CtEDO 19.10.2010 Auto

AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cazul Emanuele Calandra și al altor c. Italia (solicitarea nr. 71310/01) hotărârea (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 19 octombrie 2010 DEFINITIVF 19/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cazul Emanuele Calandra și al altor c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemeli, Guido Raimondi, judecători, de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 septembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată de procedură. La originea cauzei se află o cerere (n 71310/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnul Francesco Emanuele Calandra, domnul Nicola Emanuele, domnul Rossella Emanuele și domnul Wanda Bocca, au sesizat Curtea la data de 20 noiembrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 217. 654,57 EUR ca prejudiciu material, precum și plata unei indemnizații de 115 397,13 EUR pentru nejurisdicția terenului. În plus, reclamanții solicitau despăgubiri pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii de la Strasbourg. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, punctul 73 și punctul 5 din acord). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. martie 2007, președintele Camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 16 iulie 2007. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pe baza expertizei solicitate de Curte, reclamanții solicită în primul rând plata unei indemnizații de 345 507,45 EUR corespunzătoare valorii actuale a bunului și valorii clădirii aflate pe teritoriul lor. 10. Guvernul se opune și susține că demolarea clădirii aflate pe terenul reclamanților, efectuată în 1979, nu era legată ca atare de lucrările de construcție a spațiului, fiind ordonată din cauza pericolului clădirii ca urmare a daunelor cauzate de un cutremur și un aluvion. 11. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 13. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 14. În cazul de față, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra terenului lor în 1985. Din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale rezultă că valoarea bunului la acea dată era de 57 000 000 ITL (29 438 EUR) (punctul 19 din hotărârea principală). 15. Având în vedere aceste elemente și acționând în mod echitabil, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamanților în comun 49 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 16. Mai rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Prejudiciul moral 17. Reclamanții solicită plata sumei de 110 000 EUR pentru daune morale. 18. Guvernul se opune și consideră că această sumă este excesivă. 19. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat reclamanților un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 20. Statuând în echitate, Curtea acordă fiecărui reclamant suma de 2 500 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli 21. Cu titlu de rambursare a cheltuielilor efectuate în fața Curții. 22. Guvernul consideră această sumă excesivă. 23. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII 24. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 20 000 EUR pentru toate cheltuielile suportate. Interese moratoriu 25. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: în comun 60 000 EUR (șaizeci de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 500 EUR (două mii cinci sute EUR) fiecărui reclamant plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale iii. împreună 20 000 EUR (80 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamanților, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 19 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-26
0,96
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 71310/01) ARRÊT STRASBOURG 26 octobre 2006 DÉFINITIF 26/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2010-10-19
0,96
AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 14793/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 2 mai 2011 STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINI
CtEDO 2010-07-29
0,95
AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 12912/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2010-12-14
0,95
AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE (Requête n o 30227/03) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 68852/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il
Sursă