprudenței Curții, suma propusă în declarația unilaterală poate fi considerată o bază suficientă pentru eliminarea unei cereri sau a unei părți ale acesteia. Curtea va avea în vedere în acest sens compatibilitatea cuantumului cu propriile sale atribuiri în cadrul proceselor similare, ținând seama de principiile pe care le-a elaborat pentru determinarea statutului de victimă și pentru evaluarea cuantumului de În cazul în care aceasta a constatat încălcarea cerințelor de timp rezonabil (a se vedea Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 107, CEDH 2006 ...,; Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 193-215, ECHR-2006-... și Dubjakova v. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 10 octombrie 2004). 26. Cu privire la fapte, și având în vedere în special suma de Compensarea propusă, Curtea constată că Guvernul nu a furnizat o bază suficientă pentru a concluziona că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea acestui caz (a se vedea, invers, Spółka z o.o. WAZA c. Polonia (striking out), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). 27. Astfel, Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 28. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul de a ... auzi într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 29. Guvernul a contestat acest argument. 30. Perioada care trebuie luată în considerare a început în noiembrie 1996 și nu s-a încheiat încă. Astfel, a durat treisprezece ani și zece luni pentru un nivel de competență. Admisibilitatea 31. Curtea remarcă că această plângere nu este în mod evident bolnavă întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Procedura trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 33. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 34. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rezonabilă”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIUNII 35. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 36. Prejudiciu material. Mai susținut 518.400 zlotys polonez (PLN) în ceea ce privește prejudiciu material. 37. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive, nefondate și incoherente cu jurisprudența Curții. 38. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciu material presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, aceasta atribuie reclamantului 12,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 39. Reclamantul nu a formulat nici o cerere pentru costuri și cheltuielile implicate în procedura. Dobânzile implicite 40. Curtea consideră oportun ca dobânzile morale să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugat trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea guvernului de a elimina cererea din listă; declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 12,000 EUR (două mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, pentru a fi transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă