CtEDO 19.10.2010 Auto

AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

În cazul Angelis și al altor c. Italia (solicitarea nr. 68852/01) hotărârea (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 19 octombrie 2010 DEFINITIVF 19/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Angelis și al altor c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 septembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 68852/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv trei resortisanți ai acestui stat, dl Graziella de Angelis ( La data de 6 noiembrie 2000, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). A treia recurentă a decedat la 24 martie 2001. Primii doi reclamanți sunt moștenitorii săi printr-o hotărâre din 21 decembrie 2006 (adică hotărârea din acțiunea principală Cu toate acestea, Curtea a considerat că intervenția în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților nu este compatibilă cu principiul legalității și că, prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (De Angelis și alții c. Italia, nr. 68852/01, § 62, 21 decembrie 2006). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și suma care le-a fost recunoscută mai mult dobândă și reevaluare începând cu 1991 de către instanțele interne în temeiul Legii nr. 662 din 1996 (și anume 58 750 230 ITL (30 342 EUR) În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție care nu se află în stare de funcționare, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 89 și punctul 4 din dispozitiv). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită o satisfacție echitabilă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului și suma care le-a fost recunoscută de instanțele interne sau 58 750 230 ITL, plus dobânzi și reevaluare începând cu 1991, în temeiul Legii nr. 662 din 1996. Guvernul susține că, având în vedere faptul că ilegalitatea comisă de administrație se referă numai la formă, reclamanții nu ar avea dreptul decât la o despăgubire mai mică decât valoarea de piață a terenului. 10. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 13. În cazul de față, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra terenului lor în 1991. Din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale, valoarea bunului la acea dată a fost de 106 556 100 ITL, adică 55 331.6 EUR (punctul 13 din hotărârea din acțiunea principală). 14. Având în vedere aceste elemente și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanților în comun 73 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Statuând în echitate, Curtea alocă reclamanților împreună 3 000 EUR din acest șef. Pagubă morală 16. În observațiile prezentate ca urmare a comunicării cererii către guvern, reclamanții au solicitat despăgubiri în conformitate cu criteriile prevăzute de jurisprudența Curții, fără a-l cuantifica totuși pe acesta. După hotărârea pe fond, reclamanții au solicitat 51 645,49 EUR ca prejudiciu moral. 17. Guvernul se opune și susține că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a-și calcula pretențiile, contrar dispozițiilor articolului 60 alineatul (2) din regulament. El solicită Curții să respingă partea din cerere referitoare la repararea unui presupus prejudiciu moral suferit 18. Curtea ia notă de faptul că, atunci când au fost trimise observații cu privire la fond, reclamanții au solicitat Curții o despăgubire în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții. Comisia consideră că reclamanții, deși nu și-au detaliat pretențiile cu privire la prejudiciul moral după comunicarea cererii, au suferit în mod necesar un prejudiciu în această privință din cauza deposedării ilegale a bunurilor lor. 19. Statuând în echitate, Curtea acordă primei reclamante 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru prejudiciul moral 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru cel de-al doilea reclamant și 5 000 EUR (cinci mii EUR) împreună cu prima reclamantă și cu cel de-al doilea reclamant în calitate de moștenitori ai celei de-a treia reclamante. În observațiile prezentate în urma comunicării cererii către guvern, reclamanții nu au solicitat rambursarea cheltuielilor de procedură. După hotărârea pe fond, reclamantul solicită o sumă de 18 000 EUR pentru rambursarea cheltuielilor de procedură, fără însă a furniza documente în sprijinul cererii lor 21. Guvernul se opune și susține că reclamanții nu și-au calculat pretențiile. 22. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 23. În cazul de față, Curtea arată că reclamanții nu au furnizat documente în sprijinul cererii lor și o resping pe aceasta din urmă. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: în comun 76 000 EUR (șaizeci și șaisprezece de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii. 000 EUR (cinci mii EUR) primei reclamante, 5 000 EUR (cinci mii EUR) celui de-al doilea reclamant și 5 000 EUR (cinci mii EUR) împreună cu prima reclamantă și cu cel de-al doilea reclamant în calitate de moștenitori ai celei de-a treia reclamante, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pentru daune morale de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 octombrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-04-12
0,95
AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE (Requête n o 19403/03) ARRÊT ( satisfaction équitable ) STRASBOURG 12 avril 2011 DÉFINITIF 12/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 71310/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conventi
CtEDO 2010-07-29
0,95
AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LO BUE ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 12912/04) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 29 juillet 2010 DÉFINITIF 29/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2008-01-17
0,95
AFFAIRE SERRILLI ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SERRILLI c. ITALIE (Requêtes n os 77823/01, 77827/01 et 77829/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 17 janvier 2008 DÉFINITIF 17/04/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
CtEDO 2010-12-14
0,95
AFFAIRE GAUTIERI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GAUTIERI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 68610/01) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 11/04/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 c) de la Convention.
Sursă