CtEDO 12.04.2011 Auto

AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.04.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel et préjudice moral - réparation
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL DEDA ȘI FRAGASSI c. ITALIA (solicitarea nr. 1903/03) hotărăște satisfacția echitabilă a STRASBURG 12 aprilie 2011 DEFINIF 12/07/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Dedda și Fragassi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care găzduiește o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Nona Tsotsoria, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 martie 2011, Rend hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 1940/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, Maria Dedda și Leonardo Fragassi ( Prima reclamantă a decedat la 5 noiembrie 2004. Printr-o scrisoare din 3 iunie 2005, dl Pietro Rocco Dedda a informat grefa cu privire la moștenirea primei reclamante și a dorit să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții. Prin hotărârea din 21 septembrie 2006 ( Cu toate acestea, Curtea a considerat că intervenția în litigiu nu este compatibilă cu principiul legalității și, prin urmare, a încălcat dreptul la respectarea bunurilor reclamanților (Dedda și Fragassi c. Italia, nr. 1903/03, § 47, 21 septembrie 2006). Pe baza articolului 41 din convenție, reclamanții au solicitat o satisfacție echitabilă de 160 120,50 EUR, egală cu diferența dintre valoarea de piață a celor două părți ale terenului din care au fost privați, reevaluate și cu dobândă și valoarea despăgubirilor recunoscute de Curtea de Apel în temeiul Legii nr. 662 din 1996. Ca un prejudiciu moral, ei cereau suma de 53 373,50 EUR, precum și o sumă cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate în fața Curții și în fața instanțelor interne. Problema aplicării articolului 41 din convenție, care nu se află în stare de fapt, a fost rezervată de Curte și a invitat guvernul și reclamanții să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, punctul 65 și punctul 4 din plan). Termenul stabilit pentru a permite părților să ajungă la un acord amiabil a expirat fără ca părțile să ajungă la un astfel de acord. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR, egală cu diferența dintre valoarea de piață a celor două părți ale terenului din care au fost privați, reevaluate și însoțite de dobânzi, și valoarea despăgubirilor recunoscute de Curtea de Apel în temeiul Legii nr. 662 din 1996. Guvernul recunoaște că eliminarea consecințelor încălcării trebuie să fie o despăgubire integrală, egală cu valoarea terenului expropriat, dar contestă pretențiile reclamanților și afirmă că suma care trebuie alocată reclamanților nu trebuie să depășească 17 700 EUR plus dobândă și reevaluare. 10. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 13. În cazul de față, reclamanții și-au pierdut proprietatea asupra unei părți a terenului lor în 1982 și o altă parte în 1986 (punctul 16 din hotărârea din acțiunea principală). Din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale rezultă că valoarea bunului la această ultimă dată era de 29 300 ITL pe metru pătrat, pentru o suprafață totală de 2 130 metri pătrați (punctul 8 din hotărârea din acțiunea principală). 14. Având în vedere aceste elemente și hotărând în echitate, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a reclamanților 83 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu (Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC] citată anterior, punctul 107. Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare prejudiciul care rezultă din indisponibilitatea terenului în perioada cuprinsă între începutul ocupației legitime (1981) și momentul pierderii proprietății (1986). Din suma astfel calculată se deduce suma deja obținută de solicitanți. la nivel intern, cu titlu de indemnizație de ocupație. Statuând în echitate, Curtea alocă împreună reclamanților 16 000 EUR. Pagubă morală 16. În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamanții solicită suma de 53 373,50 EUR. 17. Guvernul se opune și consideră că nicio sumă nu se datorează prejudiciului moral, deoarece acest tip de prejudiciu nu poate rezulta din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ci numai din încălcarea termenului rezonabil 18. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat reclamanților un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 19. Statuând în echitate, Curtea acordă în comun reclamanților 10 000 EUR pentru prejudicii morale. Procedură și cheltuieli 20. Justificative în sprijinul acestora, reclamanții solicită 5 748,48 EUR pentru cheltuielile de procedură în fața instanțelor interne și 16 012,05 EUR pentru cheltuielile de procedură în fața Curții, taxa pe valoarea adăugată (TVA) și contribuțiile la fondul de previzionare al avocaților (CPA) în plus. 21. Guvernul se opune și observă că pretențiile reclamanților sunt exorbitante. 22. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], n 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII). 23. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 15 000 EUR pentru toate costurile suportate. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe baza ratei dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A spus că statul pârât trebuie să plătească împreună moștenitorului primei recurente și celui de al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume 99 000 EUR (49 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 10 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale iii. 15 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 aprilie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-09-21
0,97
AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DEDDA ET FRAGASSI c. ITALIE (Requête n o 19403/03) ARRÊT STRASBOURG 21 septembre 2006 DÉFINITIF 21/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut sub
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DE ANGELIS ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 68852/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE IZZO c. ITALIE
TROISIEME SECTION AFFAIRE IZZO c. ITALIE (Requête n o 20935/03) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2011-02-01
0,94
AFFAIRE GENOVESE ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GENOVESE ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 9119/03) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 1 er février 2011 DÉFINITIF 01/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2011-04-12
0,94
AFFAIRE NOTARNICOLA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE NOTARNICOLA c. ITALIE (Requête n o 64264/01) ARRÊT ( satisfaction équitable ) STRASBOURG 12 avril 2011 DÉFINITIF 12/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
Sursă