CtEDO 19.10.2010 Auto

AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cazul Sciarrotta și al altor c. Italia (solicitarea nr. 147933/02) hotărârea (Satisfacție echitabilă) Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții la 2 mai 2011 STRASBURG 19 octombrie 2010 DEFINITIVF 19/01/2011 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 septembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 14793/02) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnul Eleonora Sciarrotta, Giuseppa Sciarrotta [1] și Carmela Guarino ( Prin hotărârea din 12 ianuarie 2006 ( Curtea a hotărât că pierderea oricărui control asupra terenurilor, combinată cu imposibilitatea de a remedia situația incriminată, a generat consecințe destul de grave pentru ca recurentele să fi suferit o expropriere de facto incompatibilă cu dreptul lor la respectarea bunurilor lor și care nu respectă principiul preeminării dreptului (Sciarrota și alte c. Italia, 14793/02, punctul 74, 12 ianuarie 2006). Pe baza articolului 41 din convenție, recurentele solicitau o satisfacție echitabilă de 10 000 EUR ca prejudiciu material, precum și o sumă de 150 000 EUR pentru daune morale și pretindeau rambursarea cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și a cheltuielilor suportate în fața Curții. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și recurentele să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, alineatul 84 și punctul 3 din dispozitiv). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât recurentele, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul observă de la început că recurentele au obținut deja valoarea totală a terenului lor și susține că suma solicitată este excesivă. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii integrale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza stabilită de instanța competentă în cursul procedurii interne. Apoi, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deținerea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 13. Curtea observă că recurentele au primit la nivel național o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului evaluat și cu dobândă de la data pierderii proprietății, fie în 1974 (a se vedea punctul 17 din hotărârea din acțiunea principală), potrivit acesteia, părțile interesate au obținut deja o sumă suficientă pentru a îndeplini criteriile de despăgubire menționate anterior. 14. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Statuind în echitate, Curtea atribuie recurentelor un total de 1 000 EUR în comun din acest șef. Pagubă morală 15. Recurentele solicită 50 000,00 EUR fiecare pentru prejudiciul moral, ceea ce reprezintă o sumă totală de 150 000 EUR. 16. Guvernul consideră că nicio sumă nu se datorează prejudiciului moral, deoarece acest tip de prejudiciu nu poate rezulta din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ci numai din încălcarea termenului rezonabil 17. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat recurentelor un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 18. Statuând în echitate, Curtea acordă recurentelor suma de 5 000 EUR în cadrul prejudiciului moral. Prospături și cheltuieli 19. Recurentele solicită rambursarea a 3 097,45 EUR pentru cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 16 063,54 EUR pentru cheltuielile suportate în fața Curții. 20. Guvernul susține că decizia privind rambursarea acestor cheltuieli intră exclusiv în competența instanțelor naționale; în ceea ce privește cheltuielile suportate în fața Curții, guvernul afirmă că suma solicitată este exorbitantă. 21. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII). 22. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea în comun a unei sume de 15 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratoriu 23. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentelor în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: în comun 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. în comun 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale iii. în comun 15 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier Rectitificat la 2 mai 2011 : textul a fost următorul:

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-10-19
0,96
AFFAIRE SCOZZARI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCOZZARI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 67790/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il pe
CtEDO 2010-12-14
0,96
AFFAIRE DE NIGRIS c. ITALIE (N°1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DE NIGRIS c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 41248/04) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2010-10-19
0,96
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 71310/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conventi
CtEDO 2010-07-27
0,95
AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 61211/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2010-12-14
0,95
AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE (Requête n o 3528/03) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă